Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
PE-NTINS DE APE SE PRĂVALE STELE-N NOAPTEA CARE MĂ-MPRESOARĂ VISURI
Pe-ntins de ape se prăvale stele-n noaptea care mă-mpresoară visuri,
Din care nu mai vreau să ies în diminețile ce par ca reci abisuri.
Îl caut pe Oniris, ca-n somnul meu adânc alăturea să-mi fie,
Să hoinărim în doi prin univers și luxuriante paradisuri.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva
Pârlit a fost ș-acum e tare,
Obez se târă pe picioare
Lăsând în urmă o rumoare,
Incult poate să tot fie,
Tâmpit nu! E blasfemie!
Iar dacă doarme-n adunare
Ca un copil la alăptare,
I-apare-n vis o funcție mare;
Având în cap idioțenii,
Născând cu mintea ciudățenii
Urât se face-n societate!
Lătra-l-ar câinii prin cetate!
acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul senectuții
Ochii mult îi lăcrimează,
Îl frământă o tristețe
C-a ajuns la bătrânețe,
Dar el tânăr se visează.
Gând și faptă-i sunt răzlețe,
Multe lucruri nu cutează,
Ochii mult îi lăcrimează
Că-l frământă o tristețe.
Viața i se micșorează
Și se sprijină în bețe,
Însă nu se-ngrijorează,
Dumnezeu îi dă povețe.
Ochii mult îi lăcrimează.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de alean
De copil de-ți vine dorul
Lacrimile-ți șiroiesc
Și-i deschizi timid pridvorul,
Amintiri te copleșesc.
Greu s-apropie viitorul,
Depărtările mai cresc,
De copil de-ți vine dorul
Lacrimile-ți șiroiesc
Și aleanuri se pornesc
Inimii să-i umple golul,
Vise tandre cu odorul,
Doar în somn ți se-mplinesc.
De copil de-ți vine dorul.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel peste ocean
Din nou vei suvola oceanul
Gândindu-te la revenire;
O lună ți-a părut cât anul,
Dar ai avut o mulțumire.
Ce-ai trăit e amintire
Ce nu o șterge uraganul;
Din nou vei survola oceanul
Gândindu-te la revenire.
Te va învălui aleanul,
A visurilor plasmuire
Și lacrimile cu toptanul
Te vor scălda în fericire...
Din nou vei survola oceanul.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel muzei
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.
Dacă-s vânturi la răscruci
Scoți ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci.
Eu cu brațele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te urmez chiar de te duci
Spre destine ce ni-s scrise,
Îmi pătrunzi muză în vise.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel iubirii dintâi
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori;
Era o dragoste curată,
Privirea ta îmi da fiori.
Să ascultăm privighetori
Aș fi dorit să vii odată;
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori.
Cu inima descătușată
De anii mei rătăcitori
Tu ești iubirea căutată
În viața mea de-atâtea ori,
Deși iubiți n-am fost vreodată.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn de august
Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Soarelui
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.
Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,
Soarele cel veșnic zâmbitor.
rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.
Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul privitorului spre cer
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.
Sunt și luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători.
Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Și norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,
Deși era noapte cu lună.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diluvii
Sunt minunate nopțile cu lună
Și licăriri de stele-ndepărtate,
Dar sunt și nopți ca smoala-ntrunecate
Când ceru-i plin cu norii de furtună.
Înnourări cu aripi răsfirate
În zori de zi pe orizont s-adună,
Pornesc diluvii, tunete răsună
Deasupra câmpurilor înecate.
Urgiile sunt tot mai înfocate
Și par a fi balauri din abise,
Nu vreau ale percepe nici în vise.
Pământu-i chinuit de uscăciune,
Cu brațe ridicate și deschise
Să cerem ploaie calmă-n rugăciune.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeride
Când flori de liliac se vor deschide
Suavele miresme mă îmbată,
Încep în nopțile de vis ca să răzbată
Prin geamurile casei și firide.
Natura-ntreagă poate fi schimbată
În așteptarea zilelor toride
Când ierburi găzduiesc efemeride
Și lasă vieții ciclul să-l străbată.
Ascultă floarea zumzet de albine
Când generoasă și-a aprins corola
Le dăruie polen granule fine.
Un fagure va umple caserola
Stuparului când vremea mierii vine
În verile cu dimineți senine.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cosmic
Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor și rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
și s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.
M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân și cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente și viitoare.
Fulgul de nea, m-a adus
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu înger
O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la început de vară
Suav parfum! Mă-mbată liliacul,
A soarelui săgeată mă pătrunde
Și nu găsesc umbrar a mă ascunde
S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.
Aștept să crească boabele rotunde
În spice, c-a-nflorit acum și macul;
Speranța-i că la toamnă umplu sacul
Cu roadele câmpiilor fecunde.
Visez un lac cu apă cristalină
Și un izvor ce s-a născut din stâncă
Ce-și lasă-n urmă dâra de lumină
Făcându-și drum spre marea cea adâncă.
În stropii ploii are să revină
Să cadă sfânt balsam la rădăcină.
sonet de Ioan Friciu din i (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea lui Morfeu
Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.
Morfeu? L-am căutat și prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniții rele
Că uneori așa sunt ale mele
Și nu doresc să fie ne-nțelesuri.
Mă îngrozea oniricul periplu
Ș-am apelat la îngerii albaștri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ș-apoi să zboare liberi către aștri.
Insomnicele nopți să nu mai vină
Să pot dormi și-n raza de lumină!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tainică iubire
Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.
A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescența mea la-nceput,
când te iubeam tăcut și n-ai știut
c-aș fi vrut atunci să fim pereche.
Nu ți-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,
Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.
sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preot de război
Te-ai dus pe drumuri arse, prăfuite,
Trimis în lupte dincolo de Nistru
S-auzi Katiușa cum urla sinistru,
Să vezi povești de moarte inedite.
Duhovnc militar cu har ilustru
Îmbărbătai cohortele rănite
Și prohodeai cadavrele găsite,
Notând în evidența din registru.
Pe ger, marșând prin stepa cea calmucă
Stihia morții te-a prins la Stalingrad
Când mângâiai răniți ce-au fost pe ducă;
La cap le-ai pus o cruce de ulucă
Și-n gropi de tun avut-ai adăpostul
Ș-un vis frumos cu casa ta... nălucă.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden
Trecuți sunt anii toți pe neștiute
Ca norii triști ai toamnei duși de vânturi
Ș-au fost ascunși în terne labirinturi,
Cu ei s-au dus și visele țesute.
Edenul este împânzit de cânturi
Ș-acolo nu-s orgolii și dispute,
Privești vrăjit grădinile lui mute
Și nu te mai frământă negre gânduri.
Invidia și ranchiuna tu o lasă,
Întreaga viață binele să-l faci,
O pâine dă-i săracului pe masă,
Nicicând avut străin să nu înșfaci.
De-ar fi ca să pășești în altă viață
Al lumii rost Creația te învață.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre visare, adresa este: