Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună telefonul, sună...
Sună telefonul, sună cu emoții răscolite,
Glasul tău este departe, de tine mi-aduc aminte...
Spiritul îmi este ludic, te port în a mea trăire,
Chiar de depărtarea-i mare, cu suspensii de iubire...
N-am pus puncte de uitare pentru exclamație,
Existența îmi frământă visele cu grație...
Sună telefonul, sună, te simt atât de aproape
Încât zările se fac flăcări vii în vad de ape...
O majusculă răsare în cel mai frumos cuvânt,
Este I de la iubire, cât iubire-i pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cadou ți se cuvine
Tu ești visul vis de viață, tu ești roua fericirii,
Tu ești focul, Poezie, rugul aprig de iubire.
Tu ești cerul plin de stele, ești și marea frământată
În fermentul care-aduce zbor de inimă curată.
Iată darul meu simbolic, inima ruptă din soare,
Dragostea și-mbrățișarea ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete în destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine și speranță dar și vis.
Un cadou ți se cuvine, ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de prețuire, semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde zbori cu sufletul ești tot...
Unde zbori cu sufletul ești tot:
Pământ și cer, și apă dar și foc,
Ești om înălțător și roditor
Încercat de marele noroc.
Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.
Tu privește zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte și cuvânt,
Păcat de viața care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.
Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viața va rămâne fără sens
Sub cerul crud și veșted, și miop!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codana și bradul
Soarele cuibărește-n floarea albă,
Pipăie petalele cu degete de foc,
Modelează o superbă salbă
S-o poarte o codană cu noroc.
Cerul lunecos se sprijină de-un brad,
Codana îl adună strâns la piept,
Pietrele din umbră sunt de jad,
Semne puse pentru drumul drept.
Închipuirea arde, mă grăbește
Să spun că-n poză eu sunt bradul,
Codana-i floarea ce zâmbește
Când soarele ne-atinge gardul.
Visele vieții ies din pâine,
Crucea de gânduri ne îmbină
Să ținem lângă noi un câine
Hrănit cu oase de lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coarda cu suspine
Da și nu, și nu, și da
Bate vântu-n crengi o stea,
O înalță, o coboară
Pe o coardă de vioară.
Cântă mugurul ei crud,
Eu în liniște ascult,
Munții gri pornesc din loc,
Inima se face foc.
Stea frumoasă descrețită
Mi-ai pus dorul în ispită,
Bate vântul, îl ascult:
Tu ești visul de demult.
Ai lumini din raze scurte
Înfipte la mine-n curte
Și în suflet unde vântul
Bate-nădușind pământul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când treci strada
Când treci strada ca o floare
Mlădioasă, colorată,
Zeii îmi pătrund în suflet
Cu ochi dulci de ciocolată.
Tremură în mine clipa,
Îmi rătează-n disperare
Umerii de sânii tăi
Ce dau la îngeri mâncare.
Tai cu sabia privirii
Gestul tău plecat departe
Să adune din trădare
Partea înecată-n șoapte.
Mă întrec a trece strada
Să te opresc o clipită,
Să-ți arăt cum fierb în sânge,
Torturat de-a ta ispită.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise-mplinite...
Harta sufletului tău își deschide
Roua iubirii, primindu-mi inima,
Așa cum primește cutia poștală
Scrisoarea unde regina este rima
Dulce, fenomenală.
Am primit ozonul încercării
De două ori în aceeași clipită,
A treia oară o să fiu în ochii tăi
Curată și nesfârșită ispită
De-aprinse vâlvătăi.
Promit cu mână pe cartea sfântă
C-o să pun în mișcare caii putere
Și-o să te caut în aripi tocite
De zborul tămăduit în miere
De vise-mplinite.
Dulce, fenomenală
De-aprinse vâlvătăi,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheare în sufletele noastre
Cineva intră cu ghearele în sufletele noastre,
Ne sfâșie biblia inimii bunului simț,
Se urcă pe umerii democrației să ne fure gândirea
Zidită în noi cu greu de buni și părinți.
Ei umblă cu noaptea sub tălpi și întorc
Soarele cu spatele luminii spre noi,
Străzile devin tablouri îmbâcsite de furia
Focului ce arde, mocnind sub legi de gunoi.
Se zgârcesc să aducă din istorii doctrina
Bunului simț înflorind peste zarea curată
Unde echilibrul vieții se discută cinstit
În văzul tuturor, matur totodată.
Înjură lumea printre dinți și îndură
Mersul întoarcerii în epoci apuse,
Rugămintea se-ntoarce spre unice porunci
Date de Domnul, prin credință impuse.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrările din față
Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naște din condei.
Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări și de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.
Când timpul va orbi ușor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viața cu trecutu-i
În răsăritul veșnic al iubirii.
Voi amuți târziu sub ochii nopții,
Voi aștepta alt gong, în altă viață,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din față!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elipsă cioplită în rimă potrivită
Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cușmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...
De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi și ploi,
De dorul beției mele
Pierd urmele către stele...
Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subțire.
Mă-ncălzești cu un sărut,
Mă învârți în așternut,
Îmi arăți că tu ești stea,
Focul din inima mea...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămădind lumina după ușă
Morile de vânt mătură semințele norilor,
Razele soarelui sunt făina luminii,
Icoanele miresmelor așteaptă în ramuri
Să înflorească în neștire spinii.
Doar văzând cum macii trec în sânge
Și plumbul pedepsește crunt vânatul,
Fața suptă-a bucuriei noastre
Traversează în genunchi înaltul.
E nevoie să-nchid nostalgia
Din rana unui suflet chinuit
Ce a rămas să-și bea singurătatea
Sub flacără gălbuie de chibrit.
Bate-n mine o armată beată
De încercări în duhuri de cenușă,
Te voi găsi în morile de vânt
Plămădind lumina după ușă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea apasă în inimi cu foc
Pupila fericirii înnoadă undele inimii,
Pașii prind aripi suflecate de gene,
Într-un cuib de senzații dorm
Visele unse cu lacrimi de pene.
Se face lumină în poezia lumii,
În genunchi printre veacuri reciți
Alintându-mi fruntea cu degetele
Transformate în îngeri și sfinți.
Iarba adună macii în șoapte,
Îi așezăm în patul conjugal,
Intrăm în miezul clipelor plăcute
Și ne-nvelim cu unduiri de val.
Luna se uită din cer furibundă,
Trifoiul de raze îmi poartă noroc,
Noaptea se multă-n arborii vieții
Fericirea apasă în inimi cu foc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căușul fericirii
În palmele iubirii suntem amândoi,
Tu rază de soare, eu fulger de ploi,
Tu ploaie în ropot, eu tunet absurd
Când timpu-și arată mugurul surd.
O șuviță din mine poartă săgeți
Din tolba în rime a unor poeți,
Tu pui arcul și tragi la-ntâmplare
În flacăra cu stinsă lumânare.
Eu pot fi ținta ce cade-n sulfină,
Tu, grădinarul ce-mi pune lumină
În palme suav, apoi soarbe ușor
Nectarul cel dulce din raze cu dor.
Amândoi punem căuș fericirii
Palmele noastre-n lumina iubirii
Și bem până ne sfințim întru vecie
Cu dăinuim în marea poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amor cu rimele-n cruce
Aleargă codana sub flori de cireș
În adierea dulcii primăveri,
Se bucură de soare, mușcă din vers,
Frumoasă-i și azi ca și ieri...
Brațele-i mângâie stelele în zbor,
Voinicește o prind de mijloc,
Aleargă, aleargă codana cu dor
În clipa iubirii cu foc...
Și nu aleargă în vise pătate,
În găuri mai negre ca ochii minciunii,
Ea luminează speranța-n cetate,
Deoache pământul și-i stinge cărbunii...
Izvorul de viață apasă pe buze
Surâsu-i ca mierea iubirii, mai dulce,
Înoată cu mine între fluturi și frunze
Și facem amor cu rimele-n cruce!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia iubirilor, totală
Ar număra bani de-ar avea
Superba mea floare de vis,
Să facă dragoste de foc
Pe ploaia asta s-a decis.
Cu cine? pune întrebarea,
Manole-al ei este plecat
Ca să zidească în cetate
Cruci de granit și de bazalt.
E singură și se căinește,
Cine-ar putea să-nvioreze
Propunerea neînțeleasă
Care în suflet să dureze?
"De obicei doar ei propun
Și noi ghicim gându-n cafea,
Când zațul este descântat
Ies fluturi, pudră-n calea mea.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plesnește talpa...
Plesnește talpa în țărână,
Se-nalță sânge-n foi de carte,
Luna mai toarce fir de aur
Ca vrajă pentru lunga noapte.
Ecoul bâzâie ca-n oală
Nedeslușind văpăi de foc,
În mine un butoi de smoală
Își soarbe setea din noroc.
Plesnește talpa și curg vise
În dorul soarelui arid
Unde îmi pun pe axa lumii
Gândul iubirii, să-l aprind.
Amară-dulce e prigoana
Tălpii plesnite în țărână,
Se vindecă atunci când morții
Întind ușor spre noi o mână.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așează-mă în coșul cu muguri
Așează-mă în coșul cu muguri
Unde visele înfloresc în iubiri,
Frământă-mi lutul trupului bătrân
Cu palmele tale finuțe, subțiri.
Lasă-ți unghiile în riduri de carne,
Unge-mi sufletul cu tinerețea ta,
Voi alunga asfințitul străbun
Să ardă mocnind pe-o rază de stea.
Fii dulce ca versul ce veșnic îl scrii
Luminând tăinuiri de poveste,
Înfășoară-mă în volume de top și vom fi
Floare de vis pe-ntinsele creste.
Așează-mă la sânu-ți de dor și iubire,
Intră cu mine-n în foc și-n tumult,
Visul iubirii pe loc va-ndulci
Coșul cu muguri în trup renăscut.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin dăruire înveșnicim iubirea
Chiar dacă-o clipă a durat iubirea dintre noi
Nu trebuie să fim dezamăgiți, să părem goi;
Trebuie să-nveșnicim iubirea, clipa ei de vis,
Să-i ducem flacăra vioi pe culmi de necuprins.
Mereu cu sufletul curat noi vom spori-n iubire,
Ne-om întâlni, ne-om frământa, cu dragă dăruire;
Sărutul ne va regăsi în strângerea la piept,
Mai delicat, mai pe-nțeles, în rima-mi de poet
Vom reuși în zări senine să-aprindem străluciri,
Am fost, suntem necontenit, în mii de-nchipuiri,
Că totul este delicat, nimic nu e aiurea,
Prin dăruirea noastră înveșnicim iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra din sânge
În inima iubirii e-nfiletat un bec,
Dumnezeu a dăruit energia cerească,
Un porumbel interior zboară în cerc
Pictând îngeri de speța omenească.
În exterior lumina are umbra nocturnă,
Sabia vieții pictată iese din teacă,
Îngerii adună cenușa crucii în urnă,
Flacăra din sânge cu lacrimi s-o șteargă!
Punct în răsăritul propriului apus
Între răsărit și îngenuncheatul apus
Creștetul meu desenează un semicerc.
Între apus și-ndepărtatul răsărit
Umbra mea desenează cercul întreg.
Ce punct e-n răsăritul propriului apus?
Nici duhul Unirii nu are răspuns!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre foc, adresa este: