Sigmund Freud despre repulsie

Semnificaţia termenului tabu ne-a parvenit prin două sensuri opuse. Pe de o parte, pentru noi înseamnă sacru, consacrat, iar pe de altă parte dezagreabil, periculos, interzis, necurat.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mitologie are în general curs regula că un stadiu antecedent, deşi depăşit şi reprimat de un stadiu superior, dăiunui alături de acesta într-o formă atrofiată, în aşa fel încât obietele adoraţiei se transformă în acelea ale repulsiei.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eul nu recurge la nici o altă metodă de apărare împotriva anumitor excitaţii neplăcute de origine internă, ci tot la acelea la care recurge în cazul senzaţiilor dezagreabile de origine externă, va deveni un punct de plecare pentru importante tulburări morbide.

Sigmund Freud în Angoasă în civilizaţie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât cenzura poate fi slăbită dar niciodată abolită, trebuie ca obiectele refulate, pentru a fi admise de conştiinţă, să fie deghizate într-o asemenea manieră încât ele să-şi piardă caracterul respingător. Ceea ce pătrunde atunci în conştiinţă este un compromis între tendinţele primei funcţii şi scrupulele celei de-a doua.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc că între caracterul confuz al visului manifest şi starea de refulare a ideilor latente – altfel zis repulsia resimţită luând cunoştinţă de aceste idei – există o relaţie de la cauză la efect. Conchid că dacă visul este confuz, el este astfel din necesitatea de a nu trăda anumite idei latente pe care conştiinţa le dezaprobă. Astfel se explică acţiunea de deformare, care pentru vis este o adevărată deghizare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă aflaţi în prezenţa cuiva care are tendinţa să uite nume, cercetarea analitică vă va permite întotdeauna să constataţi că, dacă anumite nume îi scapă, nu este pentru că îi displac sau îi evocă amintiri dezagreabile, ci pentru că la el se includ în alte lanţuri de asociaţii cu care ele se află în rapoturi mai strânse. S-ar putea afirma că aceste nume sunt legate strâns de aceste lanţuri asociative şi sunt respinse de alte asociaţii ce se pot forma după împrejurări. Amintindu-vă de asociaţiile mnemotehnicii, veţi constata nu fără oarecare uimire, că unele nume sunt omise ca urmare a însăşi asociaţiilor care sunt stabilite în mod intenţionat pentru a evita fenomenul uitare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi cum putem uita, în general şi între altele, evenimente care, aşa cum sunt acelea din primii ani de copilărie, cu siguranţă că ne-au lăsat o impresie din cele mai profunde? Este aici o problemă de un ordin cu totul diferit, în soluţionarea căreia putem foarte bine să atribuim un anumit rol apărării împotriva senzaţiilor de suferinţă, atrăgând în acelaşi timp atenţia asupra faptului că acest factor este departe de a explica fenomenul în totalitatea sa. Este un fapt incontestabil că impresiile dezagreabile sunt uitate cu uşurinţă. Numeroşi psihologi au sesizat acest fapt care a făcut asupra marelui Darwin o impresie atât de profundă încât el şi-a impus ca "regulă de aur" să noteze cu deosebită grijă observaţiile care păreau devaforabile teoriei sale şi care, după cum el a avut ocazia s-o constate, nu voiau să se fixeze în memoria sa.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extinzând concepţia asupra deformării numelui, găsim că explicaţii analoge sunt valabile pentru unele cazuri de lapsus cu efect comic sau absurd: "Vă invit să râgâiţi (aufstossen) pentru prosperitatea şefului nostru" (în loc de: să beţi – anstossen). Aici o atmosferă solemnă este tulburată, contrar oricărei aşteptări, de irupţia unui cuvânt care trezeşte o reprezentare dezagreabilă; amintindu-ne de unele cuvinte şi discursuri injurioase, suntem autorizaţi să admitem că în cazul de faţă o anumită tendinţă caută să se manifeste, în contradicţie flagrantă cu atitudinea aparent respectuoasă a vorbitorului. În fond, este ca şi cum acesta ar fi vrut să spună: nu credeţi în ceea ce spun, nu vorbesc serios, îmi bat joc de moşulică etc. Fără îndoială la fel se petrec lucrurile în cazul lapsusurilor în care cuvinte anodine se văd transformate în cuvinte inoportune şi obscene, cum ar fi, de exemplu, "apopo" pentru "apropo" (Meringer şi Meyer).

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!