Fericirea vine din faptele noastre! Dar, din acele fapte, către care Dumnezeu însuși ne îndrumă pașii!
Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine există un singur infinit: Dumnezeu! Iar în Dumnezeul meu există singură putere: iubirea!
aforism de Iulia Mirancea (14 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dumnezeu e piedestalul răspunsurilor la incertitudinile mele vinovate și ambigui!
Iulia Mirancea (21 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Să te ferească Dumnezeu de vrednicul, vrednic de irosirea timpului!
aforism de Iulia Mirancea (21 februarie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arareori mă tem de dușmani! Cel mai adesea, mă tem că Dumnezeu îmi poate lua prietenii, atunci când sunt mai buni decât mine!
Iulia Mirancea (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovăția recunoscută în fața lui Dumnezeu, e mai presus de orice; și nu mai are nevoie de judecata noastră biete efemeride-!
aforism de Iulia Mirancea (20 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a ne descuia propria ființă, avem nevoie de trei chei: a inimii - ca să adăugăm; a cugetului - ca să dăruim; a credincioșiei - ca să mulțumim lui Dumnezeu, pentru celelalte două!
aforism de Iulia Mirancea (22 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii pe care îi iubim, ne părăsesc adesea! Câinii, nu; doar atunci, când le dăm de înțeles, că sunt în plus; atunci se ascund și mor; singuri! Dumnezeu să ne ajute să nu fim, niciodată, părăsiți de un câine!
Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, Dumnezeu poate fi stânca ofertantă odihnei de un minut a osârdiei! Alteori, s-ar putea să fie nișa salvatoare, în care ne înfigem pioletul sau coarda, când escaladăm, de bună voie, urcușul drumului nostru!
aforism de Iulia Mirancea (25 aprilie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când m-a creat Dumnezeu
Dumnezeu, când m-a creat,
a zis -drăguțul de el- că ar fi bine ca,
lutul meu să aibă o plămadă cât mai consistentă!
Așa că, înainte de a trece la frământatul divin,
a chivernisit în covată, cu multă râvnă,
Cutia Pandorei, cu trei căpețele de speranță:
un cântar pentru jumătăți de măsură,
un cuțit cu două tăișuri
și un potir pentru fericire, cu gura în jos!
Dar, din lipsa obiectului muncii,
-norocul- aceste odoare sfințite, vor fi rivalizat
atât de mult între ele, încât, după încăierare,
din fiecare au rămas numai niște cioturi:
din jumătățile de măsură, doar măsura;
din cuțit doar partea care secționează fericirea;
și, din potir, doar un ciob!
Dumneazeu, când m-a creat...
pamflet de Iulia Mirancea (15 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Dumnezeu, dar cu o relevanță mică.
Dacă Dumnezeu m-ar chema în această clipă, m-aș duce fără ezitare! N-aș spune: mai stai puțin, Doamne, că n-am ajuns, unde m-ai trimis Tu! Știu precis că, de mii de ori, am ajuns în locul cel mai râvnit de pe Pământ: suflet! Și, de cele mai multe ori, am rămas acolo!
Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e bine să nutresc în acel așezământ perspectiva idealității! O comuniune de parteneri onești, asigurându-și principiile conviețuirii la bursa integrității, cu beneficiu incomensurabil: Iubire! Iubire - investiție sterlină, ireversibilă! Iubirea, concept primordial, compatibil cu scala a trei proporții nelimitate: Dumnezeu, părinți, semeni!
Iulia Mirancea în Sociologia -șansa umanității-, Comunitate (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua noastră astăzi, domni bărbați
Ni-e tare dor de ziua când, fecioare,
Voi voalul marital ni-l dăruirăți...
Iar în privire ne puserăți Soare!
Ai noștri-ați fost, atunci când ne iubirăți?
La dulcea cununie-n altar sfânt,
Martor pe Dumnezeu îl vom fi pus...
Credință v-am jurat, dincolo de mormânt!
Lui Dumnnezeu, e rău că ne-am supus?
Pe viață, în rastel ne-ați înjugat,
Ucis-ați visul amăgit odată...
Cu zâmbet șters, în șoaptă v-am rugat!
Nu veți mai fi aceiași, niciodată?
Vreți, dragostea din noi s-o contestăm,
Și, câtă zarvă izvodiți deodată...
Dacă, de neiubire... ne-ntristăm!
Să nu-ndrăznim, să mai sperăm, vreodată?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (8 martie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)
Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu nu instituie, niciodată, pedepse pentru propria creație -omul-, indiferent cât de mult l-ar supăra! Poate, oare, un tată să-și decompenseze proprii fii? Impasurile prin care trecem uneori (suferințe sufletești sau trupești), sunt consecințele iminente ale nerespectării regulilor elementare de viață!
aforism de Iulia Mirancea (21 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fiți iertați...
Știam că mă urâți, dar, chiar de moarte,
n-am avut habar!
C-aveți atâta ură, e trist...
Nu știți și nici măcar nu bănuiți că
Viața unui om nevinovat
A atârnat și mai atârnă de-un fir de păr!
Oare pe omul ce-l iubiți atât de mult
L-ați întrebat ce a făcut?
De-acela pentru care m-ați sacrificat
Deloc nu vă-ndoiți?
De cuget, de păcat e sigur, nu vă pasă
Dar nu uitați:
Pe Dumnezeu, nu veți putea să-l înșelați!
Și totuși, am să mă rog la Dumnezeul meu
Să fiți iertați!
poezie de Iulia Mirancea (27 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, dintre toate comorile de pe Pământ, eu pe tine te-am ales, pentru că ești frumoasă, deșteaptă și bună! Aura ta mă-nvăluie ca o cupolă cu două acoperământuri: lumină previzibilă și culoare enigmatică! Adesea, eu nu sunt vrednică de aura ta! De aceea, te rog, Iubire, pune-mă într-o silabă a ta, sau, măcar în litera I! Închide-mă într-un ungher neștiut de nimeni, ca să nu mai pot ieși de acolo niciodată! Pe urmă, lasă-mă să mă insinuez, printr-o revărsare de gând, în darurile pe care le oferi permanent: în colțișorul de pâine, pe care-l dai copiilor sărmani și în visurile lor întru izbândire; în țelurile curate ale oamenilor; în cuvinte; în căutări; în crezuri; în mireasma salcâmului și în cântul privighetorii; în toate răsăriturile și în toate asfințiturile acestui Pământ! Și, pentru că Dumnezeu m-a făcut din tine, Iubire, lasă-mă să te iubesc la infinit și până dincolo de infinit!
Iulia Mirancea în Du-mă cu tine la capătul lumii (10 decembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credea că l-a apucat pe Dumnezeu de picior și, când colo, nimerise coada lui Scaraoschi!
aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Mirancea despre Dumnezeu, adresa este: