Ioan Friciu despre visare

Sonet hibernal

Eu simit cum iarna asta mă pândeşte
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Şi crivăţ să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă peşte.

Când vine vremea şi se uscă firul,
Lucirea soarelui încet păleşte
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte,
Iar gândurilor li se rupe şirul.

Ca-n menghină, captiv mă ţine gerul
Şi chiar aş vrea să ies acum din casă
Că-i linişte... şi limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.

Copaci brodaţi cu filigran de gheaţă,
Dormiţi, visaţi şi mâine prindeţi viaţă!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet în pas dansant

Pe mal de Mureş tremurau arinii
Şi plopii fremătau în vânt tăios,
Păşeai spre mine cu zâmbetul sfios
Să dăm ocol în pas dansant grădinii.

Ca hăituiţi de-un anotimp pluvios
În stoluri negre s-ascundeau lăstunii,
Noi, aşteptam lumina rece-a lunii
Să ne-nsoţească-n dansul misterios.

E mult de-atunci, s-au îngropat şi anii,
Dar uneori mi se dezgroapă-n vise,
Părinţii noştri au plecat sărmanii,
Iar porţile ogrăzii stau închise.

Nici tu nu ştii prea multe despre mine,
Acelaşi sânge încă-mi curge-n vine.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleargă...

Să nu mai rătăceşti pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav şi trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Şi mersul vieţii o să-l înţeleagă.

Să nu crezi în miracol, îţi spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ţi din fire gândul pesimist!

Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ţi mângâie fiinţa,
Aleargă şi purifică-ţi conştiinţa!

Nu eşti o fiinţă suprapământeană,
Visezi la Feţi-Frumoşi din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegie

Ştiu că vei pleca, eu visul nuţi-l frâng;
Tu doreşti să-ţi clădeşti o viaţă bună,
Nu mai vreau ca steaua ta să apună,
Printre norii toamnei care veşnic plâng.

Peste ani fi-vom iarăşi împreună,
Dacă nu voi fi un bătrânel nătâng
Apăsat de de anii ce la piept îi strâng
Şi demiurgul n-o să mă răpună.

În urechi şi acum îmi mai răsună
Glasul dulce al mamei ce veghează,
Plânge sus în cer şi se întristează.

N-am ascultat ce ea a vrut să-mi spună;
Astăzi îmi pare rău şi-i dau dreptate:
"Bogăţia nu constă în palate!"

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri şi dealuri
Nedesluşiţi fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde

Feerie-n pragul înserării
Uimeşte ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Goneşte ciorile-n cuibare,
Iubiţi-n parc se-mbrăţişează,
Legaţi pe viaţă se visează,
Omătul creşte tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.

Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.

Nămeţi-n şiruri hibernale,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie divină

Magnolia în parcuri este înflorită,
Dar pentru cine? Cine să o vadă?
Ea n-are cui a-şi etala splendoarea,
Căci oameni nu-s ţipenie pe stradă...

Mulţimi de păsări ciripesc în ramuri,
Dar cine să le-asculte simfonia?
Avem demult "ferestrele închise"
Că peste omenire trece Pandemia!

Aşteaptă a ne desfăta nouă privirea
Covorul ierbi crude-n pajişti înflorite,
Dar visul se-mplineşte doar atunci
Când n-or mai fi " ferestre zăbrelite."

Ne-am depărtat..., dar am speranţa
Să nu apară-n societate-nstrăinarea,
S-avem puternică voinţa să luptăm,
Ca sănătoşi să fim şi să păstrăm răbdarea!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!