Ted Sheridan despre moarte

A muri e ca şi cum ţi-ai lua o vacanţă şi-ai pleca la Cleveland

Vreau să trăiesc sentimentul morţii
înainte ca medicamentele
să-şi facă efectul.

Toată viaţa mea
am simţit căldura
care se-nălţa deasupra flăcărilor
lingându-mi fundul.

Am stat deget la deget
cu adversarii mei
şi mi-am primit porţia de lovituri
cu ignorantă demnitate.
Am verificat adevărurile
precum şi miturile.

Am trăit viaţa
în toată intensitatea ei,
aşa că de ce n-aş face la fel când
voi întâlni moartea –

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pac-Pac, toţi cad la pământ

Pac-Pac! Pac-Pac!
"Eşti mort", a strigat Jimmy.
"Dar eu te-am împuşcat primul", a zis Kenny.

"Amândoi sunteţi morţi, la pământ!"
A răcnit Herb.

Oh... jocurile de copii...

Nu se vor schimba prea mult în vreme ce ei înaintează-n vârstă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Platitudini dintr-un ghid de supravieţuire pentru barmani

Îmi pot rezuma viaţa într-o sută de cuvinte sau mai puţine...
Nu-mi place ketchupul pe crenvurşti... doar muştar şi ceapă,
iar asta-i valabil şi pentru sandvişuri...
Neforţat de împrejurări, nu beau niciodată bere fără alcool...
Detest cafeaua... amestecată cu whisky are gust de bălegar...
Îmi place whiskyul... tequila... burbonul... ROMUL...
Îmi place votca de cartofi... şi sucul de afine...
Nu beau niciodată scotch... miroase-a moarte...
M-au declarat mort într-o dimineaţă după ce băusem aşa ceva...
De asemenea cele mai multe femei detestă scotch-ul...

Iubesc femeile... scunde şi grase... înalte şi slabe... nu contează...
Dar cel mai mult îmi iubesc soţia...
Dacă n-aş fi spus asta...
Viaţa mea ar fi fost rezumată în zece cuvinte sau chiar mai puţine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce există ucigaşi în serie şi popi

Pentru că cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om
este să moară ca un nenea nimeni, neluat în seamă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facă-se ca pasărea paradisului

Nimeni n-ar trebui să piardă niciodată prea mult timp
în căutarea fericirii.

Ca tic-tacurile unui ceas lipsit de precizie, timpul se va scurge
şi orice astfel de euforie impetuoasă, preţuită
mai mult decât însăşi viaţa,
va zbura deîndată ca un uliu
pe creanga lui în copacul putred de deasupra hoitului...

Aşteptând ca spiritul să moară.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc, cioc, cioc

Începem să murim pe dinăuntru şi, asemeni altor statui,
Dedicăm amintirii noastre eterne
O mulţime de fleacuri sculptate
În beton, bronz, ipsos sau lemn.

Putrezim; înăuntru, pe dinafară.
Aşa se face că atunci când Moartea,
În cele din urmă, este expusă pe feţele noastre,
Prietenii
Sunt brusc liberi să recunoască, pur şi simplu miraţi,
Că, de fapt, nu ne-au cunoscut niciodată
Atât de bine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile nu mint niciodată (exceptând atunci când spun adevărul)

Nu trebuie să te temi de ei, copile,
nu sunt decât oameni.
Oameni care se tem ei înşişi de moarte
sau de flori.
Oameni de alb şi de negru,
care petrec ore în şir citind printre pagini
în alb şi în negru.
Oameni care nu ţin partea nimănui,
dacă nu sunt pe un câmp de luptă,
unde se războiesc înfigând pioneze într-o hartă-a morţii.
În vreme ce soldaţii mor, ei culeg profitul,
până când profeţii lor proferă blesteme ucigătoare asupra lor.
Sau
până când florile de pe pajiştile din cimitire
îi înspăimântă trimiţându-i înapoi în mormintele lor masive
de raţionamente – sau în lipsa acestora.
Oameni cărora le e teamă de un Dumnezeu al iubirii.
Oameni care se supun la ceea ce au fost învăţaţi
Fără a se întreba de ce.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teroriştii au o boală socială

Nu mi-e frică de prea multe lucruri...
fiind combatant într-un război şi căsătorit, timp de douăzeci de ani,
ştiu totul despre lupte...

Un tip de doi metri cu o armă...
nu mă deranjează, cu el pot să mă descurc... problema
e jigodia de-un metru şi jumătate cu exploziv C4 şi grenade,
de el mă tem cel mai mult...
omuleţii cu ego-uri mari... şi cu gâgâlici de scule-n pantaloni
care le controlează creierele şi raţiunea.

Puţoii-s convinşi că paradisul e plin de fecioare
şi-s gata să moară pentru a pune laba pe-un funduleţ mai acătării...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E indicat să ai o atitudine pozitivă

Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupţii vulcanice, uragane sau tornade,
cel puţin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.

Nu există specii pe cale de dispariţie.
Încălzirea globală a luat sfârşit;
la fel ca războiul din Irak şi, spre marea mea surpriză,
nu mai există ameninţări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
şi îmi place să cred că toţi cei care-au mierlit-o
sunt iertaţi de Dumnezeu şi au intrat în Împărăţia Cerurilor.

Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine m-a ucis

Sunt deja un om mort – şi-asta pentru că
nu mi-am mestecat conştiincios hrana
şi-am băut mult prea mult whiskey şi rom, votcă şi gin,
bere şi urină mexicană îmbuteliate; beau câte-un galon,
calde şi mirositoare, şi-apoi le reciclez în sucul meu matinal,
înainte de-a mă aşeza să răhăţesc cărămizi fierbinţi de sushi
şi alge marine nedegerate-n în oala de porţelan a morţii,
acolo unde picăturile de sânge nu mint
şi vaporii de urină-s martorii bolilor fiecăruia.

Sunt deja un om mort,
doar ziua morţii rămâne singurul semn de întrebare....
De-aia nu mă aştept deloc să fiu acuzat de propria mea asasinare

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume rar folosite în aceeaşi propoziţie

Când inimii lui nu i-au mai plăcut pantofii strâmţi
Bătrânul şi-a abandonat locul din lungul rând

Decizând că venit timpul să ia o pauză
Trupul i-a căzut pur şi simplu pe beton
S-a prăbuşit în faţa a numeroşi copii
Care abia aşteptau să-l vadă pe Harry Potter
Moartea bătrânului a trecut practic neremarcată
Cu toate că minciunile zburau ca fluturii din gurile
Părinţilor super protectori
Dornici să-şi ţină copiii cât mai departe de adevăr
Ei spuneau că bătrânul tocmai adormise

Asta-n vreme ce brancardierii îi acopereau c-un cearşaf trupul
Depunându-l în duba de la morgă
Pentru a nu mai fi văzut sau auzit niciodată...
Spre deosebire de Harry Potter sau de Osama bin Laden

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două păsări intră într-un bar

Alimentar, dragul meu Watson, alimentar.
A spus scufundacul în mâl coţofenei, încet şi rar;
Dacă pliscul tău se va opri vreodată să-înfulece,
Tu vei muri, iar asta-i evident şi clar...
Este necesară multă materie pentru-a hrăni
Un găoz atât de mare ca al tău. Excedentar.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satana e o doamnă

Prima dată am văzut-o cu coada ochiului
cum îşi număra banii sărind într-un picior.

Femeia îmbrăcată-n roşu, mi-a spus:
"Plăteşte-mă,
plăteşte-mă pentru timpul
şi toată atenţia pe care ţi le acord.
Plăteşte-mă pentru că nu fac cine ştie ce,
plăteşte-mă să depun mărturie pentru tine
şi voi jura că a fost el.
Plăteşte-mă să te las în pace
sau să-mi pese de tine,
chiar şi atunci când nu-mi pasă.
Plăteşte-mă să-ţi alin durerea,
să-ţi sărut picioarele
sau să-ţi masez spatele;
ia o cameră,
dar mai întâi plăteşte-mă.
Asta-i tot ce doresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urma poeţilor morţi

Din luxosul lui bungalou ascuns de ochii oamenilor
Bukowski mi-a trimis un email foarte urgent.

El locuieşte pe o insulă din Pacific; a spus
că Amelia a aterizat în siguranţă...
şi că va reveni curând cu mai multe detalii;
tocmai a descoperit secretele fructului *noni.

În ceea ce mă priveşte, i-am preluat trândăvia rămasă-n urmă,
scriind la beţie versuri cu foarte puţine rime...
pe abdomenul unei fete cu ochi negri din Detroit
care tocmai a evadat dintr-o temniţă din mintea ei...

* Noni, numit şi "fructul inaniţiei", este folosit ca aliment de populaţia băştinaşă din unele insule ale Oceanului Pacific, în pofida gustului amar şi a mirosului neplăcut, în situaţii de foamete.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânând Al-Qaeda

De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urşi,
tigri sau lei – şi categoric
nu mănânc şobolani sau pescăruşi; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împuşc pe toate.

Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
şi pe urmă să-i trimit câteva gloanţe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine ştie ce problemă...

Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ţine în mână capul retezat
al duşmanilor lui de moarte.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia n-a murit, se trezeşte doar după un secol de beţie cruntă

Motto
"Nu mă consider un poet, pentru că nu-mi place cuvântul.
Mă consider mai degrabă un trapezist" – Bob Dylan

Se pare că suntem mereu în dezacord;
tu vezi întuneric acolo unde eu văd doar lumină,
văd viaţă acolo unde tu susţii că nu-i nimic în afară de moarte.
Rigor mortis-ul vorbelor tale, înţepenesc poezia.
Eu încerc să simt libertatea-n mişcarea ei
deliberată şi banală, rugându-mă să fiu diferit,
real şi cât mai asemănător vieţii – aşa cum vorbesc oamenii,
nu nişte clasici împopoţonaţi în zorzoanele lor.
Indivizi ca Poe, cărora nu le era teamă de întuneric,
scriau proză care se citea de parcă-ar fi fost poezie.
Iar dacă citeşti trăgând o duşcă de-a lui C. Bukovski,
(cei doi erau în stare să scrie şi să bea la fel de bine)
orice artificiu poetic încremeneşte
sub
masă.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!