Textele de mai jos conțin referiri la bebeluși, dar cu o relevanță mică.
Ce mai este nou?
Ce mai este nou pe-acasă, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine, ca-nainte.
Să te-ntreb de ce mă pedepsești
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Lasă-mi Doamne, pruncii să-mi sărut!
Vreau să-i mângâi și să îi ascult...
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audiere
Audiem suspinele de vânt,
Gândul ni-i treaz... și-a neamului strigare,
Căci clopote de lacrimi ne ascund,
Ca-ntr-un coșciug, a pruncilor plecare.
În spectrele luminii am ascuns
Umbra cetății Sarmisegetusa,
Străini să nu-i înece osoarele în plâns,
Să nu plutească-n neguri
Durerea și nici noaptea.
Radiografiem timpul cu ochii minții
Și trudim printre cuvinte și stânci
Urmele pașilor străbunilor adormiți.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Un bătrân mergea agale
Și în barba-ncărunțită,
Își scria povestea vieții...
Ah, ce viață chinuită!
Legănându-și pe picioare
Ale sale zile grele,
Aduna amare gânduri,
Chin și lacrimi, neputere.
Pe sub streașina sprâncenei,
Ca un gând îi trece viața...
Stă tăcut, cu ochii-n lacrimi
Și așteaptă dimineața.
Pruncii i-au plecat în lume,
Căutând averi și vis,
Bătrânul, singur pe lume,
Ca o flacără s-a stins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea, târziu
Apăsătoare umbre se-ntind pe cerul
Încă plin de suferință...
Și-n așteptarea strălucirii lunii
Se lasă noaptea, luând cu ea speranțe
Precum o mamă ce-și dorește
Lacrima pruncului în ochii ei
Și totuși, dintre petele prelungindu-se pare
Că o săgeată rupe cerul în două.
Ne zguduie visele și gândurile un trecut...
Deodată plouă mai tare, mai tare
Până ce somnul se strecoară leneș
Printre genele obosite de-așteptare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara unui suflet
Am să duc cu mine
Dorul de un umăr pe care
Să-mi plâng durerea.
Să curgă, de lacrimi, izvoare
Pe tâmplele mele
Despădurite de amar și durere.
Voi duce dorul unei strângeri de mână
Și a unei atingeri de încurajare...
Când inima doare,
Voi duce dorul pruncilor mei
Departe și ei.
Îmi va lipsi mirosul florilor
Și răsăritul,
Surâsul buzelor calde
Pe catafalcul ce arde
Sentimente și lacrimi,
Tăcere și patimi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie și mamă
Femeie și mamă iubește etern
Și ziua și noaptea și Ra și Infern
O lume se-nchină la numele ei.
E maica luminii, ea-i plânge pe-acei
Ce lacrimi de stele i-aduc la altar
Și rugă curată în suflete dar
Vin mame cu prunci la ea să se-nchine
Plâng tați la icoane și mame creștine.
Cinstită femeie, în numele tău
Mai lasă pământul de-acum, Dumnezeu,
Mai lasă lumină și zâmbet și flori,
Mai lasă iubire și cer fără nori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn pentru prunci
În gând să-mi pui o floare la mormânt,
Feciorul meu, chiar dacă ești departe,
Căci mama de te vede lăcrimând,
Te mângâie de dincolo de moarte...
De bate vântu-n mine uneori,
Dacă mi-e frig și inima-i pustie,
Cu visul tău înmuguresc în zori
Și-am să renasc un puf de păpădie.
Mi-e gândul frânt în vreascuri de tăceri
Și ard vulcani... Al lacrimii ocean,
Mă cheamă iar la margine de seri...
Tu ai plecat! De-acum nu te mai am!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndemn
Să semeni sămânță ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrănește cu duh și cu adevăr,
Să porți în pântecul sufletului
Toleranța și iubirea de semeni!
Să alungi neliniște și norii din preajmă!
Să te aliezi cu înțelepciunea
Și cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Și curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Și al reveriei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub tricolor
Sub tricolor, a-nmugurit iubirea
De neam, de țară, de pământ, de sat
Se-mbracă iar, ca în răstimpuri ia,
Se-ntorc români de unde au plecat.
Un zvon de primăvară și de pace,
Aleargă liber pe câmpii de dor,
Modificăm prezentul... Nu încalce
Nici un străin iubirea de popor!
Biserica-și deschide poarta iară,
Speranța-n noi din nou a-nmugurit,
În cumpăna fântânii, mulți aflară
O glăsuire fără de sfârșit
Ce le vorbește de strămoși și pâine,
De dor de țară, de părinți, de prunci...
Veți fii și voi copii, părinți, ca mâine!
Aici străbunii au trudit pe brânci.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi știut... - jurnal de lacrimi de război
Să fi știut că va veni războiul, nu mai făceam copii... să suferim.
Dar cui să aparțină-această vină? Ce datorăm, cu moartea să plătim?!
De ce plătesc părinți, copii, cu sânge? De ce cu lacrimi spală suferința?
De ce planeta îngenunche, plânge? Străini de viață, căutăm credința...
De ce, de ce, de ce nu-mi pot răspunde, când calcă tancuri trupuri, le strivesc
Și din adâncul lor țâșnește sânge... Blestem de Dumnezeu îmi ispășesc?!
Copii flămânzi, fără părinți, departe, în lumea asta încă rătăciți,
De ce, răniți, tânjesc după dreptate? De ce sunt schije-n ochii lor cuminți?
Ce simte-un tată, când plecând la luptă, știe că va muri pentru fecior
Și pruncul fi-va ultima icoana pe care-n gând, o va purta cu dor?
Un pui de om, cu surioara-n brațe, ce simte când părinții i-au murit?
Dintr-un război, ce poți să iei aminte?! Căci sufletele-n el s-au schilodit...
Nu tancuri, avioane și rachete te sperie la fiecare ceas,
Ci moartea ce plătește biruri grele să ia de pe pământ ce-a mai rămas.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alint
Brațele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Și fericirea promisă
În visele părinților
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolțește,
Îi cresc aripi de fluturi
Și în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi nașteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăște fântâna iubirii...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, mamă!
Mama e cânt de leagăn și-adiere,
Mama e pentru prunc eternul vis,
Mama e veșnic dulce mângâiere
Și sufletul îi este paradis.
În mama e frântură de iubire,
Frântură de dureri și adevăr,
În mama este zvon de mulțumire,
În mama este lacrimă și dor.
E poartă sfântă, cerului deschisă,
Iubire și lumină pe pământ,
La tâmple albă-adesea-n cărți descrisă,
Cu suflet mare și cu chipul blând.
E vad de lacrimi și de suferință,
Rugă și-ngenunchere și cuvânt,
Roua de pe beriș, de pe altiță,
Și murmurul... da, murmurul din crâng.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pare rău
Nu-mi pare rău! Eu pentru tine
Doi prunci în lume am crescut,
Căci Tu ești Doamne în oricine
Poartă pe umeri Duhul Sfânt.
Eu de la nimeni nu cer plată
Doar liniște în suflet vreau
Și dragoste adevărată
Pentru cei ce în suflet stau.
Sufletul poartă-mi-l în grijă
Și iartă-mi dac-am să grșesc!
Eu știu că pașii mei îi porți
Către tărâm împărătesc.
Mereu, mai tare Te iubesc!
Ești stâncă arsă-n jarul vieții
Prin Tine stelele lucesc
Tu ești stăpânul frumuseții.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunericul și lumina
Întunericul și lumina
Aleargă pe tabla de șah a Universului
Să-și alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca niște soldați cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poți înțelege.
Apropos! S-au înmulțit amenințător de mult.
La Carul Mare stau înhămați caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanței.
Totul este reversibil...
Și timpul și viața...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morții promise.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat
Să purtăm în suflet cântec și lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste și pace, fluture și stea.
Fericiți și liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfințit
Și ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veșnic i-am iubit.
Când la tâmpla lunii, iarăși, trandafirii,
Lacrima-și revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literă de miere
S-au scurs din ceruri,
Ca dintr-o călimară, cu tușul risipindu-se-n valuri,
Litere ruginii.
Chihlimbăii poeme, ca niște râuri cu susul în jos,
Căutându-și esența,
Se lăbărțau înălțându-se către cer.
Se ridicau în vârtejuri
Spre o destinație necunoscută.
Și castă...
Lacrimi de miere curgeau
De pe-ntinderea-albastră...
Am luat tocul și am scrijelit pe pereți
Pașii incerți.
M-am poticnit ca un nou-născut.
Literele de miere s-au risipit în sufletul meu,
De aceea scriu despre mine și despre toamnă mereu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru prunci și părinți
Orice prunc are o mumă,
Orice prunc are un tată,
Mama suferința-i curmă,
Tata-l mângâie și-l iartă.
Mama veșnic grija-i poartă.
Bine-i Doamne să ai mamă!
Ea i-e lacrimă și soartă,
Bine-i Doamne, să ai tată!
Orice prunc are o mumă
Ea-i un izvor de bucurii
Suferința ta, copile,
Numai ea o poate știi.
Ea ți-e lacrima și visul,
Ea e pacea, somnul dulce,
Diminețile de vară,
Numai ea ți le aduce.
Orice prunc are un tată
O icoană de lumină,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă părinților plecați
Dor de clipă se aprinde
Ca o flacără-n clepsidră,
Sem din cerurile sfinte
Mama mea apre-n tindă.
Lacrima îmi e mai caldă
Izvor sferelor divine,
Când te văd, iubite tată,
Lumea toată-mi aparține.
Dor de clipă se aprinde
Vreascuri palide de jar,
Focul în mister ne prinde,
Devenim etern amnar.
Cânt de lacrimă și fulger,
Drum de stele căzătoare,
Trece chipul unui înger
Peste-a timpulu oceane.
Ca o flacără-n clepsidră,
Rubiniu și-mbujorat,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe și realism
Mi-au amputat trecutul de istorii
Și timpul un miriapod de gală,
Așteaptă să-și declare neuronii
Ce vremea morțiii sale amânară.
E veacul braț de cumpănă pe care
Înfometații corbi s-au așezatm
Postind de vis... un imn de-nmormântare,
În alte timpuri parcă încadrat.
Trecând cu amazoanele deodată,
Sub voal de vânturi, un bătrân cobzar,
Își drege neputința vinovată
De-un timp de toamnă, moarte și amar.
Ca un amnar se-aprinde semnul crucii
Și crucile mereu se înmulțesc,
Ne sunt biserici rătăcite pruncii
Și-n gânduri de lumină ne-ncolțesc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă țăranului român
Poeți au cântat peste timp cinstire acestui tărâm.
Țăranii etern au trudit... Osană, țărane român!
Urmaș ai străbunilor daci, femeie romană ți-ai luat,
Un sens lumii tale ai dat, o treaptă mai sus ai urcat.
În câmpuri, în munți, în păduri, la suflet atâta de bun,
Destoinic, în piatră-ai cioplit, croindu-ți un capăt de drum.
Din salbă de stele ai luat lumină-argint în panere.
Țărane român, fii slăvit! Esența română o cere...
Poeți au cântat peste timp... Cinstire acestui tărâm,
Pe brațe de vis, zi de zi, te-ntoarce țărane român!
Izvoarele curg... Cântul lor te cheamă. Și-al păsării glas
Te cheamă, te cheamă-napoi. Doar ele de-un timp ți-au rămas.
Cuptorul e spart, plin de răni. Se văd crăpături pe la trepte
Și-n furca bunicii-n pridvor, atârnă a bunicului bete.
Ițarii sunt roși și-n ilic bunicul lăsat-a o urmă...
Se-așterne-n istorii tăcut, luându-și strămoșii de mână.
Țăranii etern au trudit... Osană, țărane, române!
Pe câmpuri de grâne nuntind, mereu, pentru mierea din pâine.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre bebeluși, adresa este: