Efemere
Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.
Fiecare ins radiază în fața oricui,
Chiar și moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Crește ciocârliei note noi de cânt.
Flutură hainele hăului peste-nălțimi,
Pegașii nechează prin caii putere,
Ghețarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veștilor ce se nasc în drum efemere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi
Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi,
Atâta cât suntem sub soare,
Din marea dragoste a vieții,
Din floarea ei fermecătoare.
Nu ne lăsa în margini de aluzii,
În cârja neputințelor trupești,
Nu ne lăsa cu gândul în iluzii,
Dragostea mereu s-o dăruiești.
Dă-ne, Doamne, norocul mult dorit
Să fim doi fluturași în sânul Tău,
Să ne iubim, iubim cu înfocare
Până ne cad aripile în hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prăpăstii, dar cu o relevanță mică.
Iubita mea, crudă pădure
Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Și-n frunze pete de mister.
În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine șerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.
Prin tine trec săgeți în fugă
Chemându-și puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguțele coapte în soare.
În tine înnoptează șoapte,
Săruturi dulci, îmbrățișări
Și stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristalizare
Se ascunde lumina florilor din ochi
În rădăcina trupului grădină
Unde versuiesc și răspândesc
Tumulturi de iubire și sulfină.
În hăul meu plutești în așteptare,
Cresc zboruri peste-adânc, peste înalt
Și ne ascundem trupul unu-n altul
Cristalizând speranța de vis încununat.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erori...
În pas de dans culorile pavează inima
Plină de-ntrebări, aprinse de o stea,
Bătătorește fruntea ca un grănicer
Banal rostuind capcanele din cer.
Palmele-ncleștate mătură cu mine.
Prăpastia culorii începe cu cine
Veriga ostatică o rupe cu adevărat,
Erorile spală iubirea cu veșnicu-i păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În degete-nflorite
În degete-nflorite copacul vestejit
Își desenează cerul în care a iubit,
E libertatea aspră strânsă-n crengi
De-a zgâria în coajă ne-nțelese legi.
Nu-i târg în colțul gurii ce freamătă-nfundat,
El este-n mii de rosturi demult încarcerat,
Doar degete ce mai zvâcnesc spre cer
În răsărit de veac se scaldă în mister.
Stau și mă-ntreb: iubirea germinează oare
În palida lumină spre ultima chemare?
Zâmbește-mi alipind șoapte de șoaptă
În care-nțelepciunea e muză-ncoronată.
La mine, la fereastra inimii deschise
Sângele zvâcnește femeilor promise,
Nu are adversar să zacă-n sentimente,
Nu-i muc de lumânare să ardă în regrete.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Câinele sufletului
Îngroapă strigăte,
Pe osul custodiei
Viermele amintirii
Se lasă pradă.
Strada s-afundă în ceață,
Hăul intră în cimitir,
Văzduhul ia o gură de aer
Înainte de înjunghierea
Venelor ce curmă cuvinte.
În otrava
Rotondei iubirii
Salcâmii se leagă cu fundă
Și plouă cu petale
Peste câinii ce îngroapă
Propriile suflete.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa rămasă
Zâmbind nepoții
Trec peste brumele noastre
Mirosind a must
De tămâioasă.
Toamna ne ține în chingile ei
Plimbându-ne umbrele prin case.
Nepoții zâmbesc.
Nepoții ne poartă iubirea.
Fermecători trecem prin amintire
Și brumele se topesc aiurea.
Vinul curge în pahare de vis.
Noi râdem de clipa rămasă.
Pe creanga ruginie
Se așează
Piatra de la coasă.
Vom tăia, nepoților,
Din rădăcină răul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta interioară, din iubire
În noi, lupta interioară, nu are sfârșit,
Între inimă și creier e zbucium infinit,
Când inima vrea și poate să iubească,
Unda din creier începe s-o oprească.
Legătura de zbucium, când e sfărâmată,
Apare gura lumii, cea neînduplecată,
Uite săraca, săracul, n-au șansă, n-au noroc!
Trupul încercat cade-n genunchi, în foc.
Arde intens până hărțuirea se termină,
Până rugina credinței devine lumină,
Până lupul bun înghite lupul rău,
Până iubirea scapă de tenebrosul hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi c-am fost și-oi reveni...
Noaptea bună între flori
S-a culcat. Visează.
Îngerii sub gene-adânci
Zboară. Se distrează.
Trec clipe în ticăit
Prin ceasuri abisale,
Sângele măsoară-n gând
Plăcerile carnale.
Un trandafir și alte flori
Mângâie visul lin,
O lacrimă aș vrea să fiu
În ochiul tău senin.
Să-ngenunchez într-un sărut
La gura-ți cu petale,
Apoi să zbor în ceru-nalt
Cu dorurile tale.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea din sânge
Tot mai nalt, crește înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.
Lacrimă și mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.
Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârșit de-amor.
Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Își dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu pierd visele
Să nu pierd visele
Am pus ochii-n călimară
Să se albăstrească
La noi, aici, în țară.
S-a albăstrit retina
Și albul ei din jur,
Nu mi-a ajuns culoarea,
Am început să fur.
Am furat câmpiei
Și cerului destul,
În clătinări nocturne
De hău am fost sătul.
Am străbătut caișii
Și florile de colț,
M-am înălțat pe munte
Să-i pun câte un bolț.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mine, ca român, istoria e strâmbă
În mine, ca român, istoria e strâmbă,
Prin inima-i sunt garduri de noroi,
Adevărul stă în crucea sfântă
Dar și ea, Doamne, a uitat de noi.
Privirea mi-e arsă de durere,
Nici un lucru nu-i la locul lui,
Zăpada are urme-adânci de sânge,
Pete flori, de-a lungul Prutului.
Ne-am îmbrăcat păcatul peste suflet
Și adevăr am spulberat în hău,
Trec timpi înalți întru falsificare
Că nimic din casă nu-i al meu.
Vin hapsânii să ne mute steagul
Cetății printre morți și printre vii,
Pâinea să ne-o fure de pe masă,
Să lase-n urmă pulberi și orgii.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liliecii
Zborul liliecilor este năucitor,
Briciul sunetului
Alungă copiii.
Mamele blestemă.
Răcoarea plumburie a nopții
Scoate strigoii
Din hăuri.
Un înger se minunează
Când i-atârnă cheia Raiului
La gât.
Jur că viața-i alint
Dacă pot păcăli îngerul
Să descuie poarta.
Sigur
Liliecii cu ochii bulbucați
Năvălesc la pomul lăudat.
Ecoul merelor
Mărunțite
Cu briciul dinților
Îmi înfruptă duhul.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul ticăie albind
În căsuța-mbătrânită
Ceasul este obosit,
Ticăie din oră în oră
Cu glas moale, răgușit.
La fereastră umblă umbra
Unei stafii de cucută,
Are pașii de argilă,
Cucuveaua este mută.
Ochii tulburi privesc hăul,
În dureri încep să tune,
Lumânarea e aprinsă,
Flacăra-i se descompune.
Ritmul vieții ține calea
Cu-nțelesul ei pe loc,
De sub cruce sare tata
Să mă prindă de mijloc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea ta...
Durerea ta mă doare și pe mine,
Ești steaua ce îmi luminează zarea,
Ești sângele în pulberi de rubine,
Ești valul ce mângâie marea.
Durerea ta îngenunchează visul,
Crezul că˗ntr˗o lacrimă sunt două
Inimi care netezesc abisul
Unei primăveri sub cer de rouă.
Durerea ta mă˗ngână în tăcere,
Trec îngeri printre noi și sunt uimiți
Văzând cum zac în veșnică˗ntristare
Fiul iubit și ambii lui părinți.
Durerea ta˗i coloana vertebrală
Zdruncinată˗adânc în împlinire,
Când remușcarea este cerebrală
Speranțele visează eterna ostoire.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunăm din rouă stele-mbârligate
Fulgerele piaptănă pletele norilor,
În oglinda cerului cuvintele topesc
Rugăciunea pusă în pâine și sare
Sub o cruce a hramului domnesc.
Prin cuib de faguri plouă cu petale
De miere cu semințe-nmiresmate,
Știu s-ascult cum dăinuie misterul
Iubirilor ascunse în clipe minunate.
Migala întrebării curge în vad nou
Pe inflorescența florilor de toamnă,
Părul tău întinde visu-mi peste hău,
Oglinda rugăciunii cerurile răstoarnă.
Pe-un ram de filigran se înalță-o casă,
Paratrăsnet pun cuvintele-mi toiag,
Pe brazdă curge sare și pâine rumenită
Când dorurile toate ne zâmbesc în prag.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre prăpăstii, adresa este: