Puterea trandafirului
Cu singura-mi torță
am venit să te însoțesc
în lumină.
În urmă,
grota
a explodat de furie.
La gura ei,
un boboc de trandafir
ți-a tăiat calea
și tu l-ai cules
într-un gest atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torța.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firicel de fân cosit
Firicel de iarbă verde
Sărut ochii cui mă vede
Și gurița cui mă vrea
Ca să fiu mireasa sa!
Firicel de iarbă deasă
Te-am îngrijit langă casă
Și-acum toamna îmi ești fân
Cu parfum de pus în sân!
Firicel de fân cosit
Mă îndeamnă la iubit,
La cântat și la horit,
Doru-n zare să-mi trimit...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog
Mă rog din când în când să îmi apari în vis
Și liniște să dai din nou, somnului meu!
Cu șoapta gurii tale o poartă ai deschis
Și-aștept, în poarta-aceea, să îmi apari mereu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe legitime
După atâta vreme,
de lupte și de zbucium
mi-e dor să mai aud
un glas tainic de bucium.
De pe un deal să cheme
ființa mea retrasă,
spre culme s-o îndemne,
căci viața e frumoasă!
Și liniște să-i dea
un cântec muntenesc,
cum șoapta gurii tale,
când spune,, te iubesc!,,
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gură, dar cu o relevanță mică.
Puterea trandafirului
Cu singura-mi torță
am venit să te însoțesc
în lumină.
În urmă, grota,
îndelung pregătită pentru tine
a explodat de furie!
La gura ei,
un boboc de trandafir
ți-a tăiat calea și tu
l-ai cules
într-un gest
atât de evlavios
încât m-am topit odată cu torța!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Ochii mei vor să te vadă, legănându-ți clipele
Și iubirea-mi diafană să-ți mângâie pleoapele.
Gura mea îți vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar ființa mea-nceputul îl vrea cu ființa ta!
Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineață
Îți presară stropi de rouă peste însetata-ți viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Ce drag îmi este chipul tău,
șuvița
ce-ți cade pe frunte
și ochii tăi ce caută mereu,
alți ochi strălucitori de ciute!
Gurița ta,
nesățios privesc
și rodiile-i le-aș mușca.
La pieptul tău m-aș încălzi
și lin izvor
mi-ar susura!
Dând tonul dragostei
profunde,
pe valuri de amor plutind
ne-am preschimba voios în unde
și-apoi ne-am regăsi,
iubind.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețe
O fărâmă de visare, un mister desprins din soare,
O clipită nedospită din a inimii ispită,
Răsărit plutind pe ape, un ecou din val în val
Vin, surâsul să-mi adape cu un iz de ideal.
Din parfumul de pădure proaspătă, încremenită,
În savoarea cea de mure, simt gurița ta iubită.
Și-n cărarea șerpuită, raze blânde-n curcubeu
Împletesc șirag, aevea, cu iubire, pasul tău.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre gură, adresa este: