Ion Ionescu-Bucovu despre amintiri

Ascultă-mi cântecul...

Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopţile pline de dor.

Deşi odată mi-ai fost dragă
Azi e o şoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.

Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îţi mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu ştiam tot adevărul.

Azi îmi şopteşte-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Şi chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- şi-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.

Când soarele se lasă în deseară
Şi cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuşi n-a murit.

Plimbându-mă pe-alei aşa agale,
Aşteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.

Cătând mereu în van desăvârşirea,
Vom învăţa-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul tău

pasul tău prin amitire
sângrerat şi rănit
a rămas ca un ceasornic
stricat şi oprit.

e pustiu şi e frig
în aceste seri stinse,
peste noi au trecut
doar ierni ninse,
tu în haina ta albă
de vară,
la gât cu o salbă,
dansai
în logaritm stelar de vals
pe cântecul fals
cântat după ureche
pe harfa lui safo
cea veche.

când te-nvârteai

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

apusul se topeşte parcă-n sânge,
iar seara răspândeşte mirosuri de parfum,
ţipenie de om nu e pe drum,
singurătatea serii parcă plânge.

bizare amintiri pierdute în trecut,
un vis de tinereţe pe-o strună de vioară,
trezind ecouri dragi de-odinioară:
prieteni dragi ce-s îngropaţi în lut.

cu gesturi elegante şi domoale
vin către mine aşa în gând,
şi îmi sărută sufletul, plângând.

pe cer lumina lunii se destramă,
eu rătăcesc pe vraja lui april
şi sunt aşa de singur şi umil...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile

cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?

eu nu mă gândesc la moarte
las viaţa să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...

stau legat cu rădăcini,
agăţat de cer, un clopot,
şi mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.

gândule, prin tine zboară
toamne reci şi amintiri,
fugi de-acele ispitiri
şi fă-mi viaţa mai uşoară.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noapte vom cina la Pluto

la noapte vom cina la pluto
cu leonidas împreună,
vom trece-n lupte ierihonul
şi iadul ne va fi cunună.

cu xerxes ne vom bate tare,
de vom ieşi învingători,
ne poarte gloria-n uitare
şi noi vom fi nemuritori.

de iadul ne va înghiţi,
suntem suflare şi pământ,
ne va rămâne amintirea
că n-am călcat pe jurământ.

în veci ne va purta şi soarta,
ca pe eroii care-am vrut
să ridicăm în slavă sparta,
aşa cum glia ne-a cerut.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 februarie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă!

minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
şi mai spune-mi
că pentru tine am murit
şi trupul meu
trece neliniştit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.

când plopii-şi zdrenţuiau frunzele,
foşnetul, durerea,
tu îţi pierdusei printr iluzii
sufletul şi toată averea
şi-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu ştiai că dorul de mine
o să te-ajungă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde treceam odată

pe unde treceam odată
face corbul roată-roată,
cade timpul în târziu
şi locurile -n pustiu.

pe unde treceam odată
pe la mândra pe la poartă
nu mai am nicio cărare
căci a crescut iarba-mare.

pe sub umbra de la tei
au crescut spini şi ghizdei,
de când aşteptam să vie
mândra mea pe la chindie.

timpurile s-au turcit,
au trecut, s-au risipit,
valurile, vânturile,
pustiind pământurile.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de apoi

cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înţelegem nimic,
câteodată suntem jigniţi
şi devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munţii de amintiri
aruncate la coşul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe faţa unei fecioare.
vremea priveşte mişcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celei care a plecat

pe acest colţ de primăvară
se lasă umbra ta, târzie,
şi vine-n fiecare seară,
să mă alinte, să mă-mbie.

în voluptoasa desmierdare,
alină leneş mâna-ţi dulce,
ca o romanţă-n depărtare
ce stă pe fruntea mea să culce.

mă uit cum primăvara vine
şi cum se sfarâmă-n amurg
şi picură din cer rubine,
plound cu stele peste burg.

va curge clară ca o apă
spre-mpărăţiile divine,
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veronicăi Micle

ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce -ţi rătăcea prin suflet,
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.

nu mai vorbi şi nu mai plânge
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.

pe la Văratic în vremi legendare
o veşnicie va ca să trăiască
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.

deşi trecut-a timpul ca-n legende
izvorul amintirii a rămas,
poveştile de astăzi îi dau glas
şi vor rămâne veşnic în calende.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu deştepta din somn tăcerea

nu deştepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ţi, doamnă, tu, durerea
şi n-o purta ca pe-un erou.

aproape aş vrea să nu te ştiu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceaţa timpului, prin fum.

în sufletul tău, orişicum,
am locuit foarte puţin
şi nu ştiu cât şi nu ştiu cum
şi de ce calea ţi-o aţin.

lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri păşeşte-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar deziluzii şi păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu faţa ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,
veneai spre mine ca o stea
şi te-am primit ca pe-o regină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

câteodată
viţa deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric şi pace,
o gloată de chipuri
aşteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de nelinişte,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poţi încuia frumuseţea
precum pe hoţi în puşcării,
frumuseţea s-a depravat,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit duminica

a sosit duminica pe nişte roţi ruginite,
noi ne spălăm de păcate şi de funinginea timpului,
ne îmbrăcăm frumos cu nişte halate negre
şi privim pe fereastră la albul zăpezii
care ne fură privirea.
aruncăm toate sentimentele din noi
şi rămânem goi ca nişte amfore antice
cu corpurile noastre eterice
în faţa călăului care are şi el timp de odihnă,
recitând din Biblie Cântarea Cântărilor.
ah, eterne duminici, pline farmec,
nu-i nimic, vor trece, toate războaiele sufletului
şi vor rămâne pasiunile mici care vor linge
praful din amintiri la o masă cu amurg de coniac.
nu vom mai ucide tigri, vom pândi doar
carnea cuvintelor pe care vom frige-o
şi-o vom arunca-n armoniile astrale.
ce, nu ştiţi că pământul se-nvâteşte pentru toţi,
ce dacă e iarnă şi inorogii zburdă prin codri,
ce dacă un vultur ne dă ocol cu simţul lui,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

faci palma căuş ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ţi cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben şi lin
cum curge-ntre pietre de-argint şi rubin.

te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
şi coapsele tale sunt ţărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...

trupul tău se-mpleteşte-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ţi-e umblet de căprioară.

te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îţi simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule

aruncă gândurile ca pe-un lest mizer
nu te lăsa cuprins de întristare,
căci pân-la urmă toţi avem un Cer
sub care cerem picul de-ndurare.

în piatră eşti ca visul într-o floare,
în iarbă eşti făptura ce ne paşte,
în cântec eşti doar dor şi alinare
şi-n amintiri figura ce renaşte.

ai rădăcin-adâncă într-un trunchi,
şi braţele întinse pân-la cer,
să nu cazi niciodată în genunchi
sub tirania relelor ce pier.

trăieşte cu planeta ce roteşte
a lumii viaţă dată de destin,
ai raiul pe pământ şi-mpărăteşte
participă la marele festin.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

plouă peste vechea vatră,
plouă cu gânduri şi cu amintiri,
iluziile trec prin mine
ca norii suri pe dealuri spânzuraţi.
ochii nu-şi mai cunosc lacrimile,
gura nu-şi mai cunoaşte graiul,
inima nu-şi mai cunoaşte bătăile,
picioarele nu-şi mai cunosc mersul
şi nici potecile,
unde sunt rătăcit, prin ce toamne,
prin ce suveniri şi romanţe,
prin ce povestiri spuse
de un glas în afară mea
care se numeşte eu sau tu sau el,
neatins de legile tristeţii
cu mâinile deschise ca un curcubeu
peste cerul vieţii,
îmbrăţişând soarele,
surprinzând speranţa
în ipostazele unei femei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână şi să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieţii
şi să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeţii,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinăreşte prin noi,
şi udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viaţa
şi cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar faţa
şi eu, făt-frumosul, veneam să te cer.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!