Any Drăgoianu despre tristeţe

Între mine şi Dumnezeu sunt ceilalţi oameni de care mă bucur şi mă întristez în fiecare secundă.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pre)facerea

mă voi preface că nu exist
voi pune alţi oameni înaintea mea
şi îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristeţea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări şi oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
şi vor creşte păduri
poate şi munţi
aşa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în faţa mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traversăm aceeaşi tristeţe fără să înţelegem de ce inimile noastre nu mai pot gusta bucuria întâlnirii.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata sorţii

Din talpa ţării, ca şi noi,
S-au ridicat baroni de seamă,
Au fost şi trişti, au fost şi goi,
Dar au furat de... mamă-mamă!

epigramă de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna

Vine toamna,
dragostea mea,
pierd pomii săruturile
şi le aştern peste
sufletele noastre distruse...
Cerul plânge
de-atâta tristeţe
şi cheamă soarele înapoi...
Zboară păsările
către Nicăieri şi lasă
în urma lor
bruma de amintiri din
cuiburile fericite...
Închide fereastra,
dragostea mea,
că vântul ăsta
nu iartă pe nimeni...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Am rămas doar noi
Acolo,
lângă
Zidul Plângerii,
şi măsurăm timpul
cu palmele
pline de spini...
Scoate-mi inima
şi pune-o pe cruce,
dă-i foc,
dacă vrei,
dar lasă-mă să plec,
ca şi cum
n-aş fi venit
niciodată...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să tac

Fără să vrem,
numărăm clipele
într-o ordine mai puţin
acceptată...
Soarele trist
nici nu răsare,
nici nu apune,
a rămas blocat
într-o altă galaxie...
Mă doare şi dragostea,
mă plânge şi clipa aceea
de unire totală,
iar eu dau buzna
peste liniştea ta...
Iartă-mă,
că nu ştiu să tac!

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plouă.
Încă o seară tristă,
cu lacrimi fierbinţi
ce s-au ascuns
în cer,
de-atâta timp,
şi-n clipa asta,
au rupt tăcerea...
Ascultă plânsul
întregului univers,
şi vei descoperi,
că toate astea
vin de la mine...
Te-au prins din urmă
lacrimile mele,
dar te încăpăţânezi
şi mergi
mai departe...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Viaţa mea-i
un tunel nesfârşit
de griji, iar,
cea mai mare
intre ele, eşti tu...
Dumnezeu ştie,
cât îmi doresc
să te văd liniştit...
Tristeţea ta ucide
şi gramul acela
de fericire
ce-mi mai rămăsese...
De ce nu vrei
să zâmbeşti?

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bucăţi de adevăr

pe care le-aş arunca
într-o parte de lume
să nu le mai aud
strigându-mă

sunt bucăţi de drum
pe care le-aş şterge din suflet
şi m-aş îngropa în tăcere
până la sfârşit

sunt bucăţi de fericire în sângele meu
pe care le-aş trece-n uitare
că umblatul pe jumătate
e un fel al meu de a fi
însă
chiar şi aşa
aruncând
ştergând
uitând
poezia mea

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram pregătită să scriu un poem

dar noaptea a venit brusc
ca o lovitură de topor în creştetul zilei
şi am început să plâng
până când o mână caldă
mi-a şters tristeţile

eram pregătită să îndur tăişul aspru al cuvintelor
dar fereastra s-a spart din senin
ca şi când o inimă s-a izbit de ea
şi noaptea sângera tot mai tare
iar plânsul meu se aduna într-o palmă atât de caldă
încât am crezut că s-a făcut dimineaţă

eram pregătită să scriu un poem
al unei vieţi
în care nu mă mai recunosc
poezia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria zilei nu face cât demonul nopţii

şi nici cât o zăpadă prăfuită
sau cât un lac de sare fără punte
pe care îngeri trişti se-ncumetă să-l treacă
nutrind speranţe false
un fluture se-aşază
pe masa din odaie
cu fâlfâit de aripi
împrăştiind lumina
rămân în hora mică
de zâmbete şi soare
dar seara când prind somnul
ca hoţul
de picioare
vin demoni să îmi cânte
iubirile de care
legată sunt pe viaţă

şi trec din vis în vis
cu aspre condamnări
tresar la ore fixe

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am poftă să scriu un poem

să ating tot ce a rămas neatins
până şi strigătul subţire al acestei zile
când înveţi să respiri în carnea mea
ca un cuvânt nestatornic
pe o limbă cu mugurii distruşi
de tăcere

am atâtea să îţi spun
de parcă ai lipsit o viaţă
iar eu am plantat
copaci trişti
am crescut păsări cu aripi frânte
şi am luptat cu iluzii

mi-e dor să îţi povestesc
despre absenţa ta
să îţi pun în palmă metafore
şi să inventez alt început
prin bezna poemelor
scrijelind pe trupul tânăr

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta flămândă îmi gustă până la capăt tristeţea

se aşază
încet
pe gambe
pe coapse
îşi plimbă neînţelesul cuvintelor
intră în vis
răscoleşte o lume întreagă
născută în sângele meu
trăită de două mâini
pline de strigăt

umbra ta flămândă pare o gură imensă
făcută pentru a gusta
o rătăcire a lumii ce s-a deşteptat în mine
o ieşire a sinelui despre care mâinile
au tot povestit
şi nimic nu mai e cum a fost
nici visul
nici sângele
care s-a tot amestecat

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a muri

Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin site cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul umbrelor cad frunzele amiezii

şi tot gust singurătatea aţoasă
până când cercurile de lumină
se închid
mi se pare că din noroiul ăsta
niciun gând nu poate prinde viaţă
şi nicio clipă nu va purta aripi
mai lipseşte să curgă râul de smoală
peste anotimpul fără sfârşit

pe drumul tristeţilor cad îndoielile
şi tot gust singurătatea aţoasă
mi se pare banal să plâng
în camera umbrelor
acolo unde stă adevărul chircit

da
am pierdut
de o mie de ori
şi m-am ridicat cu genunchii tremurând
şi cu faţa palidă

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ştii

că seara când mâna mea caldă
se aşază pe cearşaf
îmi adun toate gândurile care încep cu
tinereţea ta
şi încerc să înţeleg
prin mintea căror femei
îţi adormi începuturile

vreau să ştii
că nu plâng mai mult decât atunci când
aveam ce să plâng
dar e la fel de trist
poezia mea ar prinde aripi numai în pieptul tău
însă
vezi tu
drumul acesta se tot întrerupe
când te ridici şi priveşti verdele
unui cântec fără sfârşit

vreau să ştii

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul acesta nu a fost scris niciodată

pentru că ai oprit cuvintele
într-o zi când speram să o luăm de la capăt
tu frumos şi cuminte
eu flămândă
ca de obicei
oho
ce poveşti aş fi născocit
şi carnea
şi sângele tău
ar fi învăţat
drumul iubirii întregi

dar
vezi tu
poemul acesta nu a fost scris niciodată
că nu am ştiut
cum dormi
cu mâna stângă sub cap
visând infinitul
din pieptul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu palmele reci ating finalul unei poveşti îndepărtate

unde mi-am îngropat felul de a fi
un cerc demonic din care nu pot să ies
nu e deloc surprinzător
cineva m-a lăsat acolo ca pe o străină
şi zgomotul paşilor lui în noapte
s-a transformat într-un tic-tac obsedant
mi s-a părut mereu că mă înec
sub presiunea verbelor
că toate se ghemuiesc lângă mine
ca nişte copii abandonaţi
pe care mi-e teamă să îi hrănesc
să îi scot în aerul trist al dimineţilor

oare cum să mă salvez
când nimicul în care m-am îmbrăcat
e atât de confortabil
exist şi atât
fără să pot gusta dintr-un fruct anume
explicând senzaţiile

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!