Romanța dragostei
Cupa dragostei ți-ntind într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ți-aprind. Simt cum bate cu putere!
Fruntea de-mi vei săruta, mâinile am să-ți sărut
Și din cupă noi vom bea picătura de alint.
Soarbe, vinul cel de soi pe șoptite, pic cu pic!
Numai astfel, amândoi, nu vom regreta nimic!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste curată
Cupa dragostei ți-ntind într-o caldă mângâiere,
Inima de dor ți-aprind. Simt cum bate cu putere!
Fruntea de-mi vei săruta, mâinile am să-ți sărut
Și din cupă noi vom bea picătura de alint.
Soarbe vinul cel de soi pe șoptite, pic cu pic!
Gustând viața amândoi, nu vom regreta nimic!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt floarea
Sunt floarea ce poartă sărutul de fluture,
Ecoul zborului său de o zi și-al iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
Rămasă cu privirea pierdută
După aripa ce se zbătea mângâindu-mi petalele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de lacrimi
Și plouă, plouă
Și plouă lin pe fața ta
Și nu știu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Și ochii ți i-aș săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din...viitor
Pe drum,
viitorul m-a primit
în brațele sale.
Bucuria întâlnirii
înflorea
pretutindeni
nuferii.
Poveștile tale
cu iz de mânăstire
linișteau
bătăile inimii.
A urmat
sărutul pecete,
dulce izvor,
aprigă sete.
Însuși Dumnezeu
ne-a mângâiat
creștetul
a mulțumire.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele-poeme
Suntem normali
adică, formidabili!
Sub ochii tăi
o lume nouă crește.
Sub mâna ta,
un mugure-nflorește.
Suntem normali
adică, formidabili!
Într-un sărut
ființa mea se prinde
de inimă
și iute ți-o aprinde.
Suntem normali
adică, formidabili.
O mângâiere
te prelinge-n vene,
balsam să-mi curgă-n
zilele-poeme.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva
Visezi și tu, mai bună viața ta:
Pe frunte sărutarea să imi dai
Și-alături, suflete, să -mi stai!
Adorm, cu perna-n brațe, uneori
Pe ea în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, un tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva...
Visezi și tu, mai bună viața ta,
Pe frunte, sărutarea să îmi dai
Și-alături, suflete să-mi stai.
Adorm cu perna-n brațe, uneori.
Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Mereu mi-am dorit
Ca Făt-Frumos să mă răpească!
Departe de lume-ascunzându-mă,
Să mă iubească.
Mereu am visat,
La clipa mea de fericire.
La ceas de dor
Eu te chemam în gând, iubire!
Și ai venit
Și fără veste m-ai răpit
Din gânduri și preocupari
Ducându-mă în depărtări.
Și am fugit,
Strivind trecutul amândoi,
În sărutări de buze moi
Și ne iubim cum știm doar noi.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firicel de fân cosit
Firicel de iarbă verde
Sărut ochii cui mă vede
Și gurița cui mă vrea
Ca să fiu mireasa sa!
Firicel de iarbă deasă
Te-am îngrijit langă casă
Și-acum toamna îmi ești fân
Cu parfum de pus în sân!
Firicel de fân cosit
Mă îndeamnă la iubit,
La cântat și la horit,
Doru-n zare să-mi trimit...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieten drag
Mi-ai înțeles durerea
și lacrima
mi-ai șters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Și în visele mele,
mereu, ai crezut!
Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranța.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!
Am râs, mereu
împreună, în viață
și adevărul
privind-ul în față,
temerari
prin toate am trecut!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum m-ai iubi
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
Tu, palmele ți le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi și scânteieri, divine
țintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
și câtă dragoste și dor!
Și, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrățișare!
Și, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!
Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să știi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sărut, dar cu o relevanță mică.
Dorințe magice
Azi sunt mândră Crăciuniță,
Mi-am pus roșie rochiță!
Cu desaga încărcată
Stau cuminte lângă vatră!
Vino, pe genunchii mei!
Port cu mine tot ce vrei!
Meriți tot ce e mai bun!
Mi-a spus mie, Moș Crăciun!
Am adus în piept, iubire
Și în ochi numai sclipire
De noroc și bucurie,
Ani să-ți bucuri și o mie!
Am în mâini doar mângâiere!
În glas am lapte și miere!
Ți le dau cu bunătate.
Tu, primește-le pe toate!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascunde-mă!
Ascunde-mă-n, sufletul tău
Să nu mă atingă nimic!
Fii bun, ferește-mă de rău
Și-ajută-mă, să mă ridic!
Ascunde și sfântă-amintirea
La care mă-nchin zi de zi
Căci scumpă îmi este iubirea
De tine și de a trăi!
Și bucură-ți inima-n noapte,
Când tandră îți voi răsări
Și crede-n săruturi și șoapte,
Balsam pentru-o nouă zi!
Ascunde-mă-n sufletul tău,
Să nu mă atingă nimic!
Fii bun, ferește-mă de rău
Și-ajută-mă, să mă ridic!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
Ochii mei vor să te vadă, legănându-ți clipele
Și iubirea-mi diafană să-ți mângâie pleoapele.
Gura mea îți vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar ființa mea-nceputul îl vrea cu ființa ta!
Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineață
Îți presară stropi de rouă peste însetata-ți viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în oglindă
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea!
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
.........................................................
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea.
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre sărut, adresa este: