Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Ignorantul veșnic
Mă-mbrățișezi cu gânduri neștiute
De parcă ai pleca arzând de dor
Și străluciri de nimeni cunoscute
Redefinesc al trupului fior.
Atins de pana umbrelor vrăjite,
Mă reașezi în dimineți de-argint
Pe florile abia îmbobocite
Și-n clipa de tăcere și de alint.
Mă risipești, apoi, spre zări uitate,
Descoperind adâncuri de nesomn
Și coapsele... de frunze zgâriate
Sau de privirea nu știu cărui domn.
Tresaltă sânul... roua prinde viață,
Închisă-i ușa și păcatu-i greu,
Iubirea e mereu... petrecăreață,
Iar ignorantul veșnic... voi fi eu.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaiul de la ora cinci
La ora asta... pregătește ceaiul,
Mai am doar trei minute și ajung,
Dacă-ntârzii... nu ăsta ar fi baiul,
Ci neputința gestului nătâng.
Alerg înfometat și-n disperare,
În ceașc-aș vrea să pui și puțin rom,
Bonus primești... o dulce sărutare
Și-n pat apoi, iubito, n-o să dorm.
E ora cinci... și am bătut la ușă,
Privirea îmi alunecă-nspre sâni,
De pălărie scap... și de mănușă,
Iar ochii tăi mă ard ca doi cărbuni.
Trăiesc se pare-o clipă păcătoasă,
De-o săptămân-aștept, să te iubesc,
Buzele-ating o mâna mătăsoasă,
Iar ceaiul are-un gust dumnezeiesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat minimal
De vrei a fi în viață bine,
Uită-ți trecutul... insipid,
Și-n dimineți diamantine
Șterge ușor... ultimul rid,
Fă sanctuar recunoștinței,
Pune-ți parolă la minuni,
Închide poarta neputinței,
Scapă de hoți și de nebuni.
Delimitează clipa-n care
Cumperi motive și tăceri,
De undeva, dintr-o parcare
Necunoscută... până ieri.
Vinde miracolelor... sfinții,
Dă-le puteri și sensuri noi
Privirilor, din ochii minții
Albaștri de lumini și ploi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pat
În pat e raiul, se-nțelege,
Furtuni, metafore, risipe,
Pe care nu le poți culege
Fără acordul unei clipe.
În pat, fiorul este zâmbet,
Dezmăț febril și desfătare,
Vinul tăcerilor din umblet
Și ochii... ca o provocare.
În pat, pui visele pe pernă
Și trupuri ce empatizează
Cu viața, care nu-i eternă,
Ca și amanta ce trădează.
În pat se împlinesc destine,
Dispar regate, se-ntregesc
Și-un foc albastru, întreține
Plăceri... ce nu se definesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar eu, iubito... sunt aici
Iubita mea! spre dimineață
Te simt pe trupul meu, liană,
Sorbindu-mă și dându-mi viață
Surâzătoare și spontană.
Ești ca un lujer, ce-nfășoară
Trunchiul copacului rebel
Ce-ascunde, poate, o comoară
Necunoscută... nici de el.
Nu este fruct, nu e nici floare,
Dar curge înspre adâncimi
Exuberant... ca o-ntrebare
Ce-aruncă lavă și lumini.
Iubita mea! când răsăritul
Ne-mbrățișează și ne-mbie,
Nu pot a face... pe smeritul
Și nici nu plec în sihăstrie.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta-voi diseară un trup de femeie
Cânta-voi diseară un trup de femeie
Ce picură-n suflet, sfințite plăceri
Și-aruncă-n abisuri a focului cheie
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.
Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranțele-s toate turnate-n pahare
Și-n brațele vieții, pica-voi răpus.
Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor șoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care de dor, se usucă,
Și ochii ce cată, mereu, spre pământ.
Plutirea eternă... îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
In pagini nescrise, cu tine mă scurg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta-voi diseară un trup de femeie
Cânta-voi diseară un trup de femeie,
Ce picură-n suflet... sfințite plăceri
Și-aruncă-n abisuri a focului cheie,
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.
Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranțele-s toate turnate-n pahare
Și-n brațele vieții, pica-voi răpus.
Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor șoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care, de dor se usucă
Și ochii ce cată, mereu, spre pământ.
Plutirea eternă, îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
În pagini nescrise, cu tine mă scurg.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul nimic nu mai are
ANAFura măsi... de viață,
De legi... și-nstituții de stat,
Cu mintea îngustă și creață
Ce totul... în țar-au stricat.
ANAFura măsi... de javre,
De viermi și slugoi puturoși
Ce calcă nebuni pe cadavre
Servindu-și stăpânii... jegoși.
ANAFura măsi... de vreme
De șmecheri și hoți tehnocrați
Ce-și caută rostu-n... blesteme
Ca ultimii schizo... frustrați.
ANAFura măsi... de critici,
De presă vândută pe un leu,
La cei ce se cred... a fi... mitici,
Dar au caracter... derbedeu.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau, iubito
Te vreau, iubito, noaptea pe furate,
Ca și un hoț ce-ncearcă să te fure,
Și luându-te cu el să uiți de toate,
Ce mâinile... nu ar putea să-ndure.
C-o sărutare dulce.... îți dau viață,
Te mișcă-ncet cu mine și mă strânge,
Te vreau iubito.. hai... și mă răsfață.
Amorul... o știm bine... va învinge.
Deschide-te.... și lasă-mă în tine,
Potop de sărutari... iți pun pe sâni,
Iubirea... iat-o cum tâșnește... vine,
A stat în mine-atâtea săptămâni.
Te vreau, iubito-mi place să te simt,
Sunt un izvor... ce-și caută cărare,
La sărutarea ta, precis, consimt,
Sorbindu-ți buzele... fermecătoare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închide ochii
Te strâng, iubito, dulce, lângă mine,
Mi te-nfășor în brațe cu mult dor,
Lăsând iubirea să-nflorescă-n tine
Curgând încet... de parc-ar fi izvor.
Mâna mi-e plină, iată, cu-al tău sân,
Buzele-ți fragă-n buze... le topesc,
În gustul tău pătrund ca un păgân,
Închide ochii... hai... să te iubesc.
Plutești cu mine-n dragoste nebună,
Îmbrățișările sunt prea puține-acum,
Pe trupul meu... ai devenit stăpână
Și flori de mac ți-am presărat în drum.
Închide ochii... ține-mă... de mână,
Te cuibărește-n mine... și mă lasă
Să te iubesc turbat, o săptămână,
Și-ai să-nțelegi... că viața e frumoasă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgitoare ploi
Amăgitoare ploi, interpretează
Poemul picăturilor de seu,
Iar fulgerele roșii, decupează
Tăcerile seduse de tupeu.
Ispitele, dau poftelor în strună,
Cămașa udă, arde nebunii,
Iar vântul... risipește... și adună
Esențe pentru noi picanterii.
Deschid fereastra zorilor, iubire,
Să pot striga la cerul de opal,
Minciunile... unui anume mire
Ce a făcut din viață... carnaval.
Zâmbesc apoi, năucitor, luminii,
Din ochii tăi albaștri ca un dor
Și voi călca trufaș, pe mărăcinii
Care înțeapă, fără de umor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca spre zori, cu tine,
Pe un câmp de rouă plin...
Printre frunzele puține
Și-ntr-un vis, mereu, carmin.
Te-aș întinde-n dimineață
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se-ascund pe dup-o haină
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare,
Când mai zboară câte-o gâză
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contraste
Tu ești steaua norocoasă,
Eu sunt cerul plin cu nori,
Tu... fragilă și frumoasă,
Eu... pierdut în căutări.
Tu ești soarele fierbinte,
Eu abia un vânt nebun,
Tu... timidă și cuminte,
Eu... balonul de săpun.
Tu ești clipa de-mplinire,
Eu mereu un pas târziu,
Tu... un vis de fericire,
Eu... un fluture-n pustiu.
Tu ești liniștea deplină,
Eu doar spaime și păcat,
Tu... ești cea fără de vină,
Eu... un veșnic blestemat.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citește-mă
Citește-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Și-n unduirile-ți avide.
Citește-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Și trupurile făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.
Citește-mă și în regrete,
Fă-mi lângă inimă... un loc,
Când umbre dănțuie-n perete
Și când privirile iau foc.
Citește-mă și mă învață,
Să pot oricând a recunoaște
Cuvântul care îmi dă viață,
Oglinda-n care voi renaște.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citește-mă
Citește-mă încet, în noapte,
Filă cu filă mă deschide,
Păstrează-mă pe buze coapte
Și-n unduirile-ți avide.
Citește-mă în gânduri, taine,
Când felinare se vor stinge
Și trupurile... făr-de haine,
Atâtea vise vor atinge.
Citește-mă... și în regrete
Fă-mi lângă inimă un loc,
Când umbre dănțuie-n perete
Și când privirile iau foc.
Citește-mă și mă învață,
Să pot oricând a recunoaște,
Cuvântul... care îmi dă viață,
Oglinda-n care voi renaște.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîmpărțind iubirile la doi
Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărțind la doi
Și te-nfășor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieții ninge peste noi.
Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavolești
Și încercând nebune să-nțeleagă
De voi pleca... sau dacă mă oprești.
Mă tragi ușor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinți, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Și sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.
Desfac abil a coapselor răscruce
Și scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineți ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ca o rugă
Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri și-nvață-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Și sărutări nebune, prind viață, pe picior.
Dezleagă-mă de temeri fragile... și ispite,
Sfințește-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Și tremură dorința... în sânii plini... și goi.
Ascunde-mă în roșul de maci și de iubire
Topește-mă în suflet... și lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Și soarele plutește, buimac, înspre amurg.
Păstrează-mă în vise și în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... și tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvășită... haină
Și timpu-i ca o rugă... de umbre și poveri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul din noi
Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite și-amor,
Din fire de iarbă-mpletește inele
Ce leagă speranțe, risipe și dor.
Îți vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze firești,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii și aripi cerești.
Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieții... uitarea sfâșie
Cu magice șoapte și tainici zefiri.
Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Și picură-n suflet... încinșii fiori.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Triță despre viață, adresa este: