Nebunul
Timpul calcă în copite,
toate câte-i ies
în cale.
Ține drumul înainte,
opintindu-l
din zăbale!
Înșeuat și înhămat,
calul ăsta nărăvaș
pe unde nici n-ai visat
mi te poartă
mintenaș!
Adunând, în goana sa,
clipele de fericire,
ajungi
una cu pământul
care te-a creat,
iubire!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere,
Poate doar vraja dulce a unei amintiri
Îmi împresoară noaptea cu trista ei părere
Și-atunci visez iubite, la vesele nuntiri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte cu tine
Pe umeri de îngeri,
veniți în fereastră,
în noaptea albastră
un ochi mă veghează.
Și visu-i mai tandru,
în suflet sihastru,
născând vii arpegii
în inima trează.
Cu aripi de mătase,
un cântec se zbate,
răsună-n unghere,
lumini răspândind.
În liniștea nopții,
vibrând, de neliniști
mi-apare-n retină,
un chip vălurind.
Și geana-l închide
în clipa furată
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieten drag
Mi-ai înțeles durerea
și lacrima
mi-ai șters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Și în visele mele,
mereu, ai crezut!
Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranța.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!
Am râs, mereu
împreună, în viață
și adevărul
privind-ul în față,
temerari
prin toate am trecut!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Seară de iarnă
Focul trosnește în sobă,
E cald și îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Și dorul se vrea alinat.
Și gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ți senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul in jur
Și iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopții devin
Minuni pentru clipe ce trec.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog
Mă rog din când în când să îmi apari în vis
Și liniște să dai din nou, somnului meu!
Cu șoapta gurii tale o poartă ai deschis
Și-aștept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți rămâi credincios ție însuți!
Adio, spun, copilului din mine
și-mi dezbrac inima
de un cojoc, în plină iarnă!
Și, nici nu știu, dacă e bine
sau dacă focul, adormit în ea
va rezista în iarna grea.
Dar, el nu vrea, să-și ia, adio
și mă petrec, în umbra lui
prin veri și ierni, drum amărui.
Îl simt, de-a stânga cu-n surâs,
de bun străjer ce devotat,
prin graniți multe m-a purtat.
Copile drag, cu ochii mari
și inima, cât lumea toată,
ți-am dat o viață adevărată!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prințesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-și vedea încă de ale sale
când sămânța mărului
a încolțit miraculos.
Și, cum Dumnezeu
ne împlinește mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție de primăvară
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
Tăcerile s-or încălzi la soare
Și ochii s-or clăti în verde pur
S-o limpezi iubirea din izvoare
Și-o vrajă va fi totul împrejur!
Arcușul va-ncropi o melodie,
Vioara inimii o să tresalte
Și visul ca un puf de păpădie
Se va-nălța pe notele înalte.
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
La teiul lui Eminescu
Plin de vers și armonie,
Eu îl simt până la sevă.
Îmi inspiră bucurie
Și-mi dă liniștea supremă.
Coborât, din vis, poetul,
Teiul îl îmbrățișează.
Dinspre ei aud sonetul
Care viața-mi luminează.
Un sonet cu vers de aur
Și cu undă de mister,
Un sonet cu al său faur
Se întorc din efemer.
O muzică-nălțătoare,
Adieri ce n-au mai fost,
De un secol de-ncântare
Dau trăirilor, un rost,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Uimire
Primăvara cântă-n strună, florilor de "ziua bună!"
Și-n pădurea fermecată, roua clipei din petale,
Curcubee mii arată și-n privirea dumitale.
Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat
Ce-a sosit cu veselie și cu floare-ncoronat.
Primăverii se vrea mire. Cântă în privirea lui
Toată floarea câmpului, iar în ochii ei, uimire!
Din adâncuri, de lumină, legănată-n al lui cânt
Ivesc susur de izvoare, primăverii șipotind.
Din mireasma revărsată peste zări, cu dărnicie,
Blânda sărutare-a clipei, toate visele învie!
Și-ntr-o rază împletită, cu a ochilor dorință,
Primăverii-ntotdeuna, verdele-i e năzuință.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă limpede
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Mângâie-mi pe frunte,
stele
Și în ochii tăi,
cu grijă,
Pune-mi, numai peruzele!
Înflorește-n piept
iubirea,
Ce din fașă mi-ai promis,
Să îmi depăn
fericirea
Pe aripa ei de vis!
Ține-mă, în brațe,
soartă,
Legănându-mi clipele
Să găsesc în ele,
poartă,
Pentru drumul limpede!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corn de timp vrăjit
Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă și-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară brațul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet și pe-alei!
Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Și-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.
Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Și amurgul-sur coboară legănând acestea toate.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu)
Nu mai știu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Și în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!
"Miile de morți" din viață
Mult mai viguros mă fac
Și renașterile toate
Cu moartea am să le-mpac!
Am s-o convertesc în stele
Și-am s-o luminez fictiv!
Cu renașterile mele
Am s-o-nving, definitiv!
Timpului, audiență
I-am cerut dar ea nu știe
C-a semnat patronul vieții
"Cererea de veșnicie"!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară la cincizeci de ani
Primăvara asta mă găsește iară,
Cu privirea-n flori culegând parfum,
Sufletul umplându-mi a cincizecea oară
De splendoarea vieții presărată-n drum.
Primăvara asta mă îmbrățișează,
Tot cu brațe pline de înduioșare.
Îmi pătrunde-n suflet a iubirii rază
Și mă tot dezmiardă, dulce legănare.
Primăvara asta, daruri iar îmi face,
Cercei de cireșe, inimi de căpșuni.
Vișina amară, în palme mi-o coace
Doar învăluind-o cu ochii ei buni.
Din verdeața clipei îmi croiește iară
Rochie aleasă pentru balul ei.
Păpădii în poale razele-mi brodară.
Primăvara asta poți să-mi ceri ce vrei!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe
O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal.
Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită,
În savoarea cea de mure, simt gurița ta iubită.
Și-n cărarea șerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc șirag, aevea, cu iubire, pasul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de cais
Într-o zi din misteriosul mai
Am simțit că, tu nu mai erai -
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais -...
Și am plâns zadarnic, lipsa ta, -
Zbucium cum n-am mai avut nicicând -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ...
Poate altă dată, în alt timp
Iarăși voi primi iubire, al tău nimb!
Știu că nu ai fost deloc un vis
Și mi-e dor să mai fiu floare de cais!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi în lumină
Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat și mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.
Te-am căutat prin nopți și aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Și te-am găsit, iubirea, legănând!
Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Și te-am găsit, ființa-mi luminând.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul meu
Timpul meu mustește înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roșii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoșii.
Timpul meu aleargă iute ca și vântul
- să-mi aducă vești despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul și visul din flori.
Uneori - la masă - el mai poposește,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubește
Preamărindu-I fapta într-o poezie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre visare, adresa este: