Textele de mai jos conțin referiri la flori, dar cu o relevanță mică.
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor?
sunt doborâți și mai devreme
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom
în timpul lor cu gust de rom?
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a trecut atâta timp
Îți simt dulceața de pe buze
Și a trecut atâta timp
Și-ți simt parfumul de pe bluze
Și-adorm cu ochii tăi pe chip.
Și parcă te aud prin casă,
Aud cum strigi și tot tresar,
Întorc privirea-mi luminoasă
Închipuirile dispar.
Mă las în transă pe fotoliu
Și iar te văd și te visez
Pășind încet aleatoriu,
Îmi ești și-acum un dulce crez.
Îți cumpăr flori, le pun în vază,
Un obicei ce l-am păstrat
Să-mi amintesc cât mi-ești de dragă,
Nu scap de dorul inculpat.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pom cu oameni...
câți oameni stau răzleți în pom?
câți în codiță de alt om?
se legăna sub vânt ușor,
sunt doborâți de toamna lor
sunt doborâți și mai devreme,
de-a lor furtună cu blesteme,
câți oameni ține pomul pom?
în timpul lor cu gust de rom
picați pe jos într-un covor
uscați de frig se sting și mor,
pe crengi răsar alții din dor,
când frunzele se-ating în zbor
pomul tăcerii plin de vise,
în primăvară țese ițe,
în vară coace dulci iubiri,
în toamnă flori de trandafiri
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urmă drum de pietre...
din nou o piatră,
așezată peste drum, în drum,
aș lua-o să o pun în vatră,
să pot să ard, salcâm și ulm
s-astup cu ea un loc de taină,
un loc crăpat, de noi în timp,
pe-acolo ne-a fugit în grabă,
iubirea florilor, din verde câmp
căldura focului din lemne,
ne-a ars, au mai rămas tăciuni,
ei fumega lansând în semne,
chemări furate, de nebuni
.... și noi din colțuri separate,
ne mai privim, din când în când,
în ochii noștri mări spumate,
se oglindesc, ne curg din gând
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând lunii
Lună ce mă rătăcești
și mă zbați în raze reci,
ce mă-ntrebi și mă sucești
doar în vechile povești.
Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzești, să știi,
doar mă perpelești prin spini.
Vii și pleci când îți e zi
și mă lași mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o lași lună ochilor.
Lună, draga mea din nopți
tu ce totul luminezi,
tu ești cea ce mă mai poți
împăca dacă mă vezi.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ocolesc...
pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut
acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori
pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți
trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ocolesc...
pun pe mine ca o haină
amintirea de demult,
te-am iubit frumoasă doamnă
dar la timpul cel trecut
acum las în pace visul
ce-l avut de-atâtea ori,
sunt acum cum e proscrisul
care ți-aducea doar flori
pun pe mine și uitarea
ochilor nemărginiți,
care îmi furară zărea
și mă scoaseră din minți
trec acum pustiu pe stradă,
strada ta cu-al tău parfum,
furișat să nu mă vadă
un vecin, cel taciturn
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Aș vrea să dorm în patul tău
să nu ne vadă luna,
aș vrea să fiu al tău flăcău
până mai totdeuna.
Aș vrea să stau la pieptul tău
să mă sufoc în perne,
aș vrea de-atâta bine zău
să mă săruți pe gene.
Aș vrea mireasă să îmi fii
să mă cuprinzi în brațe,
aș vrea așa în orice zi
să nu mai știu de-i noapte.
Mă lasă să te simt acum
cât ești de călduroasă,
să-ți simt minunea de parfum
de flori de chiparoasă..
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aievea
Fii binevenită, doamnă!
Ai răspuns chemării mele,
Eu sunt îngerul de noapte
Și n-am coborât din stele.
Sunt aievea tot ca tine,
Doar c-am luna-n noaptea mea,
Nu-i lumina ei de vină,
De timid te-oi săruta.
Tot ce e în jurul nostru,
Negura foșnind prin pomi,
Florile și iarba lungă,
Îmi șoptesc că poți s-adormi.
Pune-ți deci pe al meu umăr,
Părul tău înmiresmat,
Am să te cuprind de mijloc,
Prinde-mă și tu de braț.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
de te cauți, nu este boală,
e o fierbere, plăcere,
e ceva fără repere,
îl mai stingi cu vin din oală
vine fără să îl chemi,
te cuprinde în fioruri,
îți provoacă gând, dureri,
uneori îl și blestemi
când nu-l ai, ești ca un nimeni,
îl tot cauți și nu-l găsești,
rătăcit printre povești
îl descoperi la alți semeni
numele purtat de el
nu-i un nume ca oricare,
are-n el parfum de floare,
dor, se cheamă, măricel
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un moment...
Ți-am mângâiat șuvițele din păr,
Le-am răvășit atât de mătăsoase,
Ți-am sărutat apoi un obrăjor
Și buzele cărnoase, lipicioase.
Te-am prins în vremea florilor
Apoi te-am tras încet de mână
Și a urmat noaptea nebunilor,
Apoi ai dispărut, fără de vină.
Ai revenit din nou într-un târziu
Și trupurile iarăși dezbrăcate,
În arșiță de vară, în pustiu,
Ce focuri ațițau, neîmpăcate.
Revii și pleci când nu m-aștept,
Chemările din tine caută jocul
Și dacă te întreb, nu este drept,
Mai bine tac și te așteptă focul.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând transmis
Mă dorești și taci frumoaso
și îți mai aduci aminte,
de iubiri de altădată
care-au fost nemărginite!?
Văd în gândul tău de toamnă
și în ochii tăi sclipirea,
poftelor ce vor o șansă
să-ți înnobileze firea!
Și mă vrei și taci roșită
și-mi faci semn cu ochiul drept
și-apoi râzi neîmplinită
și pricep și ros aștept!
Și-mi înșiri vrute, nevrute
și-mi zâmbești în colțul gurii,
și-mi dai cheile ascunse
sub bluzița unde-s sânii!
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito...
Iubito... lasă-mi clipele să doarmă
Prinse-n iubirea mea din toamnă
Nu le trezi din depărtări
Lasă-le să ardă-n vis sub sărutări...
Iubito... lasă-mi zâmbetul pe buze
Să uit căutările confuze
Nu mă trezi din reveria mea
Lasă-mă să cred că ești o stea...
Iubito... lasă-mi parfumul tău cel crud
Să îl respir când crunt asud
Simțindu-te în nopți tot lângă mine
Fantasmă-n gând cerând iubire...
Iubito... lasă-mă să fiu al tău
Nu vreau să fiu în viața ta ecou
Hai vino, trezește-mă cu drag
În brațe să te trec al casei prag...
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri
Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Și ghimpi îmi cresc ca o ispită
Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor și ale lor blesteme
Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna și-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în brațe
Mă doare totul și nimic
Mă dor cuvinte-ncrucișate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paște
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să-ți spun...
aș vrea să-ți spun secretul toamnei,
e arămiu și plin de flori,
e plin de amintirile iubirii,
e plin de cei rămași, ca noi
rămân în toamnă doar copacii,
ce au avut și au puțin noroc,
aceștia plâng din când în când pe alții,
ce-au dispărut răpiți de nenoroc
se cerne cerul peste frunze,
încet cu albul sclipitor,
copacii goi mai tremură în muget,
trosnesc în ramuri, singuri, goi
aș vrea să-ți spun secretul iernii,
dar nu îl știu căci încă nu-l pătrund,
știu doar atât că tainic gerul,
ne fură viața coborându-ne-n pământ
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi spune luna, noapte bună!
voi adormi strâns de brațele mele
și luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristețe, când cerne ea mister
și pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
și-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopții haină, surdă
îmi spune luna-n șoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregătește somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puțin,
zâmbesc la lună șoapte și ochi deschiși mai țin,
mă mai foiesc puțin și iar nu mă mai mișc,
apoi se-ntâmplă totul și nu mai știu nimic
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași spre nimic
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.
Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.
Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele să simt.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tot aici
Ai îmbătrânit de-atunci
Și frunzele au riduri îngroșate,
Nu ne-am văzut de-atâta timp
Acum ai crengile împrăștiate.
Ești tot aici, nu te-au tăiat
Acei ce inimă nu poartă,
Dar parcă acum ești mai înalt,
Se vede vârful cum se-apleacă.
Pe scoarța veche ai crăpat
Și crăpăturile sunt dese,
Dar încă înflorești îmbujorat
Și-mi pare mie să nu-ți pese.
Mă vezi, eu sunt, da, m-am schimbat,
Îți mai aduci aminte timpul,
Când adormeam doar mângâiat
Mi-acopereai cu flori veșmântul?
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Mihăilescu despre flori, adresa este: