Citate despre glezne, pagina 4
Suprafața Pământului este malul oceanului cosmic. Pe acest mal, am aflat cele mai multe din ceea ce știm. Recent, am înaintat un pic mai in larg, poate pana la gleznă, și apa pare primitoare (sa ne invite sa mergem mai departe). O parte din ființa noastră știe că de aici (din Cosmos) am ajuns să fim. Tânjim să revenim (la/în Cosmos), și putem, deoarece Cosmosul este de asemenea în noi. Suntem făcuți din praf stelar. Suntem o modalitate a cosmosului de a se cunoaște pe sine.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azuriu
Așa toamnă, răstignește
frunzele pe crucea de aramă
a nopții.
Vântul îți foșnește rochia
de gleznele ploii...
Iubesc
ploile albe ale asfințitului...
Așa, toamnă, scrijelește
povestea ultimului anotimp
pe trupul copacilor desculți.
Acum eu sunt toamnă,
nu-i așa, toamnă?
Uitarea - pasărea cu aripi azurii
poezie de Raluca Ștefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre tarani
Despre tarani, nimica nou nu este
De-o vesnicie-si vad de ale lor
Copiii-i uita, oasele ii dor,
Intre pamant, tacere si neveste
Dar ce fac ei, ce brazde au pe glezne
In casa painii daca-s chiriasi
De nu se duc cu totii la oras,
Portari spre-a fi, si tot le-ar fi mai lesne!
Noi, ce din cand in cand vedemu-i
Si numele li-l zicem ca porecla
Sa nu uitam ca de amar de vremuri
Niste taranci culeg murdara sfecla!!!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii de pana azi
Adăugat de Marcel T
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu merită nisipul și nici valul
Să îți atingă gleznă, umbletul
Călcâiul gol și chipul ca opalul
Ți le sărută-n grabă vântul, vuietul.
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis scurt
Sângele îți flutură pe buze o eșarfă
Precum pânzele unui crepuscul pe oceane
Între perne trupul tău cântă ca o harfă
Iar părul te înfășoară în liane
Îți adâncești piciorul de bronz printre petunii
Pe gleznă ți se așează o fantoșă de foc
Parfumul ei te-adoarme pe hamacul lunii
Și îți aprinde-n suflet fluiere de soc
Dar cum te miști din patul de mărgean
Se desprind coralii emigrând pe spumă
Trupul tău se-nalță lavă din vulcan
Eu te-aștept în piatră tu mă rechemi în humă.
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Spre țara închisă în diamant (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bag aforisme aforisme fără număr. Mai am pănă fac 200 de pagini șoi după aia mă iau la trântă cu Valeriu Butulescu să nu mai fiu la glezna lui.
aforism de Alex Dospian (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Joc de gleznă
abia la gleznă se vede
iubirea
rupe barete
sandalele
uite cum râd în rafturi interminabile uite
de ce
oare de ce
nu se adună călcâiele?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de verde
Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de iarnă
Requiem
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
Tu unde ești, în ce gând?
Crengile zvelte si goale în bezne
dansează întruna...
Uite-le sănii, uite-le glezne.
Noaptea a nins peste câmp cu pământ
si crengile zvelte, si goale, cu luna
luneca negre si-aiurea, întruna
danseaza întruna
Tu unde esti?
În ce gând?
frunzele negre-ti cazură
cu țoatele, oarbe-n cautătură?
Ah, de-ar mai fi în adâncul schilav si urât
doar o creangă cu roadele pline,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna", nr. 12, 22 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile cuvintelor
Îmi descalț sufletul de durere,
ca el să pășească cu tălpile goale
pe fericire...
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în brațele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
și al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețe solară
Îți simt genele când se ridică,
Dimineața minune a unui nou început,
Când privirea ți se reflectă în metal și în sticlă,
Și-ntreg trupul gol, rămânând mut...
Corpul tău lungit pe 5th Avenue
În raze ce-i descoperă frumusețea,
Doar un pictor de renume, un geniu,
Poate, pictându-i gleznele, să le prindă suplețea...
De tine m-am îndrăgostit, dintr-odată, pe loc,
Neutându-ți buzele roșii,
cum își cereau sărutările, în amurg,
Chiar și atunci când inima mi-o perpeleai, ca-ntr-un joc,
Când plecai, reântorcându-te apoi,
din valurile oceanului, reci, ce nu fug!
poezie de Alexandru Răduț (2020)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adi Beznă - "Plouă în viața mea"
E noapte, plouă, apa-i pân' la gleznă,
Bordura geme, plânge și cimentul,
Sunt ud, e frig și cântă iarăși Beznă...
Atât mai sper, să nu se ia curentul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăteam culcat azi-noapte...
Stăteam culcat azi-noapte lângă-o evreică slută
- Două cadavre-alături ca-ntr-un sicriu zăcând -
Și trupul ce se vinde mi-a deșteptat în gând
O tristă frumusețe pe care-o simt pierdută.
Întrezăream aievea fireasca-i semeție,
Privirea care-n suflet adânc m-a săgetat,
Și-aromitoarea boltă a părului buclat,
A cărei amintire iubirea mi-o reînvie.
Dezvăluind comoara de-ascunse dezmierdări,
Cu patimă aprinsă și-n lungi îmbrățișări,
Tot trupul ți-aș cuprinde, din creștet pân-la glezne,
Dacă-ntr-o seară plânsul, ce ți l-aș smulge lesne,
Ar adumbri o clipă, sălbatică regină,
A ochilor tăi rece și splendidă lumină.
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meseriașul
omul care trece
prin zid se poate spune că are o meserie -
brățara de aur vehiculată în jurul gleznelor sale
e un doar un accesoriu la mâna
oricărui novice
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melpomene era o fată solidă, cu sânii mari și cu gleznele și antebrațele groase, cu roșu în obraji și ochii cristalini. Părea oarecum incompletă fără crosa ei de hochei.
Trevanian în Shibumi
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
lacrimile mele duse de vânt
fac o mare pentru femeia iubită
iar valurile o să-i sărute gleznele
de mâini o să-i leg stelele
și luna o să i-o strecur în păr
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bastonul alb
starea de poezie te poate ajuta să treci strada
ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte
ești la marginea drumului și privești cum
țîșnesc în stînga și în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,
deodată se aude o respirație gîfîită
și valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,
o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-și rușinată coapsele roșii
te gîndești să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foșnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.
poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântule!
Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind și să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus
Să le păzești cu veghe de ogar.
Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină și noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Și noapte cu luceferii strigoi.
Nu vămuiesc tratate și comori
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare și din nori
Hambare de cuvinte cu 'nțeles.
Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ți-este glezna colestivă
Și aripa copaie de năluci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am vrut să mă fac actor pentru că aveam de dus în spate numele tatălui meu actorul Dumitru Furdui -, căruia nu i-aș fi putut ajunge, ca talent, nici până la gleznă.
citat din Tudor Furdui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armăsarul alb
Cândva,
Am știut un armăsar alb
Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase
Își lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja
Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăișuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie
Nu mai știu de el,
Doar îi mai aud trapul
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victorițo! Vorbești de parcă tu ai inventat "poezia autentică". Poetul privea iepele "doar la glezne"! Dar nu se refera la [...] | Citește tot comentariul
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre glezne, adresa este: