Sonetul 48
Când am plecat la drum, prevăzător,
Eu după gratii pus-am orice fleac
Să pot să-l folosesc și-n viitor,
Și mâini perfide să nu-l aibă-n veac.
Dar tu ești ca o piatră nestemată
Mă bucuri, dar acum mă simt mâhnit
Că fiind scump, a mea e grija toată
Să nu te fure hoțul nepoftit.
Însă pe tine-n cufăr nu te-am pus
Căci tu lipsești, deși te simt prezent
De parcă-n pieptul meu te țin ascuns
Unde tu vii și pleci în mod frecvent.
Dar și de-aici, mă tem, vei fi furat,
De-așa odor și-onestul e tentat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 59
Nimic nu-i nou, ci totul se păstrează
Din vremuri vechi, și singuri ne înșelăm,
Iar truda de-a crea, crunt eșuează,
Căci tot ce facem e să imităm.
În cronici mi-ar plăcea s-arunc privirea
Vreo cinci sute de ani, măcar atât
Pe undeva poate ți-e scrisă firea,
Căci prima dată mintea a coborât,
Să văd ce-ar zice lumile apuse
De chipul tău atât de minunat,
Suntem mai buni, sunt ele mai sus-puse
Sau e un ciclu ce s-a repetat?
Dar sunt convins că-n vremi îndepărtate
Chipuri mai hâde fost-au lăudate.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 115
Cândva, în versuri eu am cam mințit
Spunând că nu pot să iubesc mai tare,
Dar mintea mea apoi s-a dumirit
Că flacăra devine tot mai mare.
Iar Timpul trece și al lui hazard
Schimbă decrete, ce-ai jurat zdrobește,
Distruge țeluri, spală al feței fard
Și neclintite minți el rătăcește.
Oare de ce, când Timpul e tiran,
N-am zis atunci, "Eu te iubesc fierbinte"
Știind că el se scurge an de an
Și numai la prezent să iau aminte?
Iubirea-i un copil, n-am făcut bine
S-o las să crească mare pentru mine?
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 108
Ce-aș mai putea cu mintea să creez
Când al meu spirit ți l-am arătat?
Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,
Să vezi că te-am iubit și respectat?
Asta e tot, și doar ca rugăciuni
Aceleași lucruri zi de zi rostesc
Simțind că-s noi, ca-n anii aceia buni
Când numele știut-am să-ți cinstesc.
Dar veșnica iubire-n straie noi
Nu ține cont că ești bătrân sau mori
Nu-i pasă nici de riduri și ochi goi,
Ci-adună lucruri vechi ca pe comori;
Și-amorul nostru-l strânge cu efort,
Chiar dacă astăzi pare a fi mort.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 28
Și cum să mă întorc la fericire
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Nici noaptea nu mă scapă de-asuprire,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Și-acestea două se urăsc fierbinte,
Dar s-au unit și aspru mă împung
Una în trup și cealaltă în minte,
Căci oricât merg, la tine tot n-ajung.
Zilei îi spun c-ai strălucire mare
Și că o luminezi când este nor,
La fel flatez și noaptea neagră-n care
Când stele nu se văd tu arzi de zor.
Dar ziua chinul zilei mi-l lungește,
Iar noaptea jalea nopții mi-o sporește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 57
Sunt robul tău și cum să te slujesc
Decât îndeplinind a ta dorință?
Căci timpul meu eu nu îl prețuiesc
Fac tot ce-mi ceri, cât este cu putință.
Eterna lume nu cutez s-o cert,
Dar eu, stăpâne, te aștept pe tine
Și-a lipsei tale amărăciune-o iert,
Și că m-ai părăsit cândva pe mine.
Și nu cutez să-ntreb cu gând gelos
Cu ce te-ocupi și unde-ți este locul,
Ci ca un rob smerit, cuget frumos
La cei ce-mpart cu tine-acum norocul.
Iubirea-aceasta e o proastă, zău,
Căci orice faci, ea nu-ți pune gând rău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 39
Oh! cum te pot cânta cum se cuvine,
Când toată ești tot ce am eu mai bun?
Ce haznă are-o rugă pentru mine,
Când ruga tot de dragul tău o spun?
Chiar și așa, trăind-o separat,
Iubirea nu mai poartă-același nume,
Dar împărțind-o, te-aș fi înzestrat
Cu tot ce numai ție-ți se cuvine.
Absență, ești supliciu dovedit,
Când tihna ta nu-mi e-ngăduitoare,
Să destind timpu-n gânduri de iubit.
Sunt timp și gânduri dulci decepții oare?
Mă-nvață toate cum să fac iar doi,
Ruga-i în van, departea mea rămâi.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 63
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Zdrobit și zdrențuit de-a vremii mână
Cu fruntea-n riduri și cu trupul greu,
Când zorii tinereții lui se-ngână,
Apoi în noaptea bătrâneții trec;
Și frumusețile ce le slăvește
Dispar și-n depărtare se petrec,
Furându-i primăvara mișelește;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt al vârstei crunt cuțit ce taie,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru cu sclipiri vioaie.
Dar frumusețea lui nu se va pierde,
Că-n slove negre va rămâne verde.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 14
Eu nu-mi culeg cunoașterea din stele,
Deși pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc și nici belele,
Nici foamete și boli și sărăcie.
Și nu pot spune soarta cu-amănunte
Să știe toți dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădește,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumusețea cu-adevărul crește
Când procreezi, așa cum se cuvine.
Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos și adevăr cu tine o să piară.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 64
Când am văzut cum pietre funerare
Din vremuri vechi, distruse sunt de vreme;
Cum la pământ zac turnuri lucitoare,
Iar bronzul veșnic de teroare geme;
Când am văzut oceanul cum râvnește
Ca țărmul cel uscat să-l cucerească
Cum apa peste el se năpustește
Și-l roade rău, dar el o să renască;
Când am văzut schimbările depline
Și că ce-i sus precis se prăbușește,
Ruina m-a învățat să cuget bine
La Timpul ce iubitul îmi răpește.
Acest gând, mie, ca o moarte-mi pare
Și plâng de teamă, căci voi pierde tare.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 35
Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini și mâl e în izvoare
Nori și eclipse-astupă luna toată
Și viermi scârboși trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toți greșesc, la fel ca mine,
Când ți-am permis să săvârșești păcate
Și m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Și c-ai greșit trupește, eu chem mintea,
Vrăjmașa ta, să-ți fie avocată,
Și mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.
Și-astfel, devin tăinuitor fățarnic
Al unui dulce hoț ce fură-amarnic.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 44
Dac-aș avea un trup din gânduri fine
Nu m-ar reține crunta depărtare
Și-aș fi purtat prin spațiu către tine
De la hotarele aflate-n zare.
Și unde-mi stă piciorul nu contează,
Chiar dac-aș fi la alt capăt de lume,
Căci gândul peste mări și țări planează
Când vrea s-ajungă undeva anume.
Dar eu nu-s gând și-acest gând mă omoară,
Cât trebuie să zbor s-ajung la tine,
Căci sunt pământ udat cu apă chioară,
Iar timpul face ce vrea el cu mine.
Că am primit doar elemente dense
Și-am lacrimi grele și tristeți imense.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 19
Timp ce tocești și gheara unui leu
Și pui pământul mlada să-și înghită,
Iar colții tigrului ți-i faci trofeu
Și phoenixul îl arzi într-o clipită.
Prin anotimpuri zbori, trist sau voios,
Și faci ce vrei, Timp iute de picioare,
Cu lumea-ntreagă și cu ce-i frumos;
Dar eu te-opresc de la o crimă mare.
O! Fruntea celui drag să n-o brăzdezi
Și cu-al tău vechi condei linii nu trage,
Ci lasă-l neschimbat când defilezi,
Ca pe-un model menit să se propage.
Dar, Timp bătrân, chiar de ești crud mereu
El veșnic tânăr fi-va-n versul meu.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 18
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumusețe și balanță ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, și-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau cețuri auriul chip l-au șters,
Și ce-i frumos din frumusețe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veșnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ți schimbi,
Nu te umbrește moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri crești în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvață,
Trăi-va și acest poem și-ți va da viață.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Grete Tartler
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sonetul 105
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul și-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi și mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul și-l cântă
Și pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândețe, adevăr rezumă,
Frumos, blândețe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe,
Un singur loc să-l umple or să-nvețe.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 21
Eu nu sunt precum Muza aceea snoabă
Ce fardul frumuseții-n vers cinstește,
Ce folosește cerul drept podoabă
Și-un chip frumos cu altul îl unește,
Făcând un cuplu demn de-asemănare
Cu soarele și luna și pământul,
Cu florile de-April, cu lucruri rare,
Și cu-acest cer frumos, care-i veșmântul.
O! Fă-mă fidel în dragoste și-n scris
Și crede-mă că am iubire-aprinsă
Ca pruncul pentru mama lui de vis,
Dar nu ca aștrii de pe bolta-ntinsă.
Flecarii pot vorbi în gura mare
Eu n-o să laud ce n-are valoare.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 37
Cum tatăl decrepit se bucură din plin
Văzând c-al său copil e plin de viață
La fel și eu, olog făcut de-al meu Destin
Mă mângâi cu ființa ta măreață.
Căci ești frumos, bogat, și nobil, și deștept
Și-acestea patru - sau mai multe poate -
Sunt un blazon ce stă de drept pe al tău piept
Și-a mea iubire-i imprimată-n toate.
Așa că nu-s olog, sărac, disprețuit,
Atâta timp cât umbra ta-i concretă
Pentru că-mi dă belșug și eu mă simt hrănit
Trăind c-un pic din slava ta perfectă.
Să ai tot ce-i mai bun, eu asta îți doresc
De zece ori mai mult să simt că înfloresc!
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 1
Frumoase creaturi, belșug noi ne-am dori
Al frumuseții trandafir să n-aibă moarte
Și chiar dacă cu timpul el se va ofili
Firavul lui urmaș în minte o să-l poarte;
Dar tu, cu ai tăi ochi ce ard cu violență
Aprinși de ceea ce în tine se găsește
Vezi foame peste tot, deși e abundență
Și ești al tău vrăjmaș ce aprig te zdrobește;
În lumea asta pari o perlă minunată
Și ne vestești acum o vreme cu mult soare
În propriul mugur firea îți este îngropată,
Un bădăran avar, ce n-are asemănare;
Vai mama ei de lume, că pe acest pământ
Nu-i piere lăcomia nici lâng-al său mormânt.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 2
Când patruzeci de ierni îți asaltează
A ta sprânceană, bând din frumusețe,
Podoaba tinereții - meditează -
Va tremura ca buruieni răzlețe:
Și întrebat vei fi unde sunt puse
Minunăția și comoara zilei,
Tu să gândești și să replici: distruse
Își duc rușinea sub covorul milei.
În ce măsură fala ți-e culoare,
De poți răspunde sincer "succesorul
Mi-ar transforma pedeapsa într-o floare"
Cu o dovadă că-ți va duce dorul!
Acestea-s vechi, bătrâne... totul pleacă,
Și sânge vezi în venă, când ți-e seacă.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre timp, adresa este: