Constantin Rusu despre timp

Doruri visate

Dacă eu sunt în mansarda vechilor dorinţe
vreau să-ncolţească sămânţa dorului visat
spre pacea căutată în drumul printre stele
ascunsă-n pribegiile cu perimetrul finisat.

Destinele care au părăsit definitiv bucuria
ne lasă umbrele fără culori risipite pe ape
peste impresia vieţilor oarecum paralele
şi sunt sătul de orarul adus prea aproape.

Dar timpul probabil îl am nemeteorologic
axul rotaţiei îmi este fără punct de sprijin
regret însă munca plătită cu păreri de rău
şi pun pe memoria brazdei un surâs blajin.

Azi e azi iar mâine mai are aşteptările utile
cu dorurile visate puse pe culmile domoale
lângă clipele care citind şi ascultând vieţile
sunt învinse dar nu ne cântă un final de jale.

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

Liniştea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceaţa,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineaţa!

O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!

Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier şi-a plecat romanţa,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanţa.

Dar o flaşnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-şi lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
şi un greier ne spune: bună seara!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers şi o floare

Eram o salcie mută şi căutam
o brazdă de armonie de pe pământ,
pe limpezimea clară a izvorului
care ascundea iubirea într-un cuvânt.

Te priveam ascunsă-n taina unei stele,
surâsul nu-ţi ascundea copilăria,
lângă roua frunzelor păreai o floare.
Nu vrei vacarm şi alegi periferia.

Priveam cum aştepţi tăcerile spre seară
ocolind ecourile din suspine
şi uitând amintirile fracturate
doreai secundele de iubire pline.

Şi am alungat amurguri rătăcite,
cu privirea pusă-ntr-o îmbrăţişare
şi cu-n zâmbet pe tristeţea înserării
noi am pus în iubire un vers şi-o floare.

poezie de Constantin Rusu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, iartă-mă

În oraşe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
şi iarna parcă se amână.

Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.

Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aş da tot dar tu nu vii.

Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
şi nu am să-l ascund în presă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegia drumului

Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărţi despre polul sud.
Bătrânii nu mai ţin amintirile în acord
şi iarna citesc doar cărţi despre polul nord.

Fiorul pădurii caută un fierăstrău
şi munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.

În muzeu un tablou priveşte nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopţile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.

Vieţile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieţii mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.

poezie de Constantin Rusu (2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de linişte,
se cred fiinţe doar cei care au palate
şi zile de întunecată privelişte.

Minciunile folosesc catalizatoare,
deşi numai lumina naşte adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
şi ignorăm tristeţea lângă artificii.

Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranţii adevărului morţii
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.

Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu ştiu să tac tăcerile şi vreau un răspuns
la aşteptare liniştii universale.
Şi-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.

poezie de Constantin Rusu (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales...

În locul urmelor de paşi printr-un nisip
am ales un nor cu parfum de liliac.
Nu-mi caut efemeritatea din destin
şi tristeţile semnelor din zodiac.

Am lăsat semnele de circulaţie
şi am ales corola florii soarelui
să îmi pună în viaţa asta stranie
apusul trist lângă zborul fluturelui.

N-am căutat în turnuri singurătatea,
am ales simfonia lanului de grâu,
iar lângă adierea florilor de mac
am adus surâsul apei dintr-un pârâu.

În locul secundei am pus o petală,
minutele şi anii ascund uimirea
când văd răsăritul florilor pe ramuri
de unde am ales o rază: iubirea.

poezie de Constantin Rusu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!