Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.
E ziua noastră astăzi, domni bărbați
Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăți...
Iar în privire ne puserăți Soare!
Ai noștri-ați fost, atunci când ne iubirăți?
La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credință v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?
Pe viață, în rastel ne-ați înjugat,
Ucis-ați visul amăgit odată...
Cu zâmbet șters, în șoaptă v-am rugat!
Nu veți mai fi aceiași, niciodată?
Vreți, dragostea din noi s-o contestăm,
Și, câtă zarvă izvodiți deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! A venit smerit și modest! Fără tentația luxului, fără ifose și pretenții princiare! Era Fiul Divinității dar nu și-a arogat niciun drept! Știa precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Știa și, cu toate acestea, și-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuințe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire...!
Iulia Mirancea în Roata vieții (27 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)
Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dumnezeu nu instituie, niciodată, pedepse pentru propria creație -omul-, indiferent cât de mult l-ar supăra! Poate, oare, un tată să-și decompenseze proprii fii? Impasurile prin care trecem uneori (suferințe sufletești sau trupești), sunt consecințele iminente ale nerespectării regulilor elementare de viață!
aforism de Iulia Mirancea (21 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O gură eternă de rai
Ca peregrini pe Pământ,
E bine s-avem permanent
În trăistuța periplului nostru,
Suficiente merinde!
E bine să punem ulciorul cu apă
Curată și bună, dătătoare de viață;
Să mai punem acolo-n trăistuța celestă,
O-nvelitoare din fibră sfințită,
Călduroasă, rezistentă și sacră;
Și, candela cu Din Lumină, Lumină,
Pentru-a lumina și-ncălzi, la nevoie,
O peșteră-ntunecată și rece!
Nu știm ce și, mai ales, pe cine-ntâlnim
Pe neștiuta, anevoioasa cărare!
Poate pe însuși Isus îl găsim:
Însetat, înfometat și flămând...!
Și-atunci, sufletul nostru, cu de toatele-n el,
Spontan se va face, maiestuos și divin,
O gură de rai! Eternă și pură!
poezie de Iulia Mirancea (28 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiți iertați...
Știam că mă urâți, dar, chiar de moarte,
n-am avut habar!
C-aveți atâta ură, e trist...
Nu știți și nici măcar nu bănuiți că
Viața unui om nevinovat
A atârnat și mai atârnă de-un fir de păr!
Oare pe omul ce-l iubiți atât de mult
L-ați întrebat ce a făcut?
De-acela pentru care m-ați sacrificat
Deloc nu vă-ndoiți?
De cuget, de păcat e sigur, nu vă pasă
Dar nu uitați:
Pe Dumnezeu, nu veți putea să-l înșelați!
Și totuși, am să mă rog la Dumnezeul meu
Să fiți iertați!
poezie de Iulia Mirancea (27 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credea că l-a apucat pe Dumnezeu de picior și, când colo, nimerise coada lui Scaraoschi!
aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre religie, adresa este: