Iernile picturilor naive
lui Mircea Micu
Mi-ai dat, bătrăne-o iarna de
Nita
Nicodim zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoarța de copac ce n-a ajuns să șadă cuminte-n țintirim la căpătâi de fată ori de poet sărac.
O moară cu o gârlă curgând parcă din veac și-o roată care mișcă uimiri și străvezimi și macină secunda pe care o trăim, o moara de zăpada cu nimenea în prag.
....
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe
Primăvara a fost restaurată,
vara a fost pusă la punct,
toamna a fost restabilită,
iarna e cum a mai fost...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți paralele
Tu ți-ai pus după ureche cercei
de cireșe, tu aștepți vara și deretici
în scrinul de scoici. Tu miroși a
acel nedefinit ceva
care cade pe noi când se naște o stea.
Dar piatra? Las-o să doarmă,
pietrei i-e iarnă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățătură
Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
și amintește-ți vechile săruturi
care, desculțe, carnea gurii-ți calcă.
Cu litere ce curg din cărți te spală
și mâna-n iarba moale ți-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
și cât respiri, nepodidit de iarnă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boustrophedon
epecnî ec lalabak ereircs o uircs
de la dreapta la stânga și apoi în surpare
ăsrevni Kabala!
scriu pe un diamant tăiat în rouă,
scris înnoptat, pe coaja portocalei
scalp de înger
versete de iarnă
cu săruri de săruturi
scriu semne de moarte
în oglinzi obrintite...
poezie clasică de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezorier
Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Culorile în trup, se fac oase dulci,
se face vin, zăpada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele. singurătate,
cuvintele se fac tristețe.
Sunt plin de umbre ca un observator galactic
lăsat în părăsire,
cu chei ruginind în stele. Din amintiri
îi ivesc pe bărbații care nu voi fi niciodată
și din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunză.
Și m-acopăr cu ploi și cu pământul
atâta cât rămâne sub zborul păsărilor,
m-acopăr cu uitare,
dar în răstimpuri reînviez, limpede.
Fiecare rană căscată în mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locuiți sângele...
Mă întorc în mine, în pleoapa despicată,
a observatorului năpădit de comete, prăfuit
de algele altor țărmuri, mă întorc, palid,
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gheorghe Tomozei despre iarnă, adresa este: