Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Constantin Rusu despre zile

Statuia de nisip

Doar drumurile străbătute au amintiri
și caut locașul îngerilor din priviri,
nimicul nu ne va rămâne niciodată,
dar stăm pe-o imprecizie acreditată.

O! Doamne de-atâtea ori mă pierd pe urma ta,
am vrut să-mi sculptez o zi dar mi-au luat dalta,
visez mereu un fluture sărutând o floare,
dar pe spânzurații din lume nimic nu-i doare.

Vreau zile cu priveliște strălucitoare,
să mângâi soarta tristă pusă în vâltoare
și să cobor o stâncă fără de pieire,
iar apoi secole să plimb în nemurire.

Umblăm prin anotimpuri fără o lanternă,
iar un ghiocel a uitat limba maternă,
o garoafă moartă e-ntr-o găleată goală,
tragedii tăcute sunt zilele de școală.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

Buchete de oglinzi

De ziua mea mi-ai dat tăcerea
privirii care ascunde adierea
pe curcubeul cu portative
de petale uitate fără motive.

Și mi-ai dezvelit răsăritul
de coaja copacului cu sfârșitul
prins în pădurile nebune
printre ramurile cu moarte strune.

Diapozon ne-a fost un murmur de copil
care atras de un surâs umil
aduce sclipiri pe bolta albastră
și rugăciunea de pe cărarea noastră.

De ziua ta ți-am dat tăcerea
iubirii care ascunde mângâierea
și așează în zilele umbroase
buchete de oglinzi în nopți friguroase

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la zile, dar cu o relevanță mică.

Lumea florilor

Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.

Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.

Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.

Dacă vrei fructe, nu rupe florile!

Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

O nouă primăvară

Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.

Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.

Îmbrățișat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.

Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.

[...] Citește tot

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile eterne

Dacă nu erau drumurile îmbătrânite
Pe care strămoșii au așternut mulți pași
Prin care au creat mătasea pământului
Pentru flori eterne noi nu eram urmași.

Dacă nu găsim în ceața norilor poteca
Spre drumul cald așternut de razele de soare,
Furtunile vor pune un sunet surd de clopot
Pe lumina stelelor care vrea să coboare.

Dacă nu mai aducem din crivățul zilelor
Un balsam al durerilor noastre veștezite,
Nopțile vor avea pleoapele pierdute-n vise
Când istorii de aur nu vor mai fi trezite.

Dacă răsuflarea clipelor puse-n orizont
Vor avea mireasma florilor uitate-n geam,
De strămoșii din amurgul de toamnă trecut,
Vom ști să clădim comoara de lume și de neam.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alb cu lumina

Cu fața la răsărit și spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidențe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Și am ținut în bancă anii mei de tinerețe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrânețe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Și nu am înțeles cântecul ciocârliei triste,
deși săruturile fredonau doar o romanță.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
și albit de gânduri n-am căutat nici o vacanță.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar și pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopții crăiasă,
își caută lumina pe a cerului estradă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegia drumului

Despre pacea dintre stele nu mai vreau s-aud,
vara citesc numai cărți despre polul sud.
Bătrânii nu mai țin amintirile în acord
și iarna citesc doar cărți despre polul nord.

Fiorul pădurii caută un fierăstrău
și munca este plătită cu păreri de rău.
Se vând culori pentru bilete rătăcite
pe scări din fire de paianjen împletite.

În muzeu un tablou privește nepăsarea,
zilele aduc apusul nocturn cu zarea,
nopțile văd zilele negre tulburate
prin destine fantastice puse-n palate.

Viețile sunt paralele spre amăgire,
doar anotimpurile sunt în prelungire.
Sunt sătul de orarul orb al vieții mele,
dar refuz pribegia drumului spre stele.

poezie de (2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Odată

Trecerile pe stradă sunt impozitate,
vacarmul este abandonat de liniște,
se cred ființe doar cei care au palate
și zile de întunecată priveliște.

Minciunile folosesc catalizatoare,
deși numai lumina naște adevărul,
însă astăzi doar stelele mai luminează
și ignorăm tristețea lângă artificii.

Sub stoluri de păsări zac frunzele flămânde
căzute din ramuri care mai visează flori,
lângă ignoranții adevărului morții
cu nume scrijelite pe pietre de mormânt.

Pun un ecou pe lacrima mamei din scrisori,
nu știu să tac tăcerile și vreau un răspuns
la așteptare liniștii universale.
Și-un zâmbet lătrat îmi dă un termen: odată.

poezie de (21 mai 2010)
Adăugat de Constantin RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Constantin Rusu despre zile, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info