Câte vieți date întâmplării de zestre!
citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am călătorit prin viață ca un ghețar. Credeam că va fi odată ca niciodată...
citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte vieți date întâmplării de zestre
câte vieți date întâmplării de zestre
câte clipe de gheață câte șoapte
câte biciclete câte ferestre
câte morți așteptându-și rândul
câte vrăbii urbane câte mierle campestre
câte cuie roșii zi și noapte
găuresc pământul...
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul
Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetății
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenușii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viață și de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni și arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar și din compot, chiar și din fluturi,
cu o singură condiție însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele și lupii.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aqua forte
Și iată că într-o zi nu i-am mai putut duce sufletului meu
nici o bucurie. L-au năpădit întrebările;
toate cerurile, cu toate căldările,
i-au luat zâmbetul și i l-au dus la Dumnezeu.
Pe urmă viața a făcut din mine o sperietoare:
n-am mai glumit, n-am mai plecat, tinerețea s-a dus,
timpu-a trecut
pe fiecare ușă un necunoscut
intra și ieșea, ca un râu dintr-o mare.
Brățările vântului sună pe câmp
și iată e seară...
Cu greu îmi potoleam sângele odinioară.
Câteodată mă uit la trecutul meu strâmb.
O inimă aleargă prin această învălmășeală,
amintirile fumegă și-alunecă unele-ntr-altele.
Sărutul soarelui încaltele
are un miros greu de-alcool și de hală.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XI
Ne dușmăneam, când nu-ncepuse-adâncul
bătut să fie cu nămeți de drugă.
Să calce-abia-ndrăznind, scălda-adâncul
de după cruci, minciuna... Și pe fugă.
Darmite-acum, sub umbrele ori botul
singurătății mari vâslind pe-afară?
Când încă hanța care-mbracă totul
putea să cadă, a putut să piară;
când încă mai puteam chirnogi pe steaguri
măcar din mers, măcar din șiretlicuri,
că-i dăm simțiri cârpele-n vileaguri,
ne-am gâlcevit în viață pe nimicuri...
Pe cine, bleg, mai mult să-l preocupe,
ce-a vrut să-nsemne-ntoarcerea din noapte,
de-aici încolo? Răsturnate-n lupe,
veninuri noi dau vremurilor lapte.
Vorbesc doar unii... Bulgării ascultă...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Caraion despre viață, adresa este: