Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (iunie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.
Pașii timpului
Pașii timpului puși în clepsidră
aduc lumina dintr-un vechi neștiut
și țin o bucurie ce-ai pus-o în lume
ca să pară totul un sfânt început.
Cocorii pun farmecul în vorbire
și au proverbe culese de-un alizeu,
spun că vârsta nu moare niciodată
dar e greu să lași în urmă un muzeu.
Pașii timpului ne spun când văd frunza
rătăcită sub privirea stelelor
că iubirile nu le păstreză nimeni
când anii opresc pașii candorilor.
Credeam lumea un stol de rândunele
învăluit de amintiri neuitate
iar când pleci lași statui fără testamente
și pașii adorm spre eternitate.
poezie de Constantin Rusu (18 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adierea nucului
Printre frunzele unui falnic nuc
un suav oftat alungă vântul
și simt mireasma unei melodii
care așterne peste flori cuvântul.
Ascultăm toaca de vecernie,
curcubeele parcă-s icoane,
iar pe ramurile de liliac
o lumânare pe o floare doarme.
Prin cântecul de frunză trec acum,
pe cărări ce par o sărbătoare
și nu pot nucul meu să-l schimb
nicicând pe o salcie plângătoare.
Să așternem adierea ta pe versul
logodit cu lacrima plecată-n lume,
cu o poveste tristă fără ramă
ascunsă într-un castru fără nume.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul florilor
Prin gândurile mele puse în amurg
îmi ascund cuvintele printre petale
unduind în mireasma de flori albe
care vestesc răsăritul primăverii.
Depărtările parcă devin înguste
și timpul trecut e atins de uitare,
în contemplarea câmpiilor tremurând
lângă misterul zăpezii adormite.
Florile caută sclipirea stelelor
și clădesc ele singure curcubee
sub tremurul glasului de ciocârlii
strângând și culorile înmiresmate.
Florile au înțelesuri neînțelese
și lasă moștenire reînvierea,
ne țin întrebările fără răspuns,
iar visul lor nu-l vom citi niciodată.
poezie de Constantin Rusu (aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Urmele pașilor
Urmele pașilor pe nisipul fără stâncă
sunt șterse de o apă mai puțin adâncă,
ascuns printre valuri urmele lor le privesc,
au trecut doi tineri care parcă se iubesc.
Urme de pași pe trotuare asfaltate,
lângă reclamele bezmetic luminate,
par afișe de voluptate dezintegrată,
rătăcite puhoaie în ploaia întristată.
În neaua albă a copilăriei mele
văd pașii mamei încă oglindiți în stele,
păstrați pe oda lacrimilor risipite
la umbra teiului cu frunze adormite.
Simfonia pașilor pe cărări de munte,
tăvălind mireasma dorințelor mărunte,
are acordul rugăciunii puse în destin
și-aduce eternitate și zâmbet în suspin.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri pe un drum
Se fac din evenimente gânduri,
se vând gânduri fără orizonturi,
se ard gânduri care mai au lumini
și se spânzură gândul răsăritului.
Caut un mugur viu într-un izvor
și când îl așez pe un gând banal
mă întreb ce trebuie să facem
ca să nu murim mereu fără un final.
Diminețile țin printre gânduri
razele de soare și de lună,
dar nu le înțelegem niciodată
deși ele stau uneori împreună.
Ascult ecoul unui gând în somn,
cu dorința de trezire seculară
și caut semințe de muguri vii,
pentru a le ține pe drum o comoară.
poezie de Constantin Rusu din Rânduri pentru gânduri (august 2011)
Adăugat de Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfârșit oarecare
Întrebarea așteaptă regretele trecute
din zările aglomerate de răspunsuri,
anagramate prin sita pleoapelor mute
hărăzite s-aducă inimii neajunsuri.
Răspunsul are însă piscurile obscure
plămădind întrebării simbolic așteptarea,
dar deschiderile se adorm cu o secure
care nu acreditează iubirea și marea.
Ideile latră în calendare cu frică,
arătând melancolia nerestaurată
lângă un sfârșit negru ghicit la o adică
de periferiile ce vor muri odată.
Se cuibărește un zăvor al începutului
înfășurat în lumina pusă pe plecare,
cu răspunsul venit pe calea infinitului,
e doar începutul unui sfârșit oarecare.
poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte buna
Liniștea de noapte parcă e moartă,
iar stelele au furat toată ceața,
strada goală se termină pe-o poartă
care ne spune: bună dimineața!
O rază ne dă mângâieri solare,
munca neodihnită umple piua,
cu amalgam de vise planetare,
iar un clopot ne cântă: bună ziua!
Mări fără valuri, repaos trecător,
mai aud un fluier și-a plecat romanța,
îngerii cu aripi prinse de un nor
ne roagă parcă să uităm vacanța.
Dar o flașnetă sperie furtuna,
iar soarele pe-un munte-și lasă scara,
povestea de iubire ne-o dă luna
și un greier ne spune: bună seara!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, iartă-mă
În orașe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
și iarna parcă se amână.
Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.
Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aș da tot dar tu nu vii.
Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
și nu am să-l ascund în presă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zare de primavara
Misterul care unge primăvara
cu zăpezi deja pensionate
doar pentru câștiguri incolore,
vrea să facă din secundele pedestre
filamente întrerupte așezate
pe zarea agățată pe ochi uimiți.
Pomilor le este frică de frunze,
lacrimile-s pierdute-n aburi,
timpul vrea doar calendare,
se aruncă fotografiile șterse,
doar faruri taie noaptea adormită
și câmpia pustie răsună trist.
Un val pus pe tinerele cărări
e miniatură de poveste de iubire
a mugurilor din luminile de fulger
învelite cu oglinzi recuperate
din nopțile friguroase.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre somn, adresa este: