În suflet cu propria baladă
Un greieraș țârâitor din fire
S-a strecurat frumos într-o vioară
Peste care-arcușul, ca o pară,
Îmbrățișează sunetul subțire.
Util gândea să fie greierașul
În clipa ce-o să-i fie o favoare,
Ar vrea să cânte cu a lui ardoare,
Când va dori să cânte copilașul.
Luată-n mâini vioara și arcușul
Scârție în încercări vioaie,
Nu-l lasă pe copil să se îndoaie
De talentul lui. Iată, urcușul!
Acum de mare ajutor voi fi,
Își spuse greierașul negricios,
Porni în unduiri glasu-i frumos,
În ritmul ce copilu-l nimeri.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ramură de stea
Lebăda albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Aripa-i mângâie vântul
Din vioară descântată.
În inima-i s-aud poeme,
Îndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe foșnete venind din cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de nori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
Iubire, fulgul meu de viață,
Tu ești o ramură de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră fi-va pomenită
Mi-am pus tinerețea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfințită din ghiers de viori.
Viorile ajuns˗au la tine în brațe,
Brațele s-au făcut ram de poveste și dor,
Povestea și dorul au început să ne-nalțe
În propria casă cu soare˗n pridvor.
Timpul a mușcat hoțește din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.
Acum tinerețea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfințită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinare pe stradă
Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.
Gânditoare natura așteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulțesc în neștire,
Iubiri profunde-s în pornire.
Iederi cresc în jur la felinare,
Urma și inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veșnicie noul,
Sămânța vieții mătură ecoul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de viață
Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Călușul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.
În inima-mi s-aud poeme
Și-ndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de flori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viață
Adus de tine printr-o stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna răsare în barbă
Lucrurile se alungesc
Deformând ochiul,
Prin fluturii lui
Domnul ghidează zborul.
Duhul se topește,
Cerul coboară,
Lâna stelară-i
Arcuș la vioară.
Luna răsare în barbă,
Universul miroase
A iarbă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vioară, dar cu o relevanță mică.
Am visat că dansam împreună
Am visat că dansam cu fericirea în brațe,
Că pășeam legănați pe-a iubirii nuanțe...
Eram mândri de împlinirile viselor dulci,
Ne sărutam fierbinte printre flori și rugi...
Primăvara înălța izvoare cu sânii de dor,
Eram însetați de inerția stelară în zbor...
Visul avea albe rădăcini tămâiate cu soare,
Întâmplarea unduia în val și spumă de mare...
Mușchii cerului albastru se încolăceau în noi,
Ne adunau inima și-o plantau în viață vioi...
O vioară se auzea, cu foc, în seninul iubirii,
Cascada plăcerii ne arunca în mugurii-nfloririi...
Am visat c-am dansat înstelați până când
Bătrânețea se ancora de-al tinereții rând!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis minunat
Frumoasa mea, cuvânt divin,
Aleargă sub cerul senin,
Cu pașii ageri, tocuri cui,
În căile norocului.
Respiră rar, respiră-adânc,
Te uiți la ea, parcă-i un prunc,
O prinzi în brațe s-o iubești,
În inimă să o călești.
E-un fel de candelă aprinsă
De dor și farmece cuprinsă
De lungi căderi și ridicări,
Pe vârf de munți, pe val de mări.
Este frumoasa care știe
Că viața este-o melodie
Cântată pe corzi de vioară
Care te dor, te înfioară
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea cu mize florale
Noaptea cu dinți de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.
Trupul călit cenușă îmi este
În brațele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.
Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porți
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veșnice nopți.
O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprindem universuri, iubirii
Cea mai frumoasă,
Cea mai plăcută,
Cea mai dichisită,
Cea mai superbă
Este...
Streașina privirii sub care
Îngeri cu pene de soare,
Mângâie vântul
Din cuibul norilor.
Arcuș și vioară
Ating
Inima împodobită
Cu trecerea amintirii
În frumoasa poveste
În care
Împreună aprindem
Universuri, iubirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Combustii măsluite
Se va ști oare vreodată
Cum vioara lăudată
A ieșit din piept pe stradă?
Încânta păsări și soare,
Ochi senini plini de mirare
Și iubirea trecătoare...
Se știe că-n jurul ei
Au căzut din cer scântei
Arzând florile de tei.
Din combustii măsluite
Au rămas imagini mute
Cu noi doi, topiți sub munte...
Au rămas corzi și căluș,
Plâns prelung de ineluș,
Urma vieții în urcuș!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub sârme de lumină...
Pe sub sârme de lumină
Trec schelete de rugină,
Beau apă de la izvoare
Din călcâi de căprioare
Împletesc raze din pene
Peste visul ce s-așterne
S-avem ținte de lumină
În arcuș scos din retină.
Înnoim clipă de clipă,
Cu vioara sub aripă
Și bem apă din izvoare,
Din călcâi de căprioare
Punem sufletul pe buze
Pictate de buburuze
Sub schelete de rugină
Unde tu îmi ești lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ascunsă
Nu uita că nu te uit,
Mă furișez mergând sub lună
Să mușc din buzele-ți de foc
Turnate în viori, pe strună.
Vânez cu inima flămândă
Clipirea ta, steluțe-n cer,
Ai gene lungi de curcubeu,
Lăsate semne în eter.
Lăsate-n pânze de paing,
Să mă vântur printre ele,
Te-așez în buzunar, la piept,
Scânteie din ocean de stele.
Măsura verbelor s-aude:
Nu te uit, nu te-oi uita,
Iubirea este al tău nume
Ascunsă în inima mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frigul aduce căldura...
Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculți, către mine, prin troienitul drum.
Tu la pieptul meu îți încălzești conturul inimii, privirea,
Unde cuibărește la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.
Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete și flori,
Prin părul răvășit își întinde vântul aripi de viori.
Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioși taie fâșii din nenăscute păduri și livezi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești precum un vis
Frumoasă ești precum un vis,
Un mac superb în lan de grâu
Din care îngerii și-au prins
Culorile în zbor, la brâu.
Frumoasă ești ca o baladă,
O dulce notă de vioară,
La care dragostea s-arată
Ținută-atent la inimioară.
Frumoasă ești! Și munți și mare
Se zbuciumă să te cuprindă
Cu formele fermecătoare
Din cerul nalt pus în oglindă.
Frumoasă ești precum un vis
Puternic nins cu fericire,
Un curcubeu care-a cuprins
Poetu-n zâmbet de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tresărire
Când inima-și pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.
Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Și-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.
Iubește! Porunca-i: iubește!
Dumnezeu rânduiește
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.
Viața devine unduitoare,
Soarele se-ndulcește din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul desenat în vis
Era iarnă, pe zăpadă
O copită desenată
Tropăia sub cer de stele
Rotind visuri prin vâlcele.
Tu ai prins un vis de seară
Și s-a făcut primăvară,
Am pus șa calului-n spate
Și-am zburat ușor spre noapte.
Când s-a împlinit a zi,
N-am terminat a iubi,
Visul a rămas o vară
Pe un cal cât o vioară.
Am cântat în șaua lui
Sub credința cerului,
Calul nostru desenat
Rodul toamnei ne-a lăsat.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coarda cu suspine
Da și nu, și nu, și da
Bate vântu-n crengi o stea,
O înalță, o coboară
Pe o coardă de vioară.
Cântă mugurul ei crud,
Eu în liniște ascult,
Munții gri pornesc din loc,
Inima se face foc.
Stea frumoasă descrețită
Mi-ai pus dorul în ispită,
Bate vântul, îl ascult:
Tu ești visul de demult.
Ai lumini din raze scurte
Înfipte la mine-n curte
Și în suflet unde vântul
Bate-nădușind pământul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia lebedelor negre
Cerul fulgeră, se acordează-n vară
Cu inima dorului pe-arcuș de vioară,
Brațele tale în galaxii de vers unduite
Lasă lebedele de dor pescuite.
În parfumul de-arome respiră ușor
Ordinea zborului înșirat în iubire și dor,
Stau la pândă, ocolesc înaltul păcat,
M-ascund lângă tine noaptea în pat.
Mesajul gâtului tău de lebădă mă-mbie
Să intru-n galaxia-ți de vis și poezie,
Să-mi iau povară zborul și iubirea,
Să nu cedez sclipirii de-a zbura aiurea.
Nectarul vieții crește fericirea pură,
Floarea de colț plantată-n bătătură,
Slovă de credință în cântări integre
În galaxia unde albim lebede negre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre vioară, adresa este: