glezne

Glezne fragile

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poţi schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te ţin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiţi fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniţi pe forţele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îţi place cum sună?
"Sună a iarnă". Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiraţia

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţire

În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pişcate de ierburi şi de spice;
Le voi simţi răcoarea, din glezne până-n nări,
Şi-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.

O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Voi pribegi-n Natură, ca un ţigan calic,
Şi beat de fericire, ca lângă o iubită.

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune despre o femeie "ce cap frumos are!" sau "ce glezne frumoase are!" Eu cred ca adevărul este undeva la mijloc.

citat din Horaţiu Mălăele
Adăugat de Eduard George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem (11)

Mă doare carnea ta. Prin mine trece,
E lup flămând. Mi-e osul mort şi rece,
Nu plânge. Sunt o osie străină
Şi pielea grea se zbate sub rugină.

Cu zâmbetul pictat de curcubeie,
Iubeam s-ating icoana ta, femeie,
Şi, sărutându-ţi glezna ca o miere,
Îţi dezbrăcam cuvântul de tăcere.

Inundă ploaia orele-ntr-o doară,
Prea calmă, prea cernită, prea amară,
Curând, simţi-vei boarea de tămâie,
Şi crucea mea crescându-ţi sub călcâie...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzunarul cămăşii tale am furat câteva stele... spune-mi că nicio icoană nu se va sparge de glezna nopţii...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Adi Beznă, la Costineşti

Unde-i marea pân'la gleznă
Şi o plajă foarte fină,
Cântă grav folk-istul Beznă:
"Faceţi fraţilor lumină!"

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister de băieţi

Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Pieile Roşii, pe sub arţar,
goneau, arătându-şi toţi dinţii!)
Iată lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer...
Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Timp suspendat, ţie, copilărie,
văzduhu-ţi lingea talpa şi gleznele.)
Cum săreai sub arţar, copilărie,
cu genunchii lângă bărbie şi gleznele!...
Iată lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

soarele ridică roua
aproape spre amiază
iar frunzele se plimbă
prin tot parcul
mângâind gleznele graţioase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister de băieţi

Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Pieile Roşii, pe sub arţar,
goneau, arătându-şi toţi dinţii!)
Iată, lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer...
Ah, din fugă săream sub arţar,
smulgându-i o frunză cu dinţii!
(Timp suspendat, ţie, copilărie,
văzduhu-ţi lingea talpa şi gleznele.)
Cum săreai sub arţar, copilărie,
cu genunchii lângă bărbie şi gleznele!...
Iată lassoul, mâna, atentă,
ocheşte bizonul de aer!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii (1960)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te astept intins pe spate

Unde vine Ursul noaptea
Si e intuneric bezna
Te astept intins pe spate
Ca mi-am fisurat o glezna

Doctorii nu au ce-mi face
Si atunci te-astept pe tine
Ca te stiu rece ca gheata
Si la glezna face bine

Pune mana ta pe glezna
Bine sigur o sa-imi fie
Ca atunci cand este bezna
Tu ai bioenergie

poezie de Constantin Vaduva
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist neinspirat

Ciocu' mic şi joc de gleznă!
Te pricepi la epigramă,
Cât să-i bagi pe toţi în beznă
Şi să faci din ea... o dramă!

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revers

Sărut glezna variabilelor în formare,
urc privirea mâinii dincolo de apus,
cobor noaptea penitenţei
la răsăritul paşilor de ghilotină,
în zborul sângelui la orizont
îmi las aripa visului să-mi înalţe
chemarea unei regăsiri de altar
într-un perpetuu revers.

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţămită

Mi-a ieşit în drum cu bine
Fata doniţelor pline,
Aducînd de la izvor
Apă vie tuturor
De la seceră şi coasă
Fata ochiului frumoasă,
Zveltă, naltă şi uşoară
Cu glezne de căprioară.
Şi desculţă parcă zboară.
Mulţumescu-ţi Păpădie,
Că mi-ai dat să sorb şi mie.
De-atunci mintea mi-e mai vie
Şi o nouă fericire
Mi se-aşterne pe psaltire.
Toate-mi ies mereu din plin,
Înmulţite cum îmi vin.
Şi am fost şi eu întîiul
De ţi-am sărutat călcîiul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta

Oare-ai fost ciută – acum câteva veacuri
Sau pentru ce ţi-s gleznele aşa zvelte,
Jivina mea, vânată-n veacuri celte
Şi-adusă din păduri în vechi iatacuri?

Oare-ai fost val împins de alte valuri
Sau vânt uşor pe care-alt vânt îl bate,
De ţi-s atât de moi şi legănate
Plimbările sub largile portaluri?

Sălbăticiune prinsă-n negre cuiburi,
Când umbli, tu parcă dezmierzi pământul...
Nu vrei să-mi calci şi mie azi mormântul
Şi-odihna mea cu pasul tău s-o tulburi?...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul în sus

Şi drumul se arată drept în sus,
Ca un perete care ţine cerul
Să nu-şi încurce oile oierul
Când nici lumini şi nici alţi oameni nu-s.

Rostogolite vietăţi de foc
Aprind sub tălpi zgârieturi de piatră
Doar, la Albac, un câine rău mai latră
Şi liniştea se-aşează-ncet la loc.

Deasupra, dedesubt, nimic, nimic
E numai drum nesăturat de sine,
Şi o căruţă dinspre munte vine
Cu caii mari şi căruţaşul mic!

M-agăt de iarba care dă în spic
Şi o furnică gleznele îmi ţine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprafaţa Pământului este malul oceanului cosmic. De aici am învăţat majoritatea lucrurilor pe care le cunoaştem. Recent, ne-am aventurat puţin pe mare, suficient cât să ne afundăm degetele de la picioare, sau, cel mult, să ne udăm gleznele. Apa pare să fie ademenitoare. Oceanul ne cheamă. O parte din fiinţa noastră ştie că acesta este locul din care am venit. Vrem să ne întoarcem. Nu cred că aceste aspiraţii sunt ireverenţioase, deşi i-ar putea deranja pe zei, oricare ar fi ei.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţii adverse

Când glezna i s-a-mpiedicat
În faldurile unei rochii
Şi strâmb din cale a călcat,
I s-au umflat (ciudat!)... doar ochii.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
Să nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec estival

mă uitam la ea.
suflarea-i de foc
sfârâia...

glezna un joc
îi era.

obrajii rumeni
în apa sărată a mării-i spăla.

algele migrau în ochii ei
una câte una
stelele apoi
una câte una
şi tot universul sălta.

iulie! iulie!

era luna
iar eu mă uitam

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore şi epitete

Mi-ai apărut în cale ca o poezie,
Cu versuri lungi şi rime îmbrăţişate,
Având înşiruiri de adevăr şi fantezie,
Scrise pe suflet cu litere îngroşate.

Te pot descrie doar prin epitete,
În stihuri cu slove moi din catifea,
Versul ţi-l sorb în zori pe îndelete,
Ca pe o poezie cu aromă de cafea.

În strofa vieţii mele cu rime agitate,
Eşti o metaforă ce sufletu-mi alină,
Când îţi admir sfios şi pe nerăsuflate,
Piciorul metric şi glezna lui cea fină.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!