Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.
Timp prefăcut
Tristețea-i adusă de vântul de baltă,
Din liniștea seri, ascunsă, pe prund,
Adâncă și neagră... prin trestia-naltă
Când luna vâslește pe ape... rotund.
Îmi poartă cocorii... pe aripi menirea
Și vântură norii de-argint înspre lac,
Venit-a și clipa strigând..... risipirea,
Bolnavă și plânsă... ca omul sărac.
E-nfiptă tăcerea... în porții de uitare
Și visele-așteptă pe coapse și sâni,
Mi-e inima plânsă de dor și mirare,
Iar ceața pătrunde rapid... în fântâni.
În cetini cad stele și umbre cernute,
Fierbinte-i iubirea și-amurgul tăcut,
Cărări de neliniști... și taine pierdute
Aleargă spre timpul, mereu, prefăcut.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret uitat
Năzuroasă... dar cuminte,
Când tăcută, când carnală,
Pudică și-arzând fierbinte,
Când sfioasă, când fatală.
Șmecheră... dar inocetă,
Când soție, când amantă,
Siropoasă... dar decentă,
Zâmbitoare și-agasantă.
Veselă... dar și-ncruntată,
Când visând, când realistă,
Păcătoasă... dar frapantă,
Diavoliță pesimistă.
Iscusită... dar rebelă,
Când taifun, când pisicoasă,
Nebunatec de fidelă,
O icoană vaporoasă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puține
Și-ntr-un vis, mereu, carmin.
Te-aș întinde-n dimineață
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să-mbătrânesc
Nu vreau să-mbătrânesc și nici să trec
Prin lumea asta... ca o nălucire,
Cu munții și izvoarele petrec,
Străfulgerând adâncuri de iubire.
Pe umăr port... tăcerile și vântul,
Privirile îmi sunt săgeți de foc,
Buzele știu sărutul și cuvântul,
Iar sufletul mi-l vând la iarmaroc.
Dansez cu lupii iernilor, pe creste,
Sunt pustnicul uitat... și neștiut,
Păcatul credincioaselor... neveste
Și fumul ireal din așternut.
Nu vreau a-mbătrâni, la mânăstire
Mă duc așa, ca orice muritor,
Ce caută puteri... și mântuire
În ruga inefabilului zbor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, iubito
Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Și cămașa-ți dantelată
Dulce-alunecă în jos.
Te-nfășor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăcești nebun,
Caldă și fermecătoare,
Între perne când te pun.
Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăț,
Vehemente și rebele,
Pline toate de răsfăț.
Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind și te dezmierd,
Simțind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ți să mă pierd.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul din noi
Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite și-amor,
Din fire de iarbă-mpletește inele
Ce leagă speranțe, risipe și dor.
Îți vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze firești,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii și aripi cerești.
Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieții... uitarea sfâșie
Cu magice șoapte și tainici zefiri.
Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Și picură-n suflet... încinșii fiori.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-n astă lume
Dacă-n astă lume, plină de femei,
Nu ar fi bărbatul... ca o alinare,
Candela sfințită arde-va-n ulei
Patima uitată... dincolo de zare.
Împlinirea clipei... harul nenuntit
Orizontul care... fulgerul despică,
Aripa întinsă-n zbor rostogolit,
Scânteiază-n vise care nu abdică.
Fară el... amorul e-o poveste tristă,
Undeva pierdută într-un adăpost,
Cântecul durerii, încă, mai persistă,
Ciocârlia plânge, negăsindu-și rost.
Târgul de fecioare redeschis-a raiul,
Când amurgul fuge înspre depărtări,
Ultima lui șansă... a rămas tramvaiul
Și-o bibliotecă... plină de-ntrebări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnică enigmă
Veșnică enigmă în tîrziu de vreme,
Risipind profetic... negură și fum,
Nopți fără de stele, taine și blesteme,
În adânc de suflet căutându-și drum.
Parcă niciodată, nu a fost mai dulce
Și atât de-aproape de-a cădea-n abis,
Luna, care iată, soarele înfruntă
Și argint aruncă-n margine de vis.
Dorurile toate-s libere să plece,
Să se ducă-n lume și-a se-mplini,
Măsurând la timpul, care veșnic trece
Și-ntr-un trup himeric, vor a odihni.
Fulgeră și tună-n gândurile mele,
La izvor de patim... inimile sunt,
A uitării groapă... plină e de stele
Si luceferi care, nu scot un cuvânt.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rebel și egocentric
Rămas-a mică haina cuvintelor nespuse,
Pieptarul încă arde... nedijmuite ploi
Și rândunici vândute tăcerilor impuse
Iluminează zborul durerilor din noi.
Mai flutură eșarfa metaforelor mute
Și clopote uitate răsună-n călimări,
Dar cine să-nțeleagă și cine să asculte?
Ninsorile albite de dor... în trecători.
Veni-vor înțelepții și magii poeziei,
Figuri de stil pitite sub pene de păun,
Modificând psaltirea și-a ei filozofie
Cu libertăți păgâne și-aromă de tutun.
Ibricele... fierb vinul bețiilor discrete,
Lăute ne-ntrecute... ispitele-ncălzesc
Și degete grăbite, în ritm de menuete
Pun nebunia clipei pe sânul îngeresc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut odată
Am văzut odată cerul,
Unde vrei să mi te pierzi,
Risipind încet misterul
Unor ochi... atât de verzi.
Am văzut luna odată
Și luceferi de lumină,
Printr-o lacrimă de fată
Peste-a florilor... regină.
Am văzut odată... marea
Și pamântul răvășit,
Când se scutură cicoarea
Și e macul înflorit.
Am văzut odată visul,
Risipit prin amintiri
Ce se-aruncă în abisul,
Neștiutelor... iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre uitare, adresa este: