Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Nu e dor să nu mă doară...
nu e dor să nu mă doară,
nu e dor să nu-l frământ,
e mereu ca prima oară,
e durere chiar de-l cânt
este ca un pom în iarnă
și eu iarna tot crăpând,
apoi este primăvară
și eu frunze înfrunzind
apoi se transformă vară
și eu vara înflorind,
toamna lui acum pe-afară,
în durere mi-o colind
nu e dor să nu mă doară,
nu e dor să nu îl plâng,
e cum este o vioară,
care cântă verde crâng
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar trăire
Sunt rănit de dorul tău
și de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi ești de mână doamnă
Fug de tine cât mai pot
și tu vii cu foc și gheață
și topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeață
Mă îmbăt cu așteptări
și-mi las visele de noapte
și te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde
N-aș fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
amețit de a ta fire
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un sens
"Cărăruie, cărăruie",
merg pe tine și zâmbesc,
pe-al tău drum curgând subțire
și-ntr-un capăt mă opresc!
Trec orașe prăfuite
și privesc locurile,
cu balcoane adormite
în care sunt florile!
Drumul duce nu știu unde
și eu merg pe el de zor,
"cărăruie, cărăruie"
unde mergi, unde cobor!?
Spune-mi, dragă "cărăruie",
de ce m-ai purtat pe-aici,
poate știi vreo lungii - tură
sau mai bine cum tu zici!
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Într-o lume mai nebună
decât mine, decât mulți,
vremea trece rea și bună
peste noi și-un cer de Sfinți.
Când e umbră cerul plânge
și plâng suflete în noi,
când e soare se prelinge
dragostea în flori... și-n noi.
E-o minune ce se-ntâmplă
din pământ dar și din cer,
lumea este doar adâncă
până-n mări e giuvaer.
O concluzie se trage
din frumosul viu și simți,
visele niște catarge
răscolind multiple minți.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi este trunchiul...
îmi este trunchiul ofilit pe frunze,
în el sunt scorburi de dureri
și rădăcina toată plânge,
fără lăstari mă tem că pier
îmi este trunchiul fără nici o floare,
ici colo frunze ruginii,
trec peste el vâltori de oarecare,
rezist, dar cât? e greu a știi
îmi este trunchiul prins de o scânteie,
cândva, de mult, puiet a încolțit,
l-acopăr cu a mea putere,
de iernile cu ger cumplit
îmi este trunchiul așezat spre cerul,
albastrului prea infinit,
în el mi-e taină, luna mi-e misterul,
atâtor clipe care le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce de daruri am primit
Ma leagana pamântul
ma racoreste vintul
ma spala mereu ploaia
din soare iau vapaia
Imi zibesc florile
imi cânta pasarile
Imi arata zorile
ma cufund cu noptile
Am primit apele
am primit padurile
am primit si stelele
toate ne dau visele
Ma cuprind cu muntele
ma limpezesc marile
ma trec toate zilele
am din toate clipele
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarbă, frunze, în sânge
Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă și mă cheamă la el să ajung
Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit
Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agățate încă
Mi-e dor de pădure și mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul țâșnind din pământ
Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân
Să simt iar parfumuri, de pământ și flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor
Dor rămas în sânge și în carnea mea,
dor de a fi liber și de-a alerga
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere
Ușor, ușor mi-ai alungat
și muza mea cea învechită,
în locul ei te-ai instalat
cu pofta ta nelegiuită.
Mă chinui și nu pot gândi
la treburile ce m-apasă,
sunt blestemat a te iubi
frumoasă zână păcătoasă.
Am renăscut cu noii zori
un sentiment ce îmi murise
și-al tău parfum de câmp cu flori
îmi intră-n nările deschise
Ce mi se-ntâmplă mult mă mir
și-a mea cămașă împletită,
mi se desface fir cu fir
și inima mi-e dezvelită
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erai atât de roză azi...
erai atât de roză azi
și părul revopsit îți șade bine,
privirea-mi te dorea puțin să arzi
când ochii îndreptai tăcuți spre mine
și m-a durut ceva când ai plecat,
credeam că mi-a trecut dar iată,
parfumul tău cu tine aromat
m-a secerat în inimă, nevinovată
și am sperat o clipă pe ascuns
că poate de revii mă prinzi de mână,
să mă ajuți, să fiu din nou pătruns,
de fericirea veche, azi străină
cu pașii obosiți îmi caut cărări,
nu vreau să iau taxiul către casă,
vreau să-mi rămâi în gând, mă uit la flori,
le-aș strânge în buchete, doar să-ți placă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga pomului
Mă rog la tine Doamne!
Chiar dacă nu te știu,
să mă ferești de toamne
chiar dacă-i prea târziu.
O rog pe-această toamnă,
cu crengile o rog,
să fie mult mai doamnă
c-un biet de hodorog.
A rupt din mine frunze
și mi le-a dus în vânt,
le-a ofilit și muze
n-au spun niciun cuvânt.
Mă rog să-mi dai putere
ca ierna să o trec,
să simt acea plăcere,
cu flori să mai petrec
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara tine ce-i poetul...
ascunsă în poezie,
printre rime, printre versuri,
printr-o mare armonie,
cu atât de multe sensuri
ascunsă dar și privită
de poeții ăstor vremuri,
tu, femeie prigonită
și speranța multor ceruri
ochii tăi pe mulți vrăjiră,
părul tău, culori de munte,
pielea moale ca de ceară,
buzele de coapte fructe
ascunsă în poezie,
dar și muza din iubire,
și a lui și-apoi o mie,
darul tău dintr-o răpire
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai știi de mine...
ce mai știi de mine, iubito,
eu de tine nu mai știu nimic,
doar floarea care am sădit-o,
miroase ca și tine, pic cu pic
acum e mare și înaltă,
am îngrijit-o, tu să știi,
că i-am pus apă dimineață
sub mângâieri de raze vii
vorbesc cu ea și despre tine,
îi este dor și îmi e dor
de toate clipele sublime
pe care le-am trăit noi doi
s-a îmbrăcat cu mici petale,
poartă culoarea ta, de roz,
parfumul dinspre ea e moale,
îmbată clipele de mov
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând când dormi
Și n-am să fiu acela care
cu-n pled de flori să-ți învelesc,
forme dulci fermecătoare
care își cer dreptul firesc
Și n-am să fiu al tău și pare
că timpul face și desface
și trupul meu mocnind ardoare
te va dori până va zace.
O șansă ni s-a dat, chiar mare
și n-au primit-o toți la rând,
noi am avut-o și se pare
că am pierdut-o nedorind.
Îmi pare că această oră
care va trece în curând,
peste o vreme o să doară
copleșitoare și visând.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns...
mi-am ascuns durerile într-o lacrimă
și am lăsat-o tulbure să cadă,
să pot zâmbi c-o floare într-o palmă,
să pot să văd ce ochii vor să vadă
mi-am ascuns visele în cele gânduri,
pe care nu le-am prins trăite,
pe care le-am strivit cu atâtea cârduri,
de zburătoare, toate părăsite
mi-am ascuns cuvintele după tăceri
și le-am muțit cu mine de-odată,
cuvintele care nerostite ieri,
acum revin și nu-mi spun că mă iartă
mi-am ascuns ochii sub greoaie gene,
i-am ascuns de mine și de tine
și-acum chiar dacă vor să mai lumine,
n-au străluciri de ieri, au cenușiu de mâine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept telefonul tău...
Mai sună-mă mai des te rog din când în când
Chiar de îmi ceri ceva, mai sună-mă oricând,
Dacă ai știi cum te întinzi în al meu gând,
Dacă ai știi că număr stelele visând.
Hai sună-mă și spune-mi cât ți-a fost de dor,
Fără să știi îmi chinui zilele de zor,
Hai sună-mă și am să vin la tine-n zbor
Călare pe seninul alb al unui nor.
Mai sună-mă, mai sună-mă, de multe ori,
Mai cheamă-mă să îți aduc brațe de flori
Și ține-mă să nu mai plec până în zori,
Păstrează-mă să nu mai suni când simți că mori,
Păzesc ore în șir tăcutul telefon,
Îl verific mereu să văd de are ton.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, te rog...
vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ți-aș ține-o o clipă ca totdeauna
și-aș pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ți intre în casă
vino, te rog, haide, dă-mi mâna
și ochii mai dă-mi, eu să-ți dau luna
și zâmbetul tău acela, șăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic
vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ține în noapte și spune,, of... Doamne"
vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă și-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, ești o nălucă"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș uita
Vreau să te uit și să mă uit
Aș vrea să dorm fără să știu
Aș vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit
Aș vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând
Să dorm aș vrea și să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ți spun ceva în somn
Să pot să-ți spun ceva verbal
Să pot să-ți dau un câmp de flori
Albastre, roșii, mii culori
Dar să nu-ți par a fi banal
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am adus regina nopții...
iubito, flori în jurul tău
și toate poartă oful meu,
atât de multe, albe, roșii,
eu ți-am adus regina nopții
zâmbești, îți place, mă săruți
și ochii tăi îmi sunt plăcuți,
văd dragostea jucând în ei,
m-ai așteptat sub flori de tei
pe bancă stăm și mai vorbim,
pe rând în ochi furiș privim,
te strig încet și-același nume,
iubire suntem printre glume
te-aud râzând, apoi râd eu
în palme ai prins dorul meu,
îți caut obrajii ți-i sărut,
mă simt iubit și-al tău drăguț
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Mihăilescu despre flori, adresa este: