Sunt unii oameni atât de proști, că de le ar apărea vreo idee la suprafața creierului, ea s-ar sinucide din groază de singurătate.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Dorința de singurătate să fie oare altceva decât deghizarea poetică a egoismului?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricâte pretenții am avea, în fond nu putem cere vieții mai mult de permisiunea singurătății. Îi oferim astfel prilejul de a fi generoasă și chiar risipitoare...
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă la suprafața creierului uman ar lua naștere o idee, ea s-ar sinucide din teama de singurătate.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de ana-elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu-i decât această nerăbdare de a decădea, de a prostitua singurătățile virginale ale sufletului, prin dialog, această negație imemorială și cotidiană a Paradisului.
Emil Cioran în Tratat de descompunere, Exegeza decăderii (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marii singuratici nu s-au retras niciodată spre a se pregăti pentru viață, ci pentru a suporta interiorizați și resemnați lichidarea vieții din ei.
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum trebuie să plesnesc din cauza a tot ce-mi oferă viața și perspectiva morții. Simt că mor de singurătate, de iubire, de disperare, de ură și de tot ce lumea asta îmi poate oferi.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu Ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patetismul trădează o profunzime de prost gust; la fel și acea voluptate a răzvrătirii în care s-au complăcut un Luther, un Rousseau, un Beethoven, un Nietzsche. Marile accente - plebeianismul singuraticilor.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur precum un monstru. Cine întrupează mai bine ideea de singurătate: Dumnezeu sau diavolul?
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație cu un absent, scrisoarea este un eveniment major al singurătății. Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decât în opera sa. Cel mai adesea, opera este o mască.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun pictor n-a reușit să redea singurătatea resemnată din privirea dobitoacelor, fiindcă niciunul nu pare a fi înțeles incompatibilul ochilor animalici: o enormă tristețe și o lipsă de poezie echivalentă.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, voi culege lacrimile de la poarta iadului și-mi voi face cuib în ele și-ți voi aduna umbrele în amurgurile mele... Doamne, nu mă tem că voi dispărea căci tu rodești în singurătăți și pe tulpina ta îmi voi altoi lacrimile!
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai prețuiești decât tăcerea, este a realiza una din cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții. Elogiul tăcerii, la marii singuratici și la întemeietorii de religii, își are o rădăcină mult mai profundă decât își închipuiesc oamenii.
Emil Cioran în Principiul satanic în suferință
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când petreci zile întregi fără să schimbi vreo vorbă cu vreo făptură, când ai uitat semenii și până și condiția de om, eul se dezvăluie o forță tot așa de mare ca și lumea. Conversația ne dă măsura micimii noastre; singurătatea ne-o intensifică, dar în așa fel încât micimea noastră nu e mai mică decât a lumii.
Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A te simți aruncat și suspendat în lume, incapabil de a te adapta ei, consumat în tine însuți, distrus de propriile tale deficiențe sau exaltări, chinuit de insuficiențele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi strălucitoare sau sumbre, tu rămânând în aceeași dramă lăuntrică, iată ce înseamnă singurătate individuală.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără Dumnezeu singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemângâierilor. După ce am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite... În încercarea ultimă de a ne îndestula dorința de somn, Dumnezeu devine cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplați iubirea: cunoașteți simțământ mai nobil, patimă mai puțin suspectă? Fiorii ei fac concurență muzicii, rivalizează cu lacrimile singurătății și extazului: este sublimul, dar un sublim inseparabil de căile urinare: elanuri învecinate cu excreția, cer al glandelor, sfințenie subită a orificiilor...
Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș retrage în cel mai groaznic deșert, dacă aș renunța la tot și n-aș mai cunoaște decât singurătatea absolută, niciodată n-aș mai avea îndrăzneala de a disprețui plăcerea și pe oamenii care o împărtășesc. În orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sunt o răzbunare și o invidie a suferinzilor. Gândul renunțării este atât de amar, încât este de mirare cum omul a ajuns să-l conceapă.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin orice poți cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreț sau indiferență, când toți oamenii te-ar abandona și când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alții ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare poartă o altă singurătate, toți umblă cu capul în nori și nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toți oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit și i-am urât. Când fac bilanțul în ceasuri de singurătate, înțeleg că n-am iubit pe nimeni niciodată, că iubirile și prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuți, singur, bolnav de singur, condamnat și nefericit.
Emil Cioran în Singurătate și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre singurătate, adresa este: