Textele de mai jos conțin referiri la vioară, dar cu o relevanță mică.
Caruselul de păpădie
Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spațiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveștilor cu ploi.
Inima răvășită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinți
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinți.
Sunt lunecos arcuș pe gât de vioară,
Pe-aripile nopții șterg cerul de ceață,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală și muguri de viață.
O batistă agăț în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Totul coboară, nimic nu mai urcă
Două bețe solare poartă mantaua
Printre sălcii cu palide frunze,
Valurile mării răvășite-s de vânt,
In inima mea foșnesc buburuze.
Un biet univers adoarme în palma
Viorii ce cântă-n tristețe,
Porumbeii pe-o creangă de umbră
Dansează cu frunțile crețe.
Un leu desenat frumos pe-un sărut
Privește ștrengar cum sângele sui
În cupa speranței anume căzută
În cleștele strașnic al fălcilor lui.
Pe-obraz mă mângâie complice
Patina suavă ce râmă de-a sila
Și-mi face pat veșnic sub flori
Să dăinui în vise de-arome idila.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima bate-n surdină
Inima bate-n surdină
Pe-o fâșie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Și iubire, și păcate.
Labirinte descântate
Umplu donițe cu lapte
Și-n privirea mea străbate
Fulgul vieții fără moarte.
Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Și străbați prada ce arde
În vise purificate.
Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniștea să ne doboare
În albeața de ninsoare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre vioară, adresa este: