Textele de mai jos conțin referiri la munți, dar cu o relevanță mică.
Casanova
trecător prin a ta față
arunc clipele spre cer!
sunt frumosul Casanova
nu ascund niciun mister
ofer flori... adun suspine...
scriu doar versuri de amor
și mă scald în ape limpezi
numai stele... numai dor!
privesc luna peste dealuri
și luceferi țin în palmă
mă înclin frumoasei doamne
la o zi de primăvară!
azi aici... mâine pe munte...
zbor voios din floare-n floare
mă simt liber... și ostatic
în a dragostei ardoare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia
din măreția unui munte o piatră albă s-a desprins
îndrăgostită fiind de râul ce tandru mâna i-a întins
și-alunecând spre valea largă iubindu-l sub sclipiri de soare
ea a crezut că-l însoțește pân-la sfârșit... până la mare
dar râul a uitat-o-ndată vrăjit de-o salcie pletoasă
întinde zâmbetul pe apă, ascunde piatra credincioasă
rămâne astfel îngropată iluzia unei iubiri
ce s-a născut în vârf de munte și-i adormită -n amintiri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prag de iarnă
Stă un nor gata să plângă
Sprijinit cu mâna stângă
Pe un vârf de plop uscat,
Ce de frunze-i devastat.
Decor trist... versul îl schimb,
Mi-aleg Soarele drept nimb,
Cu azurul prins în gene,
Iarba verde pân-la glezne.
Am uitat... afară-i toamnă...
Frigul în urechi îmi toarnă,
Nostalgii... pașii-s pierduți
Și zăpezi vin dinspre munți.
Visez lângă șemineu...
Așteptând ca zarul meu,
Norocos, să mi-te-aducă,
Pe o margine de luncă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea
nu tăiați pădurea verde
Eminescu-n depărtare..
mă intreabă... unde-i codrul?
ii răspund... e la vânzare
mă intreabă tata-n noapte
unde sunt salcâmii mei?
ii răspund... ii taie hoții...
cei de azi si cei de ieri
mă intreabă fiica mare..
unde-i zestrea de goruni?
ii răspund.. o taie unii..
dar eu cred că sunt nebuni..
defrișați.. golași in ploaie..
munții noștri... dragi Carpați
pleacă si ei să muncească
c-au ramas cam dezbrăcați.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc țara
Niciodată, nici acum
Nu voi fi o piatră-n drum
Pașii mei duc inspre soare
Zi si noapte călătoare
In fuioare pun poeme
Si-n priviri sclipiri de stele
Niciodată nu m-opresc
Zilele să-mi socotesc
Dragi mi-s munții cu poiene
Si parfum de sânziene
Dragă mi-e marea albastră
Drag si cerul de mătasă!
Doinele imi curg in sânge
Valul vremii rău mă strânge
Dar speranța nu mă lasă
Stă cu mine la o masă.
Sunt româncă din străbuni
Iubesc țara, oameni buni!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urzicile
De ce zâmbești malițios, ascunzi ceva si nu știu oare?
Nu ai găsit in Atlantida bijuterii pe fund de mare?
Sau poate-n Cuzco sus pe munte sub bolta cerului astrală
Găsit-ai semn de la incași in Templul Soarelui spre seară...?
De ce zâmbești malițios, vezi c-am intârziat acasă
Si mă intrebi pe unde-am fost, lipsind cafeaua de pe masă?
Da.... am ghicit, departe gândul de tot ce-am spus si vrei să-mi zici
Că mâine mergem impreună să adunăm din câmp urzici....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara
Ieri, te-am zărit cu mersul lin,
În parcul rozelor ce mor,
Pecetluite în destin,
De frigul cel necruțător.
Cer scuze... cred că am greșit,
Ai fost plecată în "Cantoane",
Pe muntele împădurit...
Sau poate te-am văzut la mare?
Memoria îmi joacă feste...
De-acum încep să-mbătrânesc,
Dar chipul tău în cale-mi este,
Oriunde merg sau poposesc.
Revin.... și visu-l pun în cui...
E fantezie-n fapt de seară.
Nu ești povestea nimănui,
Doar mie, dulce, grea povară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine toamna
Perfecțiunea-ntruchipată
In chipul tău frumos de fată
Mi-aduce zâmbetul in zori
Si te culeg dintre scrisori.
Trecut-au ierni si primăveri
Si toate-mi par a fi ca ieri...
In mintea mea ești neschimbată
Și gândul mi se face roată.
Se plimbă toamna prin grădini
Aruncă norii ploi in spini...
Sunt frunze galbene pe drum
Dar știi si tu, ce să-ți mai spun?
Din anotimpurile toate,
Aș lua doar clipele lăsate,
Departe undeva in munți
Când ne plimbam prin văi desculți.
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberarea
Astăzi mi-am spălat gândurile.
Au disparut cele negre,
Și au ramas cele albe
Ca petalele de nufar
În limpezimea apei reci
A unui lac de munte
O rază de soare
Îmi incalzeste obrazul
Destainuindu-se cu glas soptit
-Si eu razbat greu printre norii
Ce-mi apar in cale
Cu ochii plini de lacrimi.
-Doamne, de ce am așteptat oare
Pana acum aceasta eliberare?
- Nimic nu este ușor.....
Îmi raspunde din seninul cerului
Aceeași rază de soare,
Fără nicio umbră de tristețe.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spada
trecui râul jos în vale
pe o punte balansoare
era veche, lemn de nuc
construită de-un haiduc
ce venise dinspre munți
să prindă domni cu bănuți
greu sub cizma cea străină
și cu inima haină
dar cu-o floare... floare rară
nu se face primăvară
așa moșul povestea
șezătoare când era
serile de iarnă lungi
amintiri despre haiduci
apoi cântec, voie bună
chiar de-a fost cândva furtună
românul știe să-nvingă
chiar de-a încălțat opincă
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din umbră
in gândul meu cred că te știu...
ești o făptură bărbătească.
mă urmărești si-n umbră stai
când toamna-mi bate in fereastră.
nu te zăresc, iți simt prezența
poate-i ceva paranormal.
cu tine acolo mut si munții
si zilele-napoi le dau.
nu-mi ceri nimic., niciun cuvânt,
dar gândurile se-mpreună
ești viu..... te simt si te ating
dar numa-n nopțile cu lună.
atunci din umbră te desprinzi
și vii cu braț intins spre mine,
in vraja inimii mă prinzi
si ințeleg...... ce e iubire!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ușa mea
Cine ești tu
Să-mi hoinărești prin gânduri,
Să-mi alungi somnul,
Să-mi cerni zăpezi in suflet
Fără să-mi ceri voie?
Ți-am deschis eu ușa?
Nu-mi amintesc.
Dar ai dreptate....
Am fost cândva impreună
Când citeam la lumina lămpii
Si fluturi roiau in jur
Departe, undeva in munții
Ce aveau turbane sure
Si plete din păduri.
Nostalgic si melancolic
Ai păstrat seninul zării
Si gustul vinului....
Din care mare ai venit
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza și versul
Mă trezesc noapte de noapte
Și ascult ceasul cum bate...
-Muza mea căzută-n drum
Ca și frunza de la ulm,
Ce fac astăzi fără tine,
Fără versuri, fără rime?
Hai, ajută-mă puțin...
Toamna să-mi fie festin!
Ia-mi și ceața din privire,
Dă-mi creion și dă-mi hârtie.
Dă-mi azurul cerului
Fluierul oierului...
Glasul doinelor din munți
Urma pașilor desculți
Cântecul de ciocârlie
Și macii cusuți în ie,
Murmurul izvoarelor
Tinerețea anilor...
Și ți-oi mulțumi frumos,
Muza mea cu vers duios!
poezie de Doina Bonescu din Viața ca un labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Am ieșit astăzi la rampă
Cu un gând tivit la lampă,
Cu stropi reci de ploaie-n iarnă
Si- o iubire care cheamă.
Cheamă primăvara-n mine
Ca zborul unei albine
Cheamă ochii tai căprui
Zi frumoasă să imi spui
Si-n chemarea ei ascunde
Dor de viață, dor de munte
Dor de ziua care vine,
Dor fără melancolie.
Si-am plecat râzând prin ploaie,
Am in inimă văpaie
Violetă -i zarea toată
Noaptea pleacă intunecată.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ecou
Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopții,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.
Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.
Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria
într-un sat micuț de munte, înspre Zlatna la Ampoi,
mi-am lăsat copilăria și n-o pot lua înapoi
ce frumos era odată în grădina cea cu meri
și in lunca înverzită cu miros de sânzieni
sălciile aplecate umbreau apa de cristal
cor de greieri lângă casă cântau seara madrigal
și in noaptea cea lăsată treceau moții cu ciubere
cântând doina cea de jale prin păduri de conifere
mă întorc mereu în locul ce mi-a dat viață odată
mă așteaptă-n prag Maria cu o poartă descuiată
un sat mic, o sută fumuri, azi mai sunt vreo douăzeci
în Poiana la Ampoi iarba crește pe poteci....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n față oameni si o tonă de hârtie
In final țes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinși de cerul in albastru de topaz.
Pasul meu coboară munții si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i șovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.
Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culcat în iarbă
ai dormit vreodată
în iarbă?
covor verde
răcoros ușor umed...
ai auzit glasul pământului
din adâncuri
venind spre tine
cu șoapte nedeslușite?
ai văzut
răsărit de soare
și boabe de rouă
la margini de pădure?
ai alergat
să prinzi fluturi albi
sau petalele unui mac
răvășit de vânt?
ai strâns în mâna ta
în dimineți calde
pești micuți
din râu de munte?
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de Rai
Cobor ușor din microbuz
Cu un rucsac și-o pelerină
Zâmbește-un fir de cucuruz
Îmi face semn dintr-o grădină
- De ce-ai venit, nu vezi că plouă?
Mă-ntreabă-n grabă o răchită
Răsura cu rochiță nouă
În părul meu vrea să se prindă
Mai mândru socul flori înalță
Chiar lângă pod peste Ampoi
Se pierde Plesa-n nori și ceață
Și gândul meu merge-napoi
Se cerne ploaia peste sat
Un colț de rai pierdut în lume
Dar pașii mei nu l-au uitat
Aici mă strigă toți pe nume
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Doina Bonescu despre munți, adresa este: