Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foșnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albe amintiri
E prima oară când întind mâinile
și strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în brațe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în pașii fără drum
din iarna ta
o lacrimă înghețată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristețea
în norii de fum
las timpul să vorbească.
poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternele poeme
Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniștea serii
crengile par niște
perdele-nflorate
luna își întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor și patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopții
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieții...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aștepți cu flori
din ierni pierdute-n
nopțile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simți vibrația mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinși, ce ard
pe chipul tău de gheață
ești omul de zăpadă
din grădina mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gingașa căprioară
Mi-a apărut în vis o căprioară
privea spre stânca
încremenită a zării
în ochi îi ardea flacăra însingurării
simțea cum zările se deschid
sub un văzduh arid, ars de soare
o frică grea o cuprindea
secundă din platonicul destin
mă opresc când vânturile bat
și trec în zbor albastre păsări
în sfârșitul trist de toamnă
parcă ar fi o altă lume
un alt hotar de anotimp
între acel azi și acel ieri,
miraculoasă asemănare
întind mâinile și cuprind
gingașa căprioară,
o frumusețe uimitoare...
îmi amintesc de nerostita copilărie
ascunsă între ani
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre mâini, adresa este: