România şi naţionalitate

Recent, în rândul tinerilor a apărut o nouă modă;
‘‘nu mai vreau să fiu român, regret că sunt român, mă îndoiesc de existenţa unui element naţional specific şi chiar de posibilitatea inteligenţei creative româneşti etc.''
Aceşti tineri nu dispreţuiesc românismul pentru că sunt la rădăcină fii şi moştenitori ai comuniştilor. Nu!
Pur şi simplu regretă că sunt români şi ar vrea să aibă orice altă naţionalitate, orice, doar naţionalitate română, nu.

Camelia Opriţa în Rădăcina cuvintelor cărora le aparţinem (ianuarie 2009)
Adăugat de Eliza Rohneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşă. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite.

Mihai Eminescu în ziarul "Timpul" (14 noiembrie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală nu se produc parfumuri de lux în România, după ce această industrie debutase modest în perioada interbelică iar înainte de 1989 s-a produs un număr destul de mare de creaţii la Miraj Bucureşti, azi demolată. În decursul cercetărilor mele din ultimii 10 ani nu am descoperit români parfumieri în sensul de azi al termenului creator de parfumuri şi cel de român - diferit de a fi originar din România pentru a deveni orice altă naţionalitate posibilă şi diferit de cazul în care eşti producător care importă esenţa din Franţa pentru a o dilua.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind un popor blând şi paşnic, românii peste tot se stabilesc ferm şi atât de bine îşi răspândeşte naţionalitatea, că oamenii din alte popoare, conlocuitoare cu acesta, treptat se românizează. Aşa au românizat mulţi sârbi, bulgari, unguri. Această capacitate extraordinară de a româniza oameni din popoare total diferite se explică prin faptul că românii nu pot şi nici nu vor să înveţe o limbă străină. Dacă nu este absolut necesar, românii nu vor depune niciun mic efort să vorbească ceva cu vecinii. Ei îi lasă pe aceştia să încerce să le vorbească. Vecinii într-adevăr cedează, învaţă limba română şi vorbesc cu veniţii. Încetul cu încetul, această limbă devine una comună acolo unde mai înainte nu se auzea deloc. Românizarea oamenilor din alte popoare e promovată şi de femeia română, care este luată în căsătorie, pentru frumuseţea ei, de vecinii slavi şi maghiari.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.

citat din Nicolae Densuşianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţiile particulare ale Rusiei, în ceea ce priveşte chestiunea naţională, sunt exact inverse faţă de ceea ce am văzut în Austria. Rusia este un stat cu un centru naţional unic, velicorus. Velicoruşii ocupă un teritoriu imens, iar numărul lor se ridică la circa 70 milioane. Acest stat naţional are, în primul rând, particularitatea că "alogenii" - adică neruşii, care constituie în ansamblu majoritatea populaţiei - 57%, trăiesc tocmai la periferie; în al doilea rând, opresiunea suferită de aceşti alogeni este mult mai puternică decât în statele vecine - şi nu numai în statele din Europa; în al treilea rând, într-un număr de cazuri, naţionalităţile oprimate care trăiesc la periferie au, de cealaltă parte a frontierei, compatrioţi care se bucură de o independenţă naţională mai mare - este destul să indicăm, de exemplu, la frontiera de vest şi de sud a statului finlandezii, suedezii, polonezii, ucrainenii, românii; în al patrulea rând, că dezvoltarea capitalismului şi nivelul general de cultură este deseori mai ridicat în regiunile periferice, populate de "alogeni", decât în centrul statului.

Lenin în Despre dreptul naţiunilor la autodeterminare (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!