Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un târziu
cu multe gânduri răvășite de iluzii
strâng în brațe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile știute
ce-mi rănesc adâncul inimii
locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric și neliniște
și-mi dau pacea rugăciunii
nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
și după căderea din suflet
a pietrelor de moară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapte nu vorbe
Faptele sunt mai necesare decât vorbele
au în ele substanța vie,
dimensiunea prestanței omului
ce urcă sau coboară în trepte
pe scara cu susținere proprie.
Lumea se înalță în fiecare zi
pe cerul înțelegerii sale
in așteptatul târziu
al umbrei.
Lumina trece din vorbe-n cuvinte
și se sedimentează în timp
desprinsă din faptele
făcute ori nefăcute.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o fereastră nevăzută femeia
Câte ceva din mersul meu a rămas pe drumuri
nu le-a recunoscut, n-au fost pe măsura pașilor
cu urme-n inima cuvântului
și a asfințit odată cu luna-n turnurile nopții.
Atunci de la o fereastră nevăzută femeia
mă privea cum treceam pe sub gutui și ziduri
s-aprind steaua ce rămăsese singură
pe malul celălalt al vorbirii,
pe văile de calcar unde se fură caii nopții
și se închid în cetăți
în care n-au mai intrat nici femeie, nici pasăre
lovite de păcatul morții subite.
Nu știu, mi-e teamă de preziceri
după părăsirea viselor care închid apusul
pe o câmpie de umbre în taina somnului
fără lumină, fără cântec și hrană
pășesc pe pământuri sterpe
unde nu există drumuri iar mersul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile dimineții
dimineața-i răsărită din ape
tu-mi urmărești lacomă trecerea
cu gândurile desmierdate de lumină
să-ți hrănești sufletul cu dragoste
la pragul cunoașterii timpul așteaptă
cu clipele rotunjite pe cadran
ca într-un ritual
îmbracă povestea în argintul din cuvinte
și în genunchi roagă copacii
să-ți adumbrească flacăra din piept
în alcătuirea împlinirii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fața spre lumină
Din umerii tăi cresc aripi de păsări
și sub fiecare piatră cauți cuvinte
care nu mă lasă singur.
Cu fața spre lumină
uit relele lumii și mă adâncesc în amintiri
deși sunt destule convulsii,
nu-mi pierd cumpătul.
Nu mă dezic de propriile trăiri,
nici de groaznicele întâmplări,
ele rămân în trecut
și îmi dau ochi de vultur
pentru un viitor neprevăzut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am lăsat un vis
Las cuvintele să-ți spună,
sunt desprins de vorbe încerte
și nu mă iert singur,
sunt plecat pe drumuri necunoscute.
Tot ce poți să faci este să aștepți
o întoarcere odată cu păsările
ce nu-și uită ținutul iubit,
durerea m-a purificat de temeri
nu voi mai fi cine am fost.
Ți-am lăsat un vis nemărturisit
și o iubire neterminată
poate mi le izbândești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne doar zborul
Noaptea-și omoară întunericul
cu o lamă de cuțit,
pieptul pământului absoarbe
rădăcini din anotimpuri.
Inima închide nesomnul ceasului
în așternuturile pieptului.
Călare pe caii vântului de nord
Ochii mei se sting de așteptare
să-și sape lumina prin minereu.
Pietrele statui gânditoare
deschid drumul eternității,
lăcrimează în clipele de răgaz
în piațetele orașelor
durerea trecătorilor.
Se deschide cerul
sub aripile păsărilor,
ne mai rămâne doar zborul
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred odată cu tine
Tu nici n-ai fost,
eu ți-am citit chipul printre femeile pământene
și l-am lăsat să capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.
Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poți tu vedea
mirele virtual care ne unește-n simțiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
și sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Har
nicio stare
nu mă scoate din minți și nici tu
doar tergiversările inutile
fiecare vorbă care-mi zgârie pereții
e doar o încercare
lumea e o cădere din limbaj
o scurgere a gândurilor în cuvinte
o dăruire cu har
care se așează la masa de scris
în inimă stă ascunsă o podoabă
bătută în iubire
pentru asta cei care o vor
trebuie să poarte în suflet
pe Domnul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul este mai adânc decât poate spune,
în miez are Dumnezeul său de început
prin care se naște cunoașterea de sine și de alții
și se formează limba
cea dătătoare de viață.
Măsoară cu inima nesfârșitul
ridicându-se până deasupra lui.
În limbă crește lumina și se revarsă
peste pământul dătător de roade,
sub impulsul său întunericul se retrage
în moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind pe fereastră
Dintre toate bucurile ce m-au însoțit
tu mi-ai făcut cele mai multe
și nici măcar nu știi,
tot ce împărțim împreună
sunt anotimpurile povestite frumos.
Nopțile pierd coroane albastre
se va schimba timpul fără să observăm,
mă închid în cuvinte și respir
toată dragostea din noi,
oricum tu știi de fiecare dată ce simt
și mă aștepți să vin
privind de după perdele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți tandre
În trupul nopților mele se odihnesc:
lăstunii de stâncă,
râuri ce trec prin memorie,
fluturi de zăpadă.
Mă ning pe la tâmple;
cuvintele sfătoase ale amiezii,
culegătorii de venin.
Respiri prin plămânii mei, gura ta
împarte surâs
raze sărutând.
Soarele înălțat
își face cuib în părul bălai,
îl umple cu pui
și-așteaptă să zboare.
O toamnă tandră se apropie...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezinhibat și matur precoce
m-ai întors din drum când nu eram născut
să nu vin prea devreme
dar n-ai făcut nimic mai mult
pentru asta m-am pierdut în umbrele reci
și de atunci încerc mereu să ies la suprafață
dezinhibat și matur precoce
am crescut necunoscut în cetăți străine
și am dobândit calităților din hrisoavele vechi
în care cuvântul nu-i o vorbă
ci un început fără sfârșit
prin care alerg
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec printre blocuri de piatră
Împarte bucurii cu imaginea ta alăturată,
nu se mai văd țărmurile cuvintelor,
curge prin propoziții o lavă descătușată
departe de a înțelege sensul ascuns.
Ne zbatem într-o măcinare de nervi
în care căpătăm identitate recunoscută,
câmpul nostru vizual se lărgește mereu
de rămân mirate ostlitățile.
Noaptea se rupe din staturi de ceață,
se întinde peste orizont până departe,
chipul tău se lungește de umbre
de nu-l mai pot cuprinde-n desen.
Trec printre blocuri de piatră
unde zeii își fac loc de odihnă,
nu vom câștiga nicio rugă
care să ne facă mai buni decât suntem
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă de crin
Ori de câte ori mi se fură gândul
cuvintele îl aduc înapoi.
Imaginația îl îmbracă de sărbătoare,
îl lasă să zboare prin culori,
să visez femeia din cearcănul stelei
care-i respiră vorbele subțire
și le topește-n unghiul fericirii,
lacrimă de crin
căzută pe obrazul dimineții.
Uneori sunt și capcane crude
pe care le sar cu privirea și uit
de curbele visului în care mă aflu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrus în propriile simțuri
Nu vreau să mă hazardez
nici să cred în himere,
desenez în cuvinte conturul,
îi adaug în interior înțelesul dorit
în fiecare zi.
Ascult clipocitul clipelor în trecere
și-n mă văd în ochiuri de apă,
dar nu mă recunosc.
Sunt un intrus în propriile simțuri,
mă umplu cu sentimente
pe care le dăruiesc.
Seara ador culorile din crepuscul
cu patima trăirii
a celui care cândva moare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc pe drumul soarelui
Urmăresc orizontul până dincolo de moarte,
îi șterg geamurile la ferestre.
Mă întorc pe drumul soarelui la obârșia izvoarelor,
caut oamenii locului.
Mă sfătuiesc și-mi arată în ceea ce cred,
să mă pot converti
la sintaxa cuvintelor scrise pe fața zilei
în ziua învierii.
Doamne, prinde-mă de mâini
și pune-mi în palme pâine cea de toate zilele,
să o mâncăm împreună cu peștele sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu săruturi pe stâlpi
s-a urcat mai sus cu o treaptă decât steaua sa
aflată în carul mare
privește cu întregul albastru pământul sub pași
se mișcă într-un timp al neîntoarcerii-n vis
în care porțile înfloresc în piatră săruturi
și valsează cu sunete sub corzile întinse ale viorii
de dincolo de cuvinte se strigă cu metafore
pentru îmblânzirea sufletelor bolnave
și întruparea lor în tot ce se înfiripă viața
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre cuvinte, adresa este: