Daniel Aurelian Rădulescu despre câini

Eşaloanele extincţiei

... mai pun de-acum încă vreo douăzeci şi cinci de ani,
adăugaţi la mult, de când mă ştiu pe mine
şi-un leat complet, de peste şase miliarde, o să dispară,
poate mai mulţi; şi ceva tinerei contemporani
vor părăsi coperta pentr-un conţinut "mai bine"...
şi nu mă dumiresc cum pot atât de mulţi... atâţi să moară?

... păcat că nu-i întregul, tot, o uniformitate
de început, cu toţii de o zi cum puii de găină
crescându-şi puf în pene pentru un pic de zbor,
ce nu va fi nicicând, c-aşa e şi umanitate;
o iluzorie eternitate din vise plină, plină
şi dispărând deodată tot... cât de înfiorător!

... ar fi, o secundă, Terra într-o linişte lugubră,
nici plânset n-ar mai fi, n-ar fi nicicum urmaşi,
că n-ar avea conştiinţa încă a amintirii
şi-ar fi planeta mult, cu mult mai mult salubră,
debarasată de-nvechit... iarăşi vor fi indieni-apaşi
cu zâne, regi, moşi, făt-frumoşii... sufletului, firii.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat...ul quo

Şosele pline de câini morţi,
Căruţe nesemnalizate
Pe drumuri vechi şi sfârtecate...
Trăim... prin tragere la sorţi?!

Ne furăm haine, bani, valori,
Poliţia-i "neputincioasă"...
Ţi-au spus s-ai "body guard" la casă...
Şi crimă nu-i, dacă nu mori!?

Făptaş, tu trebuie să găseşti
Şi să-l predai spre judecată...
De n-ai relaţii... o magistrată
Pedeapsa, tu o ispăşeşti!?

Toţi, "autori necunoscuţi"
Suntem pasibili de ultraj,
Nu mai avem drept la partaj...
Statul, primarii sunt avuţi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs contrasens

Ieri îmi voi face prima zi din viaţă răsturnând, un "roller life";
Voi vomita tot ce-am ingurgitat, atâta, "in disgust",
Îmi voi lipi din unghii, voi scuipa vin, voi refi treazul beat, "perhaps"
Şi perii mă vor înţepa în barbă, sadic, ca un... "knife".

Restrâng din mine piele, praf din stradă, "street"
Şi simt o împingere imensă înapoi, din toaletă, "back",
În timp ce-o muzică, ce-o ştiu, ia sunet de flaşnetă, "a track"
Şi gunoierii, dintr-o benă, îmi răstoarnă o mizerabilă grămadă... "Sheet"!

Mi-a înviat în braţe căţeluşa Robbie şi-a fugit, "she's gone"
Uitându-se la mine într-una, făr-a întoarce cap, "in lost"
Şi într-o nebună cursă, cu maşina, am ajuns acasă dezbrăcând halatul, "nude, almost"
Gonind cu ochii-n faţă şi mă-ndepărtând de toţi, pe-acelaşi sens, înmărmurit... "Alone"!

Ecranul de-un tv îmi injectează ochii, ştirile le ştiu, "I know"
Şi pixul de pe masă mi se prinde în palmă, levitând pe-o filă, "on fly",
O coală, toată în cuvinte, ce se albeşte, pasta reîncarcă bilă... "Why?"
Şi în minte îmi intră o ghiotură de litere, de-a valma, nu mai ştiu să scriu..."Just so...!".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara

O întrevăd din sunet se repetând în ecou
Croa, croa... pe gri noros de cer de plumb pustiu,
În balans de-o acoladă pătând uni tablou
De-un negru pur, de-un straniu reamintind sicriu.

E doar alarma-n "single" ce se-nmulţeşte-n sute
Ce-acoperă văzduh şi auzul tot îl umple
Se coborând pe câmpuri cernitele cernute...
Până ce-un câine aleargă şi liniştea o rupe.

Pe-o ţambră cocoţată rămâne una-n urmă
Stând maiestuoasă-n fracu-i lucios din pene lise,
Cu ciocul gros, ochi ageri pe-un griu ce faţa-i curmă...
Cu expresia-i înţeleaptă din lumi trecute, închise.

E sigur mai bătrână ca mine, cred mă ştie
Că m-a-nvăţat să pot din vitregiri să fiu;
În ger pe viscol crunt să zbor, să cresc din glie
Ce-i searbădă la alţii... De-ai mei plină... ce-i ţiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertiginos

Deşi limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Şi munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Şi doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Şi în păreri de am motive
Cum câinele de arţăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simţul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să ştiu de e rahat, magiun...
Şi să nu-nghit vertiginos.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, că...uş

Aleargă rola încondeind foaia cu tuş
S-aştearnă caldul încă proaspăt din culcuş
De-o noapte-ngemănând chip gol cu spiriduş
Ce-mi bântuie în mintea-mi jucăuşă... jucăuş.

Doar a scăpat din colivia strălucindă cu peruş
Şi fredonează pe zăbrele c-un arcuş
Un zumzet bondăresc de-un mai de cărăbuş
Într-o zi ce-o pipăi... precum moalele de pluş.

Simt cordu-n pieptu-mi ritmic bătăuş
Pe pajiştea din malul de ceairu-alunecuş
Ce l-am făcut din albe flori un derdeluş
Înmiresmat, un altcumva... un vis de săniuş.

Îmi iau sprinţar din 'naltul corcoduş
O rămurea să-mi fac un galben cerceluş
Mă tăvălind pe câmpul fremătând pănuş
În joacă c-un flocos... zglobiu de căţeluş.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cranii

Nu arar, în drumurile-n rătăcire, alene
Îmi sparge liniştea voită câte-un craniu,
Sau alte oase albite; nu pure! Ca o cremene,
Ce-mi scânteiază gândurile-ntr-un periplu straniu...

Nu de umane oase mă spovedesc cuvinte
Şi nici n-am aplecarea să profanez imagini
De părinţi dezgropaţi să intre alţii-n cripte
Când mă întrebam; de suflet este-un schelet în pagini?

Mi-ajunge de traseu, în refacerile de zile,
Canini porţelanii atât de juni adese,
Ce-au fost răpuşi probabil de semeni sau eschile
Din vide răzbunări, de-ai mei... Neînţelese!

Sau sunt măsele late să pască câmpuri verzi
Şi care n-au scrâşnit să ne dea hrana-n palme..
Şi n-au avut nici ţipăt de lamele-n cirezi
Când sacrificiu a fost la sărbători cu psalme.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

... ce-n urmă-i, nu-i trăit banalul, doar naturalul în rutină,
parcă se concentrând în seve, scântei, ia luciul de patină,
se-mbracă de-un fior, parfum mai abitir decât prezentul,
devine o poveste, mit, tot mai frumoasă-n ce-i absentul,
cum cauţi pe ecranu-aprins, de pânză alb, în sala goală
imagini dintr-un film rulat; pe bănci elevul de la şcoală
-ce poate n-o iubea şi-acum se-anină-n neştiute chipuri-
privindu-se-n câte-o ocheadă şi catalog... Sunt multe clipuri
ce se adună, se păstrând uitate-n cufăr, plin-mistere
prin grotele-n pictat rupestru în galerii de emisfere,
unde îi ai -şi reci- părinţii, suflet topit în palme calde,
vacanţele-n nisip la mare, stropite fete de smaralde
căror le-atingi cosiţe fine şi moi de-un lustru umezit
şi buzele pe piele-n bronz se-nfiorând de-amor trezit...
Sau te pierzi iar printre colegi -de-abia văzuţi la nou servici-
şi alţi la masă, la terasa din parc, râzând cu alţi amici.
... Mai sunt şi aventuri păgâne ce ţi-au pus viaţa în peril
cu suferinţa, acum trecută sub voalul timpului-exil;
scăpat de-nec, din accident, trăitul doar de azi pe mâine,
îngheţ de-o zi fără benzină pe stradă-n câmp, muşcat de-un câine,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce combinaţie...

Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i şi lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănţuire de ergi înşiruiţi... conştiinţă?...
Cum nu-i şi fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i fiinţă?

Cum cuarţul, ce-n cristale ţine, e evident că de el ştie,
Cum şi carbon şi musca ţeţe au toţi tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... fiinţate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... şi nu scoici uscate?

Cum apa, ce-o ţin, nu mă-neacă, este şi lacrimi şi oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânţându-mi-se aleane?
Cum foc şi arde şi se-mparte şi-n inimi... şi-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mişcă, doar noi parcurgem ştiut drum???

Cum aerul omoară peşte, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-şi încreţeşte şi nu-i la nimeni clorofilă?
Cum ştie dragostea chimie şi cum chimia nu iubeşte?...
Cum omul este tot secrete şi nu ştie singur ce este?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de auto... grafie

Dacă nu-mi scriu eu însumi
trăiri, peripeţii,
nu voi avea-n veci plânsuri
la dispătut din vii...

... că-s singurul ce-mi văd
frânturi de existenţă
când martorii-s prăpăd;
s-au dus, sunt toţi... absenţă.

Am poza-n mintea-mi mugur
în braţele de tată
spălându-mă... Tot tremur
, n chiuveta emailată,

îmi văd doru-n priviri
la roşcove-n buchet,
pe mama-n primeniri...
cacaua la pachet.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albul nu-i îndeajuns

Câtă fulguială, când ca pufi de plopi, când răvăşită
Se scutură prin ger scârţos, se face-o crustă
Ce lasă drum de ţară o potecă-ngustă
Şi prin oraş mulţime abia zărită.

Şi-i dor de soarele sub nori ascuns
Şi-i dor de ochi de alburiu în ţepe se sclipind.
Doar praf de stuf se scutură de-un crem pe-un grind...
E totu' o spumă molcomă, doar câte-un ton închis-pătruns.

Un scheunat de câine rebegit mai sparge gheaţă
Sau fâşâit de aripi de vreo cioară, guguştiuc.
Deasupra-i gri ce se coboară înspre nuc
Şi degetele dor c-un pic de greaţă.

Şi ţurţuri mari ca sticla-ntoarsă
Se modelează balonat ca-n topitură dură
Şi obrajii se-ncleştează-n tremurat de barbă, gură...
Nu se zăreşte niciun chip zâmbind prin florile-n fereastră.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşa

Ce înseamnă nume în fond? Nimic profund!
Poate un moft de-a s-etala cel care-l pune,
Sau un abis ce numai el 'l exploră gând,
Predestinând cumva speranţele... a fi bune.

Aşa-a fost purtător şi micul căţeluş, un boţ
Cu pielea fină-i în culori maron-lucioase,
Pe trupul-i lung, valseozele-i în spate moţ,
Le legănând apoi... în mersul după oase.

Plăpândul fin, cu labe mici, puţin aduse,
Cu ochii calzi de-un umed-luciu, negru-brun
Pe botul fin, prelung şi urechile-n jos duse...
Era cât palma într-un decembrie, în Ajun.

Dormea adesea, dus cu tot cu sforăieli,
Pe un fotoliu, ce se pare, al lui era
Şi ne încânta cu glas zglobiu, sau mârâieli,
Încântat tot... cum le scotea şi nu ştia.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 august 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerea

Au pus cu toţii mână de la mână,
Prietenii mai vechi, la unii e prima oară,
S-au întâlnit aşa, pe stradă, într-o doară...
E-un obicei, s-o facă, odată-n săptămână.

E unul cu grătarul, e cel mai important;
Strigă mereu la alţii - că nu se deplasează -
Îi place să domine; pe alţii exersează...
Şi-a dezbrăcat tricoul, să pară epatant.

Dă foc la ce găseşte - că a uitat cărbunii -
Încet se încinge jarul; ţipă după fripturi.
Apare unul iute şi aduce murături
Căci s-a îmbătat deja; el, e cu seva prunii.

Se uită toţi cu poftă la hălcile de carne,
Întoarce Gică fleici, cu degetele linse...
Nu-i chestie de igienă, motivele-s pretinse,
Nu ţin; "la foc saliva, microbul, tot, se arde!?"...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caldă zi

O caldă boare topeşte văzduhul,
nimic nu se mişcă nici pe cerul albastru,
doar se-aude trecând cauciucul pe-asfalt
şi oul şi-l cântă răguşit o găină
crezând c-o s-o asculte vreun drag... neştiutul...
... şi-un cal cu un car cară-n ape balastru'
iar stăpânul împinge, că malu-i înalt...
În mijloc de drum stă din fiert o maşină!

Se văd lângă râu şi în apă copii
ce strigă stropindu-se goi, se-alergând...
o cioară şi-o alta se scaldă fugar
şi-o vacă scăpată din turmă alene
se leagănă-n mers... guguştiuci cu alb şi gri
se strigă, răspund huhuind tot pe rând...
şi-un clopot se-aude chemând la altar
şi nimeni nu mişcă, sătucu-i o lene!

Doar crâşma cu uşa deschisă îmbie
şi-s doi vechi clienţi la o masă ameţiţi;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciaţii... sau... Carnasier

De ce se scrie istoria cu sânge?
De ce Pământul nu ne mai ajunge?
Cutuma de conflict ne e războiul!
Felina-om îşi marchează teritoriul!

Nici câinii, nu se-omoară între ei...
Copii, îşi cresc familiile de lei!
Şacalul nu-şi atacă partenerul;
Oţelu-şi ştie sursa... că e fierul!

Chiar şarpe, de se schimbă-ades în piele,
De seamăn e aşteptat, la reînviere;
Şi un pe alt, nicicum nu se sugrumă;
Căci, are fiecare... o fărâmă.

Suntem pirane, orci... ce imităm.
Feroci de sânge, frate ne înfruntăm!
La fel, cum crocodilul, sau rechin;
Ne sfâşiem cu zel, producem chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublim de mai... sau... O frântură de zi

Nu mai poţi lenevi
Dimineţi nesfârşite.
Triluri, mii, fericite
Inimi fac mai zglobii...

De culoare argintie...
Străluceşte, cristal
Geamul estic; fundal
Al naturii ce învie.

Casa-e plină de raze
Calde... simt catifeaua
Stând, sorbindu-mi cafeaua;
Mângâierea-i pe obraze.

Parcă totu-i uşor,
Sufletul îmi dă buzna...
Gându-mi zboară la frunza
Cu o albină înspre zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credincios

M-a prins cu botul mare, perlat de măsele,
imens de cald,
de catifea umedă...
Mă zgârâie cu picioarele grele;
cu gheare ascuţite mi-ncolăceşte pardesiu
şi sunt năpădit de-o bară, ca un fald
de plumb, imensă, de păr cenuşiu...
Sare mereu, îşi ia avânt,
reîncepe -ce sunete o fi-ngânând-
şi eu râd, repetând bolborosind;
Bobiţă, Bobiţă... băiatule!
Degeaba... Nu se predă!
Rabd la rândul meu;
de-abia astăzi i-am adus două franzele
proaspete, pe un ger
-ce-l aud, de sub tălpi, îmi scrâşnind-
... şi el mă iubeşte, fără reproş,
că l-am uitat... două săptămâni, de infern.
Dar nu-mi lipseşte nimic din ce-am eu,
totul e nemişcat pe albul geros...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Deluje"

Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, şi ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.

Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenşi, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalţă lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.

Maşinile stropesc şi fâşie a petarde,
Exploziile curg şi se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...

Plec din oraşul tern şi cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre şi cu clădiri pompoase.
Mă duc la ţară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc ţărani, cu coase.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul vieţii de apoi

Nu ştiu de-i simplă revelaţie,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viaţa de apoi; când firea
Dispare... O elucubraţie!

M-afund în fizică şi legi
Ce n-am crezut, n-am înţeles
Din bănci de şcoli... N-am de ales;
Mă supun lor!... De mă-nţelegi?!?

... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârşit de drum
Din mers în halte, urmând firul...

... Căci stau ades cu morţi la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschişi, sau strânşi... mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo

Îmi sună clopotul, parcă din nou, de-o noapte de înviere
La fel de stranie, râvnită ca pe-o sursă din întunecat, lumină
Ce nu mai vine de mult timp şi nicidecum nu-i semn c-o să revină,
Să scalde suferinţe, neîmpliniri, dezastru, uitată mângâiere.

Resimt din puritatea însămânţată-n gând, cu post de trup
Pătruns în suflet de-o credinţă; că-i retur, balanţă-n neştiută viaţă...
Dar dusă e speranţă, zi de zi întoarsă-n pierdere, cu ascunsă faţă,
Ca moartea nevăzută, presimţită, stând inert... doar timpul să-l astup.

E înălţare în piept, ce îngână aproape afon coralele pascale,
Zvâcnind ca fluturele retrezit din stern, un zbor de pene îngereşti,
Ce fâlfâie pe-obrazele în bătaia caldă-n roşu a lumânării, acum cereşti...
Purtată-n grijă pân' la casa, m-aşteptând, s-o binecuvântez de jale.

Mă înfrupt licori cu bunătăţi dorite de pe masa întinsă, albă spumă,
Pictată tot pastel cu dăruinde pofte fumegânde-n izuri gurmandize;
Ochi în ochi, cu partea-mi dragă, sparg coaja sângelui sub licăriri de brize
În languros relaş. uitând de tot, de mâine, ieri pierdut, de amertumă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!