Replica unei soții de epigramist
La epigrama lui atât de bună,
Răspunsul ei a fost rapid, lejer,
Când i-a adus - și a uitat să-i spună -
Cafeaua, tot cu... sare și piper.
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Uitare
Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.
Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-
Zâmbeam cu tristețe pe față,
știind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră
a celor plecați dintr-o viață
spre alta, un drum ce te-nvață
că "Marea Uitare" răsfață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triere
Pătrund în regatul zăpezii
cărându-mi rucsacul cu trudă
pe spatele ce îmi asudă
în recea lucire-a amiezii.
M-așteptă-adăpostul în care,
ferit de priviri încruntate,
voi face-amintirile, toate,
să iasă, pe rând, din uitare.
La focul aprins pe-nserate,
voi face-ntre ele-o triere
și doar de-mi provoacă plăcere
vor fi, peste timpuri, păstrate,
iar cele-mbibate-n durere,
vor arde în foc și uitate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scânteieri de suflet
Ce-a mai rămas, o vom simți-o, poate,
În jar ce sub cenușă va mocni
Cu amintiri uitate neuitate
Prin scânteieri de suflet, încă vii.
Iar de va fi un vânt să se abată
În lumea lor, să fie flăcări iar,
Aș vrea ca ea, cenușa-ceea, toată,
Să fie ce a fost, o zi măcar,
Tu să-mi apari, mirată, din uitare,
Așa cum doar prin visuri îmi apari
Și mă cuprinzi în brațe de-alinare
Și-n ochi atât de triști și-atât de clari.
Dar de va fi cenușa să-mi îngroape
Troiene reci de veșnice zăpezi,
Aș vrea să fii scânteilor aproape
Și-n jarul tău, un timp, să le păstrezi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din umbră
Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.
-De ce ești trist? m-ai întrebat
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.
-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe să mă iei,
A vrut să-ți fie bine.
-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu de ce zăbrelele-ai tăiat
Și ai dezlănțuit atâtea Furii
Din adâncimea-ntunecată -a urii
De care, de o viață, am uitat.
Ce-ai vrut să schimbi? Era mai alb ceva
Decât un zbor de înger pelegrin
Pe cerul încărcat de-atât senin
Încât iubirea de sub el cânta?
A fost o răbufnire-a unui vânt
Ce-și amintea corolele plecate
Și setea din petalele uitate
De ploi ascunse-n margini de pământ?
Ce-a fost? Ce s-a-ntâmplat? Ce-a fost apoi?
Un trai intens? Atât? Niciun regret?
O foaie albă, cu un alt antet,
Sub care-aceleași versuri par mai noi?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul gândului uitat
E doar un gând, și-l port ca pe o taină
ascunsă printre straturi de tăcere,
așa cum, uneori, o nouă haină,
maschează-n bucurie o durere.
Va fi mereu un gând, lipsit de graiul
ce ți-ar aduce vorbe nerostite
din care-ai înțelege cum e Raiul
de dincolo de corpuri dezvelite.
Îți mângâi pielea fină cu tandrețe,
și îți alint privirile cu mine.
În voia lor, șuvițele-mi răzlețe
ating un trup cu formele divine.
Te recompun din amintiri răzlețe
și te iubesc în gândul meu cu tine.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note curbe
În ploaia care cade peste urbe
nu-i nici tristețe, nici melancolie,
ba chiar, pe strada mea, e-o bucurie
în dansul unduit pe note curbe.
Nu este-un dans timid, e-o revărsare
de simțuri ce-au tânjit spre-o altă viață,
uitată de-a necazurilor gheață,
e dansul inimilor visătoare.
Nimic în dansul tău nu e pervers
și totuși, din figura ta, din straie,
se simte spre iubire un demers.
Desculță, arcuindu-te în ploaie,
îmi pari chemarea unui univers
în care tu ești singura văpaie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de vis
Vis dezmierdat și uitat sub o pernă,
Glasul tău slab mă trezește în noapte
Și îmi alungă noi visuri inapte
Să mă transpună în viața eternă.
Te furișezi, printre gânduri, în minte
Și mă ridici, pe noi aripi, în zboruri
Printre-amintiri ce se-ntorc din decoruri
Care-au rămas neuitate și sfinte.
Visul meu drag, ce mă-nalți printre stele,
Vino, de poți, și veghează-mă-n somnul
Care îmi pune la aripi atele,
Adu-mi imagini cu noi acuarele,
Adu-mi iubire, alungă-mi nesomnul,
Te rog, rămâi visul viselor mele!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.
Două vorbe
Ți-am spus, de dimineață, "Te iubesc!"?
Nu-mi amintesc, dar nu-i nimic, tu știi,
Așa cum știi că pomii înfloresc
Sub mângâieri de raze aurii.
Dar n-am uitat să-ți spun, ți-am spus și ieri
Și îți voi spune încă multă vreme,
Privindu-te sau, poate, prin tăceri
În care ochii mei vor fi poeme.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda spartă
Sunt singur prin tăcere și ruine
De gânduri și de vise destrămate
Ce-n minte se învârt învolburate
Ca niște cioburi de oglindă sparte
Ce poartă, fiecare, mici destine
Și viața le desparte.
Din zborul lor, rețin doar o frântură
De fericire sau de întristare
Și mă opresc, pe rând, la fiecare
Cu lacrimile-n suflet și răbdare
Privindu-le cu dragoste și ură
Cu frică de uitare.
Sunt amintiri frumoase dintr-o vreme
Când totul înflorea, ca-n primăvară,
Iar noi eram cu gândul la o vară
Cu multe flori, în care-o să ne-ascundem,
Îndrăgostiți cu-apucături boeme,
În ele să pătrundem,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăruri
Te caut în gânduri, în colțuri ascunse
Prin care nici timpul demult n-a trecut,
Prin ziduri ce-nchid întrebări nerăspunse,
Și poate apari, adevăr absolut.
Mă-ntreb de exiști sau e numai părere,
Te caut în van? Adevărul meu trist
E viața-mi lipsită de orice plăcere
În care mă-ntreb pentru ce mai exist.
Prin bezna adâncă, în slaba lumină,
Găsesc amintiri zdrențuite de timp,
Le-ascult, le ridic și le scutur de tină,
Sunt foarte schimbate de lungul răstimp.
Citesc printre lacrimi ce-mi cad peste dale,
Mă mir câte lucruri frumoase-am uitat,
E alt adevăr care-mi iese în cale,
Și nu e al meu, e... ce n-am căutat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piano
Hai, vino să-mi fii partitură,
Să-mi iau cu privirea din tine
Doar note cu-aspecte feline
De pe-un portativ aventură.
Pianul să-ți fie-așternutul,
Iar tu, cu mișcări languroase
De mâinile mele atrase,
Iubirii să-i fii începutul.
Să fiu vinovat de-a ta vină,
Să fii, pe-un pian, vinovată
De lumea rămasă uitată
În muzica noastră deplină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul roșu
Trăiesc în terenuri uscate
Și lanuri cu spicele spini,
Sărmanele inimi uitate
Alături de aspri ciulini.
Doar vântul le știe plăcerea
Când râd într-un roșu-carmin
Purtându-și prin lan mlădierea
În dansul cu pași de rubin.
Le-adie petalele-n runde
Pe ringul încins de sub cer,
Și-mi pare că inimi din unde
Îngână, spre zări, "Leru-i ler!".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am săturat!
Tu ai ales, iar eu... nu te mai caut.
-m-am săturat de mofturile tale-
nu e iubire-aceea care doare
și-n care unul vrea o nouă cale.
Am să-mi îngheț și lacrima-ntre pleoape,
iar gândurile mele vor fi, toate,
lăsate într-un colț de încăpere,
închise, cenzurate și uitate.
Nu-mi trebuie nici lamentări, nici jale,
Căci sunt sătul de mofturile tale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul râului uitat de timp
- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viață fără frâuri
Când prin lume-am colindat,
Râu cu apă de cristal
Și cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neștiutul din aval?
Unde mergi, când tu nu știi
Dacă-n față ai și-s grele
Toate stâncile acele?
- Eu nu știu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca și timpul celor vii.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă amar
Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci
Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de vânt
Când îl străbați, te rog să calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.
De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! - un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.
Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unui felinar
E-un felinar ce ziua nu se stinge,
deasupra unei porți pe strada mea
și arde cu o flacără ce-abia
apropiindu-te o poți distinge.
Când, uneori, un trecător se-oprește
și îi observă flacăra, mirat,
un singur gând încearcă: "E uitat!"
Atât - și pleacă, nu se mai gândește
că, poate, cineva, oftând din greu,
așteaptă ca lumina-i să atragă
ființa ce odată i-a fost dragă.
Că-i zi sau noapte, felinarul meu,
în pâlpâirea flăcării, se roagă
să nu mai ardă. Îl voi stinge eu.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce-amar
În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ți-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinți un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?
Iar dacă norul îți aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?
Sunt bucurii ce se adună-n viață,
Cuprinse între pietre de hotar,
Și nu admit balanță sau cântar.
Când soarele sau norii te răsfață,
Tu, s-o trăiești frumos, așa te-nvață,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre uitare, adresa este: