Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ștefan Radu Mușat despre stele

Stelele sunt diamantele celor șapte ceruri.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt seminția stelelor; poate cea mai complicată flacără a lor.

aforism de
Adăugat de Adrian MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Două suflete încleștate în aceeași iubire sunt ca două stele care se izbesc într-o moarte de foc.

aforism de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Copilărie! Ține-mă îndrăgostit de cer
să te țin aproape de stele,
departe de timp...

poezie de din Copilul și Norul
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

epigramă de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă! Când cerul se înnoptează, izbește-l cu cele mai duioase cuvinte până ies din ele feți-frumoși cu stele în frunte...

în Copilul și Norul
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făptura românismului se întregește cu dacul - zeul de dinaintea zeilor; cu Eminescu; cu unduirea apelor cu stele în frunte, și neantul cu ritm lăuntric de luceafăr.

în Poem pentru Eminescu, în loc de motto (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făptura românismului se întregește cu dacul-zeu,
zeu de dinaintea zeilor; cu Eminescu; cu unduirea apelor cu stele în frunte, și neantul cu ritm lăuntric de luceafăr.

în Poem pentru Eminescu, În loc de motto (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne lăsăm absorbiți unul de energia celuilalt, fără cuvinte, că nu putem vorbi în rai, reinventându-ne, definându-ne pentru următoarele stele din care ne vom naște: tu să fii o forță mai tare decât mine, eu să fiu lumină mai densă decât tine.

în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne lăsăm absorbiți unul de lumina celuilalt, fără cuvinte, că nu putem vorbi în rai, reinventându-ne, definindu-ne pentru următoarele stele din care ne vom naște: tu să fii o forță mai tare decât mine, eu să fiu lumină mai densă decât tine.

în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bacoviană

Pasărea de foc cu aripi de jar
E stinsă de noapte în vântul stelar.
Mormintele reci sunt cuiburi de flori,
O cruce uscată e stâlp pentru ciori.

Iarba murind înverzește cumva
În piatra crăpată. E cripta cuiva.
Sub ea e pământul, e liber să mori
Să vină iubita cu brațe de flori.

poezie de din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna este sfera cu o bucată de soare în ea; pământenii au zeificat-o într-o poartă a stelelor din nopțile albastre.
În fața acestei zeități, s-a înfiripat în inima lui încercuită de suspinul ei întâiul vers și oamenii au devenit sentimentali; Astrul se oglindea pentru prima dată în lacrima pătimașă a femeii.

în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminesciană

Lasă tremurul din ape pe-al tău sân să mă cobor,
În privirea-ți prea curată, ochii tăi adânc mă dor.
Și mă pierd în universuri, prin luceferii de rând,
Preafrumoasă pământeană cu șuvițele în vânt.

Nu imperii lucitoare tu să-mi ceri a mă iubi,
Cere-mi freamăt de izvoare, desfrânări în nopți târzii,
Cere-mi floare de cicoare, șir de stele, cere-mi luna!
Tu, a mea nemuritoare, printre ele ești totuna...

poezie de din Boema (ianuarie 2015)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecția de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

Dă-i un vis fără hotare și va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.

poezie de
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...

poezie de din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evadare în noaptea eminesciană...

Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.

Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.

În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.

poezie de din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intensitate

răsplătim un necuprins fără regrete
în nopți purificate cu adâncul din noi,
sclipiri de stele în ochii tăi
îndepărtează durerea înstrăinării.

mâinile mi se rotesc în sensul timpului,
căutând cu disperare veșnicia la colțul gurii tale
și întregesc vigoarea jurământului
cu o șoaptă stinsă.

unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,
de teamă
să nu pierd intensitatea nemuririi.

îmbrățișarea umbrelor noastre -
un iad de patimi
în piepturi despicate.

urcăm și alunecăm
în lumina de la capătul visului,

[...] Citește tot

poezie de din Constelații Diamantine, feb. 2013 (10 ianuarie 2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la stele, dar cu o relevanță mică.

Ademenește-mă în destinul fără umbre...

Ia-mă de mână și arată-mi frumusețea vieții,
ține-mă strâns și fă-mă să înțeleg ce înseamnă a trăi;
oprește clipa, oprește timpu' ăsta nesuferit
care aleargă furibund de la o zi la alta prin trupul nopții!
Îl simt cum mă înfășoară în țărâna arvunită de mormânt,
iar minunea că exist îl tulbură peste măsură.
Aleargă cu tăvălugul peste mine și mă pătrunde nemilos,
dornic să mă sfâșie la fiecare atingere de clipă.

Anii lui îmi curg albiți pe tâmple, însă mai e vreme;
mai sunt atâtea zile nepurtate
și flori nemângâiate în splendoarea înălțimilor de mai
din care să ne facem așternutul,
apoi să ne iubim chiar și printr-o simplă atingere de mână,
străbătând tinerețea noastră
pân' la ultimul fior al vieții,
împreună...

M-am împărtășit la pieptul tău cu fereastra închisă
pentru că n-am văzut demult în oglinda ei

[...] Citește tot

poezie de din revista LitArt nr.11, noiembrie 2011. Publicație lunară de cultură, Tg. Mureș, sub egida Uniunii Scriitorilo (iulie 2010)
Adăugat de Ana Georgiana NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ștefan este vatra mamă și-al dușmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt așa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalță-n nemurire un luceafăr trist și rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăși vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânșii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să viețuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuință,
Nici o țară osândită doar la jaf și suferință!

Unde falșii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confiște nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânșii nici scânteia pentru țară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

[...] Citește tot

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recurs pentru Lumină

Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...

Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...

Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat – păgânii - nada florilor

[...] Citește tot

poezie de din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ștefan Radu Mușat despre stele, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info