Textele de mai jos conțin referiri la foc, dar cu o relevanță mică.
Calea Luminii
Pe Calea Luminii s-aprind lumânări,
Candele cu flacăra spre nalt
Și ochii noștri parcă-s stele-n rugi
Când mergem la biserica din sat.
Iubirea prinde aripă de ceară,
Crucea ni-i în gând, bătută-n cuie
Prin palmele și coastele de Sfânt
Ce lumea către dreapta Domnului o suie.
Miroase-a pască și a cozonac,
Mieii au pierdut visul de țâțe,
Mama potcovește ouăle de zor,
Stelele se macină sub coajă de tărâțe.
Mă-mbogățesc în îngeri și-n credință
Și merg pe sfârcul veacului în trap,
La toți vă spun: "Hristos a înviat!"
La pieptul Lui cu voi vreau să încap
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sprijinul aracilor
Și îngerii prind gustul vinului,
Lebăda fulgeră aripa destinului,
Stelele numără lumânările de ceară
Dosite-n suflete cu inima amară.
Tăria cuibărește marginea de foc,
Obrazu-noadă lăcrimări pe loc,
Pupilele cu semne de povară
Își îneacă oful în vin cu scorțișoară.
Cască neputința diforma plângere,
Butoaiele își pun sutiene cu ugere,
Toamna vrea să-și parfumeze gustul,
În clipele de taine prelungește mustul.
Eu te-am văzut, sămânță de lumină,
Citind răbdarea-mi paharelor din mână,
Și dacă vrei ca să trezești sugacii,
Nu mai visa, îi sprijină aracii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul meu își spală urma
Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea să mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.
Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
Să mă știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.
Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre inima nopții cu iz de noroc
Dorm norii pe creștet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopții cu iz de noroc.
Mașina trișează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenți sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.
Prelungul oftat așteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.
Paștele˗a pus norii pe creștet,
Iubirea mea e lumină și˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopții cu iz de noroc.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două stele stau într-o suflare
Mă-nconjor cu păcatul femeii
Care-a mugurit din coasta mea
Cu degetele prelungite spre fructul
În care s-ascunse o stea.
Șarpele năvalnic i-a intrat în sân
În partea de iubire care sângerează,
Tremură Raiul la apelul sfânt,
Îngerii sub aripi încă mai visează.
Mă-nconjor cu floarea buzelor de foc,
Simt topografia ascunsă-n întâmplare,
Surâsul înflorește în oasele de șarpe
Ce fulgeră prin cer pe vise călătoare.
Nu cred că păcatul se termină lin,
Coasta mea e dragostea-n splendoare,
Eu sunt proiectul, ea-i opera perfectă,
Două stele sfinte stau într-o suflare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se joacă teatru la Palat
Se joacă teatru la Palat
În lungul scenei și în lat,
Așa cum se joacă în țară
Când totu-i gata ca să moară.
Actorii sunt așa ca noi
Pătrunși de răni și de nevoi,
Doar tehnocrații bat din palme
Când cei ce joacă mor de foame.
În țară se-ntâmplă la fel,
Marionetă-i cea și cel
Suferă cu răni în trup
Din care hulpavi carnea rup.
Cad lacrimi, în final, de foc
Un murmur fără de noroc
Prin care strada-n lung și-n lat
[...] Citește tot
Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas cu răspântii
Visul meu are idei mărețe
Mi-a făcut din soare și lună
O bicicletă cu coarnele crețe,
Ne plimbăm în univers împreună.
Oamenii spun: iată, sunt zei,
Sorb lumină de stele pe nas,
Razele prelungi sunt tăiței
Serviți în ciorba marelui popas.
Pedalăm unul spre altul,
Față în față, bicicleta știe
Să ducă în răspântie satul
Unde din izvoare curge poezie.
Visul se destramă ușor,
Mă trezesc în brațe cu tine,
Te transformi într-un bujor
Și înflorești la mine în retine!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hățurile iubirii
Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înțelepciunii hățurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenușă stelară în zboruri infinite.
Cenușa o păstrez și-n mângâieri, și-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.
Vom țipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credință,
Îmi vei purta iubirea în hățuri, mereu,
Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenușă stelară în zborul duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
Delicate încercări de rugăciuni s-aud
În inima cohortei care ridică colbul
După amiaza asta, cu preoți împreună
Pe crucea cărora se odihnește corbul.
Din inima mea sunt ciupite hematiile
Care locuiesc în crăpăturile lanului,
Norocul este că soarele arde în creier
Speranța de-a hrăni foametea banului.
Clipele stoarse cad în vesela goală
A celor ce-și șterg lacrimile cu speranța,
Apa transparentă va rotunji bobul
Și va reliefa într-un gest nobil viața?
Între tigri de foc aburul murmură, arde,
Viperele se otrăvesc din cauza avuților,
Restul nu-i decât o secetă cumplită,
[...] Citește tot
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, supremul noroc
Niciodată, și nicicând, să nu fii ca lupul,
Iubește cu adevărat și sufletul, și trupul,
Iubește inima și visul de-nălțare,
Numai prin dăruire, femeia e o floare.
Ține-o la piept, mângâi-o cu săruturi,
Scoate la lumină, din stomacu-i fluturi,
Adu-i zâmbet în clipe lungi de fericire
Considerând că azi, oricând, ești mire.
Ea, este mireasa, lebăda, purtându-și gâtul
În unduiri universale ce străbat pământul,
Aduce-n cuibul sacru mii de jurăminte,
Copiii îngerași cu vise și aripi poleite.
Iubește cu adevărat, să nu fii ca lupul,
Iubește inima și sufletul, și trupul,
Iubește-ți jumătatea cu dăruitu-ți foc
Și ai să simți femeia supremul tău noroc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După moarte
Rotind cosmic sufletul și trupul
Invadez doar încercări modeste,
În care predici neînduplecate
Poartă miei spre căile celeste.
Ghiftuit de cărți și-nsingurare
Sufoc pământul cu-oprobiul idiot
Din care-analfabeții ajung pe bolta
Spovedaniei cu crezul în Irod.
Pun preț pe nuferii îngemănați
Ce părăsesc spirala de nămol
În care doar ideea cu secreții
De calomnii rămâne-n trupul gol.
Mi-i sufletul otravă pusă-n floare
Și zugrăvesc onoarea care nu-i,
Lumina ei se scaldă în mireasma
Morții ce-și atârnă coasa-n cui.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Drumul se-nfășoară pe roțile mașinii,
Greșul este-aproape de florile-mplinirii,
Clipa s-a-ntâmplat cu-nvingerea rușinii
În caligrafia erorilor și-a firii.
Tribal, ca un păgân din alte zodii
Am risipit din infinitul meu,
În colbul stelei tale mai cresc rodii
Și-n pasărea din vis apare Dumnezeu.
M-ascund, în 13 mai, în palmele de foc
Și ard universal pe-a ielelor cenușă,
Drumul se întoarce și tremură-n mijloc
Când deschid în glumă o presupusă ușă.
Azurul e povestea cifrelor rocadă,
Din 13, 31 rămâne ca o vină,
Iubirea noastră-a fost în rai să cadă,
Dar a căzut în inimi cu rugină.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul mocirlei
Fulgurații de foc și de sânge
Îngerul morții lacrimii strânge
Goluri de milă în plină durere,
Caninii se topesc de plăcere.
Foamea virgină-n cântec duios
Strivește greierul confuz, nemilos.
Generații iau repaus în neființe
Stropi de venin, înăbușite dorințe.
Luna risipește evantaie-n vitralii,
Arome de sânge-s în nări de canalii,
Crucea n-are astâmpăr în piatră,
În singurătatea-i umbrele latră.
Toamna se mută în torțe de fum,
Mii de iubiri împrăștie scrum,
Ocean de-ntrebări urcă în țară
Pe ceru-i de zgură a-nmiita oară.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disecarea clipei fericite
În mine azi roiesc toți fluturii iubirii,
Zboară prin stomac și mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea și te alintă.
Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciți în farmecul de lună,
O rază îți pătrunde-n sân timid,
Cu vicleșug mă prinzi de mână.
Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streșina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.
Și ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Pașii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea infiltrată
La înmormântarea mea
În al nouălea cimitir din eternitate
Armata de îngeri a tras
Cu tunuri de miere și lapte.
M-am poticnit la semaforul negru,
Prin culoarea albă nimeni n-a trecut,
Vinul curgea din budana de pâine
Pe gura decorației mele de lut.
Moartea mă onora cu-ncercări disperate,
Eram la a noua trecere-n țărână,
Îngerii mă trăgeau în rai, spre Dumnezeu,
Moartea se-ncleștase la mine-ntr-o mână.
Era slută, urâtă, trecută și neagră
La înmormântarea mea cea hazlie
Încât o mare de femei mă-nsoțeau
Lovind cu bici de foc în veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În visul păcatului
Noaptea albastră mi-a pus în vis păcatul
Tras pe buzele căpșunilor de două buburuze
Identice cu mirosul poienii în care caii pasc
Din părul tău așchii de foc cernut în spuze.
Noaptea albastră mi-a pus viața-n cupa
Vântului din care beau cu inima ecouri
Îngerii ce călăresc pe șeaua anotimpului
In vitrina împodobită cu false bibelouri.
Noaptea albastră pune aripi de încercare
Melancoliei din pista de aer cu brațele goale
Înfipte în spuza plămădită în poezia iubirii,
Peste caii mei buburuzele dau rotocoale.
Visele stivuiesc în cer jar de stele, în poiene
Fire din părul tău înnodat cu regina nopții
Unde își întinde hamacul răbdarea păcatului
Mai albastru decât rătăcita viteză a morții.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul crește odată cu noi
Vântul sapă prin nea ca o javră,
Dâră de sânge scursă-n pământ,
Miroase a fum peste iarnă,
Gerul se ascunde-n cuvânt.
Tremur în speranța de veghe,
Sufletul se face cruce în deal,
Aleargă spre tine în noapte
Un fluture cu trupul de cal.
Tu râzi într-o floare din geam,
Luna atârnă în coșul de fum,
O mână se-ntinde s-o fure,
Visul meu o sparge în drum.
Bucăți, cum e trenul, se-ntind
Pe calea așteptării finale,
Intru în casă și tu îmi arăți
Rotundul din lună în poale.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dor iubirea moare
În așteptarea îmbrățișării
Ecoul rătăcește în vedenii,
Inima-i buchet de sentimente,
Dimineața iese din muțenii.
Zburăm vindecător în vindecarea
Așteptărilor țesute-n duioșie,
Candela privirii se aprinde
În mirosul proaspăt de gutuie.
Ai venit? Te-am așteptat
În pragul meu țesut cu floricele,
Hai, pășește dar ai grijă,
Mânjit este cu smirnă și cu stele.
Promisiunea sângerează-n noi
Sub flacăra unui sărut profund,
Te-am așteptat cu nerăbdare,
În inimă cu grijă să te-ascund.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre foc, adresa este: