Adi Conţu despre visare

Fă-mă cel ce sunt

Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Şi câte flori să-ţi mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?

Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung

Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi eşti alean, îmi eşti şi junghi

Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd şi aripi, pierd şi vis,
Căzând etern din paradis

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tău

N-ai înţeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut

Atunci ai apelat la vise
Şi la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc

Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înţelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci şi să dregi

Ce nu ştii tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greşit... ci ei,
Dar să îi ierţi, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru haotic

Sunt tot şi nimicul, nimicul din tot,
Acela ce poate şi tot ce nu pot,
Un punct de pornire, final într-un punct,
O virgulă albă, uitată-n cuvânt

Mirate senzaţii, expresii mirări,
Continuă trăire de vis în culori,
Un zâmbet ce plânge şi plânsul zâmbind,
Iubirea ca ură, o ură iubind

Contraste de sine, în sine contrast,
Un alb de lumină, un negru prea vast,
O mare ce arde, un foc prea umid,
Deşert plin de apă, oceanul arid

Mă nasc întrebare şi mor un răspuns,
În tot ce se vede şi-n tot ce-i ascuns,
Un azi ce e mâine, un ieri ce va fi,
Sunt soarele nopţii şi luna din zi.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete şi speranţă

Te regăsesc în amintiri,
Sărutul tău încă mă frige,
Te simt... ca-n vise de iubiri
Şi-o lacrimă în ochi se strânge

Pe trupul meu e urma ta,
O cicatrice dragă mie,
Am s-o păstrez, aici va sta,
Să nu te uit o veşnicie

Am vrut să fim, nu s-a putut,
Ofrandă vie am dat vieţii,
Plătind noi doi, chiar de n-am vrut,
Cu inimi pe altarul gheţii

Din noi a mai rămas ceva,
Speranţa că poate vreodată,
În altă viaţă ne-om vedea
Şi-ntr-o iubire vindecată

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am

Şi chiar nu contează nici cât şi nici ce,
Ce bine că am şi ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg

Am vise născute din ochi migdalaţi,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefaţi,
Am drept să iubesc inocent şi nebun
Şi glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ţi spun

Nu vreau să renunţ, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet şi-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând

Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Şi flori să-ţi ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta şi pe tine te am

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Ard clopotniţele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau şi tac, mă uit şi sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi şoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e

Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înşel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ

Ard clopotniţele vremii, oamenii nu ştiu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup şi-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranţă, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârşit există, viaţa unui început

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti

Ochii tăi, mă pierd in ei,
Un ocean plin de dorinţă
Ei imi spun că tu mă vrei
Când m-aduni din neputinţă

Gura ta, visul meu tandru,
Ce pe buze îl şoptesc
Eu, bărbatul copilandru,
Ce mult vreau să o iubesc

Trupul tău, miracol veşnic,
Ce mă miră zi de zi
Cât aş vrea să fiu de paşnic
Mă lupt pentru-a-l cuceri

Mersul tău, iartă-mă Doamnă,
Parcă-s fiară după pradă
Ce pândeşte într-o toamnă
Sperând victima să-şi vadă

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce vom fi

Trei felii şi trei copii,
Cât de dulci sunt împreună!
Dulce-i pepenele... ştii,
Dar mai dulce-n a lor mână.

Îi priveşti şi simţi iubire,
Dar şi-o linişte mai simţi.
Chipul lor... o amintire,
De când toţi eram cuminţi.

Nu chiar toţi, eu n-am fost unul,
Alergam o zi lumină,
Fugăream vis ca nebunul,
Fără frică, fără vină.

Stau, mă uit la ei acuma,
Fost-am toţi exact la fel,
Fraţi cu soarele şi luna,
Suflete-n decor pastel.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să spui dragoste prin şoapte

Cuib de buhă, strop de noapte,
Mângâiere, somnul lin,
Te-am iubit încet, în şoapte,
Foarte mult, dar ce puţin

Ne cânta un blues, surdină,
Vibrau pomii împrejur,
Tu nu ştii, n-ai nici o vină,
Eşti doar suflet cald şi pur

Şi-n izvorul tău de lacrimi
Am găsit albastrul clar,
Rătăcit de vers, de patimi,
L-ai dat altora în dar

Peste timp, peste hotare,
Ai pierdut din tine gând,
Acum un oftat te doare
Când se naşte tremurând

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut din lacrimile tale

Şi chiar de nu aş fi deloc,
Aş apărea din suferinţă,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorinţă

Deşi nu ştii, mă chemi mereu,
Ţi-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Şi imediat alerg spre tine

Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii şi universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îţi apar prin versuri

Şi chiar de nu m-ai aştepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îţi voi recita,
Poeme pentru prima oară

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joben

Dacă mai vreau ceva? Poate-un joben
Şi poate vremuri care l-au purtat
Doamne în rochii lungi, cu păr şaten,
Ce se plimbau alene pe-nserat

Prin dreptul lor treceau bărbaţii chic
Cu mâna pe joben le salutau
Zâmbeau tăcuţi, nu le spuneau nimic,
Şi foarte mult, ei toţi, le respectau

Femeile erau ceva superb
Un dar frumos ce poţi să îl admiri
Erau trofeu, precum un corn de cerb,
Ce fericeau şi cei mai straşnici miri

Atâta eleganţă s-a pierdut
Şi de aceea eu visez să-l am
Ca să trăiesc ce poate n-am avut
Să pot să fiu acela ce voiam

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (3 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doar ca vis

Am fi putut să ne iubim năvalnic
Nemărginiţi de spaţiu sau de timp
Aş fi putut să îţi zâmbesc şăgalnic
Dar parcă ne-am născut în contratimp

Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte
Să te cunosc mai bine, să te ştiu,

Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi
Să mă iubeşti şi corpul să îţi geamă
Când conjugăm doar verbul a iubi

Într-un târziu mi-ai respira în braţe
Şi ochii tăi frumoşi, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci şi hoaţe,
M-aduc din nou spre sânii-ţi doritori

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (12 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu ştiu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găseşti, să mi-l dai
Aş fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai ştiu, le aştern ca prin vis
Şi de n-am să-l găsesc părţi, din viaţă-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aş vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puţin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Ştiu că este târziu...
Chiar nu vrei să te laşi până nu-l vei găsi?
Înţeleg... dacă-l ai... poţi la mine veni.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doar ca vis

Am fi putut să ne iubim năvalnic,
Nemărginiţi de spaţiu sau de timp,
Aş fi putut să îţi zâmbesc şăgalnic,
Dar parcă ne-am născut în contratimp.

Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte,
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte,
Să te cunosc mai bine, să te ştiu.

Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi,
Să mă iubeşti şi corpul să îţi geamă,
Când conjugăm doar verbul a iubi.

Într-un târziu mi-ai respira în braţe
Şi ochii tăi frumoşi, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci şi hoaţe,
M-aduc din nou spre sânii-ţi doritori.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

Tot caut să-nţeleg menirea sorţii,
Aş vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în faţa porţii,
Dar nu vreau s-o deschid, stau şi oftez.

Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine ştie, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.

Apoi regret şi vreau să-mping în poartă
Şi-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar aşa nu voi trăi în vis.

Îmi fac curaj şi-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înţepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aş putea avea, ci-n ce-am pierdut.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Plutim intricat, emoţii emani, e zbor fără aripi iubire
Iar tu mă conduci, ce bine o faci, şi totul în jur e uimire
Iubim infinit, dansăm senzual, ce freamăt iubirea ne lasă
Simt pace, senin, oftez şi suspin, cu tine îmi este acasă

Zburăm undeva, visând inocent, e lumea albastră şi bună
Mă prinde de trup în alb-violet, sărut să îţi dărui pe mână,
Vom fi doar noi doi în visul sublim, atinge iubirea din mine,
Nici frig nu mai simt, e totul alint, în suflet e cald şi e bine

Poveşti fără noi nicicând nu vor fi, e basmul iubirii eterne,
Nu vreau să mai pleci, rămânem în doi, vecie pe noi se aşterne
Plutim inocenţi, chiar de nu vom fi, tu ştii ce urmează femeie
În gând am să-ţi pun dorinţele vii şi-n simţ îţi aprind curcubeie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut pe lacrimile tale

Când ne certăm nu pot ca să mă supăr,
E sarea şi piperul ce-mi doresc,
În mod normal ar trebui să sufăr,
Dar parcă şi mai tare te iubesc.

Nu întreba de ce, nici nu contează,
Abia aştept să ne-mpăcăm din nou,
Să fim perechea care tot visează,
La dragostea ce am primit cadou.

Să nu mai ştergi vreo lacrimă vreodată,
Să mi le dai, de vrei, să le sărut
Ca să nu uit cum mă iubeşti tu, toată,
Am să te rog să ierţi, chiar nu am vrut.

Mă pierd cu firea când nu eşti aproape,
Mă prăbuşesc la gândul că te pierd,
În sentimente care vor să scape,
De teama că nu pot să te dezmierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnebunit

M-ai înnebunit c-un zâmbet şi gropiţe în obraji,
Cu sărutul tău albastru şi aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece şi grea

Acum sunt un vals poetic, sărut paşi în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrăţişări şi vis,
Eram undeva prin iaduri, neştiind de paradis

N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să ştiu că eşti,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbeşti,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îţi mai fură un suspin

Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubeşte-mă pe viaţă, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz de portocale

Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandreţurile tale,
Nici cămăşile de forţă n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună

Mă aleargă toată ziua între vis şi realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau şi-n vârful limbii le aşez să se topească,
Ştiu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-ameţească

Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e ruşine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Şi-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat

Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Aşa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!