cer de furtună
fulgere albe se văd
în noaptea de foc
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
narcise albe
verzile frunze de jad
lacrimi de soare
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fulgere albe
pe frontispiciul de jad
ploaie de vise
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgere albe
Pe frontispiciul de jad -
Ploaie de vise.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteză la nevoia de alb
Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci mă biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri de stele partea a VII-a
Pe colțul-alb al fluturelui stea
Ninge tăcut cu fulgi de catifea...
Iubire nepermisă, călătoare
Transcendental... Și nu mai e culoare
În universul dintre noi și stele...
Și nu mai e nici ură, nici păcat.
Pe drumul alb al fericirii mele
S-a risipit motivul "vinovat".
Din lacrimile albe, ceruite,
Un alt sistem celest s-a înființat,
O lume de iubiri și de poveste...
Și timpul s-a oprit... Ce minunat!
Pe sânul tău eu am pictat săruturi...
Cu buzele, vin să-mi culeg recolta,
Căci am trecut spre alte începuturi
O viață-mi e de-ajuns a fi Golgota.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerității și al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant și subtil, completând nuanțele reci cu cioburi de lacrimi și vis.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci și scorțișoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...
Toamnă cu gutuie la fereastră
Și copaci împodobiți cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Și ne cheamă albe flori de mirt.
Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa poem diamant
Casa
Eternă minune,
Vers de iubire,
Fluture de albă stea,
Lumină și fericire,
Tu ești
Dragostea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins cu flori de măr
A nins cu flori de măr... o primăvară
Cu alb la tâmple și alei de vis.
A nins în noi, azi, pentru prima oară,
Dar flamura iubirilor s-a stins.
Nu știu de câte ierni tot caut timpul
În care-am rătăcit. Mă desfrunzesc!
Acum sunt iarnă, însă din cenușă,
Mai am puterea să înmuguresc.
Și uite cum mereu albesc la tâmple!
Ca o himeră-s... Timpul mi-a trecut...
De iarnă, iarăși sufletul se umple...
Și-mi amintesc că am murit demult...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii -
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii -
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii -
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai fac un pas
Mai fac un pas spre minus infinit
Și răzvrătit mi-e chipul în oglindă,
Îmi pare, părul, azi, că mi-a albit
Și-n păr, fulgi albi au început să prindă.
Și-n suflet ning cu tăceri. De dor,
mi-s brațele o ramură de sticlă
Și ghețuri dintr-odată mă-mpresor
Și munți de gheață-n urmă-mi se ridică...
Chiar dacă azi sunt un copac cu flori,
Voi fii un vis cu stele în privire
Și pentru voi, prieteni iubitori,
Un zâmbet ca un strop de fericire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de iarnă
În noapte zboară fluturi de argint
Și trec prin suflet țurțuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...
Lipsiți de libertate și de tihnă,
În taina vieții s-au înghesuit
Și ne tot cheamă, oh, și ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...
Când liniștea în noi a adormit,
Și vântul strange-n el ca o albină
Toți anii mei, semn c-am îmbătrânit,
În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.
sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primii ani de școală
Să ne-amintim de primii ani de școală...
Erau copii, dar anii au trecut,
Să ne-amintim de doamna învățătoare
Ce ne-a iubit, pe toți atât de mult
În clasa I priveam cu ochii-n lacrimi
Părrinții, cum spre casă au plecat
Dar mângâierea doamnei noastre, parcă,
Putere și curaj ne-a insuflat.
Ne aștepta pe bănci câte-o bomboană
Și-o jucărie de la cei mai mari
Și mai erau primele cărți de școală...
Priveam tăcuți, cu ochii vioi și mari.
Zile-au trecut, una și încă una
Precum o mamă ne-a apropiat
În juru-i. Nu știam ce e furtuna
Și să sperăm în viață ne-a-nvățat.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cortegiul de stele
Stelele au invadat infinitul,
Târându-se într-un cortegiu alb,
Pe cerul de sticlă.
Surâd și ne bucură genele,
Ca roua căzută
Pe care o strivim sub tălpile goale.
Picură din imensitatea lor albă
Praf din argintul divin.
Mireasă cu voaluri de vise,
În volane de sentimente ți-ai ascuns puritate,
Te vor pustii de lumină
Doar tăcerea și moartea...
Pe marmură de speranțe și perle,
Te aștept să treci,
Să împodobim dimineața,
Spre a putea pleca împreună
Prin hubloul de cuvinte
Pregătite să ne cunune cu umbrele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem că el, intrând în carantină,
Dezinfectat cu clor, o să albească
Și mi se face pielea de găină.
Amanta, oare-o să-l mai recunoască?!
catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezavantajele pandemiei
Mă tem că el, intrând în carantină,
Dezinfectat cu clor, o să albească
Și mi se face pielea de găină.
Amanta, oare-o să-l mai recunoască?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasă-n doliu
Tu, mireasa-n doliu, care
Ai rănit în drumul tău
Albe păsări călătoare,
Știi ceva de plânsul meu?!
Știi că-n univers, deodată,
Mi-am pierut identitatea?!
Înger Căilor Lactee,
Sunt de ani-lumină, noaptea.
Știi că sunt în carul mare
Struguri albi de lacrimi coapte?!
Oh, nu știi nici ce amare
Sunt gutuile de șoapte!
Nu știi mustul suferinței
Și nici gustul nucii verzi
Și nu vrei, mireasă-n doliu,
Suferința să mi-o crezi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgi mari, albi și grei, din aceia ca în poveștile lui Creangă, alergau ca niște miei albi, oprindu-se pe mărginita nemărginire a orașului mut.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre alb, adresa este: