Constantin Rusu despre moarte

Buchete de oglinzi

De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.

Şi mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârşitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.

Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
şi rugăciunea de pe cărarea noastră.

De ziua ta ţi-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
şi aşează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopţi friguroase

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii timpului

Paşii timpului puşi în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neştiut
şi ţin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.

Cocorii pun farmecul în vorbire
şi au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să laşi în urmă un muzeu.

Paşii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc paşii candorilor.

Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci laşi statui fără testamente
şi paşii adorm spre eternitate.

poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ din stele

Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge şi buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaşte imediat
de-am avea printre stele o învăţătoare.

Şi totuşi îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica îngheţată de vise uimite.

Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din şoaptă lumina mângâierii
şi frunzele uscate din genele izvorului.

Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
şi prin aripi pe cuvânt şi zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe un drum

Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
şi se spânzură gândul răsăritului.

Caut un mugur viu într-un izvor
şi când îl aşez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.

Dimineţile ţin printre gânduri
razele de soare şi de lună,
dar nu le înţelegem niciodată
deşi ele stau uneori împreună.

Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorinţa de trezire seculară
şi caut seminţe de muguri vii,
pentru a le ţine pe drum o comoară.

poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia de nisip

Doar drumurile străbătute au amintiri
şi caut locaşul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.

O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzuraţii din lume nimic nu-i doare.

Vreau zile cu privelişte strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
şi să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.

Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de şcoală.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfârşit oarecare

Întrebarea aşteaptă regretele trecute
din zările aglomerate de răspunsuri,
anagramate prin sita pleoapelor mute
hărăzite s-aducă inimii neajunsuri.

Răspunsul are însă piscurile obscure
plămădind întrebării simbolic aşteptarea,
dar deschiderile se adorm cu o secure
care nu acreditează iubirea şi marea.

Ideile latră în calendare cu frică,
arătând melancolia nerestaurată
lângă un sfârşit negru ghicit la o adică
de periferiile ce vor muri odată.

Se cuibăreşte un zăvor al începutului
înfăşurat în lumina pusă pe plecare,
cu răspunsul venit pe calea infinitului,
e doar începutul unui sfârşit oarecare.

poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurii răsăritului

Pentru ziua gândurilor mele
am păstrat şi soarele şi luna
lângă un buchet de albăstrele
pe care eu le privesc într-una.

Norii nu pot muri într-o noapte
când minciunile cresc în ecouri,
printre uragane resemnate
lângă legende puse-n tablouri.

Stelele nu împrăştie umbră,
dar dacă noi respectăm prezentul
vom aduce secunda celebră
să pună pe-o statuie momentul.

Toţi suntem nişte simpli trecători,
pe cărări fără umbre de statui,
cu scenele pline de mulţi actori,
unde doar o floare ai vrea să pui.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu (februarie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

Liniştea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceaţa,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineaţa!

O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!

Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier şi-a plecat romanţa,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanţa.

Dar o flaşnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-şi lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
şi un greier ne spune: bună seara!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de linişte,
se cred fiinţe doar cei care au palate
şi zile de întunecată privelişte.

Minciunile folosesc catalizatoare,
deşi numai lumina naşte adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
şi ignorăm tristeţea lângă artificii.

Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranţii adevărului morţii
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.

Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu ştiu să tac tăcerile şi vreau un răspuns
la aşteptare liniştii universale.
Şi-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.

poezie de Constantin Rusu (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu las mugurii să moară

Nu vreau parfumuri mângâietoare
peste doritele metamorfoze,
aştept doar limpezimile albastre
s-alunge umbra cu-n buchet de roze.

Fereastra deschisă nu mă sperie,
nenorocirile vin numai prin uşă,
iar inima uitată nu mai renaşte
şi cu linişte mai mângâi o păpuşă.

Grădinile-s pentru copaci uscaţi,
ce confundă stelele cu licuriciul,
nu le pasă de mugurii în floare,
vor numai să le iasă artificiul.

Au răsăritul pierdut în datorii,
durerile lumii îi fac să zâmbească,
din serile de regrete mai aduc o zi
şi gândurile nu vor să le privească.
.....................................................

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!