Dumitru Sârghie despre plâns

Basic instinct

Nobleţe tristă – privirea ta îmi arată
până unde raţiunea îţi înţelege sufletul...

E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecţia
dintre dorinţa ta de a-mi descuia larg
uşa inimii şi, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuţi, ca să te lecuieşti, acolo,
pe tine, de tine, iubito!

Ca să-ţi redefineşti eul, despărţindu-l,
fie şi temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanţă.

Obrăznicie semeaţă şi zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îţi poate îngădui raţiunea...

Este pasiunea trupului de a-ţi sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!