Semne pe cer
ziua mă caută pe urme
gândul mi-o apucă înainte
și nu se lasă supus
apele în care mă scald
dau semne de bogăție curată
din întuneric se naște lumina
cu ochi de vultur
noblețea se cuprinde-n foamea cunoașterii
cu aspirații înalte
pe cer se văd semne
în contur de oglinzi orbitoare
adevărul se smulge din minciună
și cruce îi pune
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nu are drumuri
Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.
Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.
Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.
Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există bancă de vise
lumea este egală numai cu sine
o poți deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente
lumina cade pe ochi
în orașe se torc întâmplări stranii
care nu încap în forme regulate
gândurile bat la ușile de metal
nu există bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
și sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâștigată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu altceva
lumea este egală numai cu sine
o poți deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente
lumina cade pe ochi
în orașe se torc întâmplări ciudate
care nu încap în forme regulate
gândurile bat la ușile închise
nu există o bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
și sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâștigată
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii nu-l mai vor
Atâta taină se ascunde în om
de într-o viață nu-l poți cunoaște,
fapt știut...
Nu se poate înlătura întunericul
chiar dacă lumina încearcă
tot timpul să-l pătrundă.
Mereu vom trăi
în suflet cu îndoiala
deplinei cunoașteri.
La orice mișcare
întregul se clatină,
dar de cele mai multe ori
revine la echilibru.
Unii nu-l mai vor...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din stele
frigul mă desfrunzește
de gânduri
nu pot să visez frumos
fără un timp al sufletului meu
care nu îngheață până la sfârșit
se aude un cântec din stele
care mă face înger
al patimilor sângelui
noapte în care mă dezbrac de cuvinte
se îmbracă singură
în veșmintele viitorului
voi cei flămânzi de înțelepciune
deschideți ochii mari
și priviți lumina
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață și moarte
Viața nu moare, se regenerează,
dar lumea o plânge cu durere
și o poartă-n memorie.
Deșertăciunea e o pierdere-n uitare,
o flacără care s-a stins pentru a se naște alta,
un abur de început și sfârșit
ajuns într-o viitoare întrupare,
un fâlfâit de aripă
nevăzută de înger.
Întunericul se risipește, lumina pătrunde,
în conurile vieții zorii încep.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns în hazard
Nu știu ce porți pe umerii
așa de albi și fragili
sculptați în zăpadă.
Aștept în pielea tandrului
ascuns în hazard,
să se înlănțuie plăcerea privirii
pentru ce doresc să ating.
Cum îmi vei trimite zvonul
tăinuit, plin de speranță
ce urcă prin sânge și capătă putere.
Și așa cuvintele-mi capătă vână,
de semne în trup se nasc
din lumina iubirii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapte nu vorbe
Faptele sunt mai necesare decât vorbele
au în ele substanța vie,
dimensiunea prestanței omului
ce urcă sau coboară în trepte
pe scara cu susținere proprie.
Lumea se înalță în fiecare zi
pe cerul înțelegerii sale
in așteptatul târziu
al umbrei.
Lumina trece din vorbe-n cuvinte
și se sedimentează în timp
desprinsă din faptele
făcute ori nefăcute.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt din zbor
lumina se stinge ia foc noaptea
întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma
stelele foșnesc pe acoperișuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor
răsăritul deschide calea
ridic privirea și mă înalț
tu rămâi cu durerea
deșertăciunea face pași
trece prin fisurile lumii
se apropie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne doar zborul
Noaptea-și omoară întunericul
cu o lamă de cuțit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.
Inima închide nesomnul ceasului
în așternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
Ochii mei se sting de așteptare
să-și sape lumina prin minereu.
Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternității,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piațetele orașelor
durerea trecătorilor.
Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treacă iertarea de la mine
Noaptea flămândă se hrănește cu întuneric,
în cetăți, prințese furate privesc nedumerite cerul
și împletesc în gânduri posibilități de evadare.
Se prind cu mâinile de durere pentru a o înșela
dospind îndurarea în inimi desprinse din mângâieri
în care iubirea așteaptă la locuri de taină.
Nu știu altă formă care se pune-n cuvinte
mai dulce decât mântuirea de păcatele făcute
decât spiritul care mă înalță prin rugă,
treacă iertarea de la mine la voi toți
ca o cupă cu miere ce amprenta și-o pune
pe buzele uscate de vântul tristeții.
În diminețile care vin nevăzute pe ape
lumina se desfată și vindecă trupul bătrân,
intră-n el cu arcușul de înflorit sunete celeste
ca într-un ulcior din care curge luminos vinul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vrei să vezi
tu nu vrei să vezi
înlăuntrul tău este zidit altceva
la temelie cu alte valori
ce-și valorifică trecutul-n fiecare prezent
nu poți decât să depășești limitele
care se luptă pe metereze
să deschidă porți și unde nu sunt
împingi moartea ce niciodată nu se predă
dincolo de bariera ei activă
atât de statică
se stinge fără stăpân lumina
nu și cine o produce
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naște cunoașterea de sine și de alții
și se formează limba
cea dătătoare de viață.
Măsoară cu inima nesfârșitul
ridicându-se până deasupra lui.
În limbă crește lumina și se revarsă
peste pământul dătător de roade,
sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O monedă validă
ai trecut și rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touși fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin
gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
și văd mai departe ținta de atins
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceață și lumină
Am înghesuit cuvintele în pâlnie
și au început să curgă înjurături
peste capul frazelor care erau prea lungi,
copii se mutaseră pe alte pagini.
Întunericul se zvârcolea pe panta greșită
pe care o apucasem și eu din inerție,
pe celelalte pante era o liniște ieftină
care aluneca spre dezamăgire totală,
zilele se perindau șchioape pe drumuri
care nu duceau prea departe.
Atunci am hotărât să mă răzvrătesc,
simțeam lipsa de perspectivă prezentă,
ceața cobora peste mine ca o singurătate.
Numai sufletul se zbătea în gol și căuta
inima ta zdrobită de umilința înfeudării
principiilor morale desuete.
După ce ne-am pus de acord
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă și râs
nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți
vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs
nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe
niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este
lacrima și râsul
sunt împreună
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând fără aripi
clipele se-nfiripă din veșnicie
ori din propriul curs neîntrerupt
în mișcarea stelelor
gând fără aripi
ce stabilește legile și pe pământ
lumina și întunericul în luptă
macină conștiințe
sărută iubirile oamenilor
cu fiecare păcat originar
rămas activ
infinitul devine o coloană spirală
în jurul ei se rotește universul
și lasă moartea
prag la intrare-n eternitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt pornirea spre ură
Când gândesc să fac un rău
am o privire crudă și întunecată,
mă las păgubaș
și dinlăuntru răsare lumina pe față,
atunci mă birui
capăt alură de învingător.
Simt pornirea spre ură,
e un șarpe veninos
călcat unde-l doare.
În oameni se ascunde necuratul
care te îndeamnă la păcat,
dar pe urme merge și Dumnezeu
ce te cheamă să-i intri sub piele,
ești asemeni lui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre lumină, adresa este: