Victor Anestin despre galben

Steaua δ din Cefeu este dublă; un binoclu cu prisme, care măreşte cel puţin de opt ori, o dedublează: steaua cea mare fiind galbenă, iar cea mică albastră. Cu o lunetă cât de mică priveliştea e admirabilă; δ, ζ şi ε formează un triunghi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizitiul e o constelaţie mare, cu stele frumoase şi mai ales posedă una dintre cele mai frumoase stele de întâia mărime, pe Capra sau Capella. Culoarea Capellei e gălbuie. E deci un soare ca Soarele nostru, dar cu singura deosebire că e mult mai mare şi mai strălucitor.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vega are o frumoasă culoare albă-albăstruie. E curios că cele trei stele mai strălucitoare din emisferul ceresc nordic au culori deosebite: Arcturus e roşiatic, Vega e albă şi Capella e gălbuie. Câte trele, aceste stele sunt însă superbe şi cunosc astronomi cari nu ştiu căreia să-i dea preferinţă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În august, Arcturus străluceşte spre apus. Culoarea lui e gălbuie, ba cu o oarecare nunaţă roşiatică şi cu un binoclu, sau cu o lunetă, culoarea ei e şi mai pronunţată, e o piatră preţioasă ce aruncă focuri superbe; cu toate că e una dintre cele mai măreţe podoabe ale cerului, Arcturus nu e unul dintre sorii cei mai apropiaţi de noi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot în Calea Laptelui e şi constelaţia Vulturul şi pe acest brâu urmează Lebedei, dacă te laşi din această constelaţie spre sud. O găseşti prelungind o linie lungă, prin Vega, prin γ din Lira. Dai astfel peste α din Vulturul, sau Altair, care e o frumoasă stea gălbuie, de mărimea întâi. Soarele acesta e unul dintre cei mai apropiaţi de noi, căci luminei îi trebuie numai 14 ani ca să ajungă până la noi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă de la Regulus duci o linie dreaptă prin clusterul din Cancerul, dai de două stele strălucitoare, din constelaţia Gemenii. Cea mai strălucitoare, cea de jos, e Pollux, cealaltă e Castor. Amândoi sunt doi sori mult mai mari decât Soarele nostru. Gemenii mai au însă şi alte stele strălucitoare. Castor are o culoare albă, pe când Pollux este galben. Unii pretind că α din Gemenii (Castor) are o culoare verzuie, dar aceasta nu se poate deosebi uşor.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din Castor duci o linie prin Pollux şi δ din Gemenii, dai peste o frumoasă stea de mărimea lui Pollux; este Procyon, sau alfa din Câinele Mic. Constelaţia e mică, compusă din prea puţine stele. Numai α şi β sunt mai luminoase, β purtând numele de Gomeiza. Procyon e gălbui, se află la o distanţă de vreo 12 ani lumină de Pământ. Cu alte cuvinte, nu vedem Procyon aşa cum e în momentul observaţiunei, ci cum era cu 12 ani mai înainte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din Lebăda, căreia i se mai zice şi Albireo, e una dintre cele mai frumoase duble. Cu un binoclu cu prisme, Zeiss, care măreşte de opt ori, poţi să dedublezi şi pe Albireo şi pe δ din Cefeu, dacă găseşti un sprijin pentru a nu se mişca binoclul în mână. Cu luneta însă, Albireo e o dublă cum nu se poate mai frumoasă, căci steaua cea mare e galbenă, iar cea mică e albaastră şi culorile se deosebesc foarte bine. β e un soare îndepărtat şi desigur mult mai mare decât Soarele nostru.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din constelaţia Leul, numită şi Denebola, e albăstrie. Steaua γ e gălbuie şi privită cu luneta e dublă şi anume: cea mare e gălbuie, cea mică e albăstruie. În apropiere de steaua γ e radiantul, adică punctul dinspre care ne vine în noiembrie un roi de stele căzătoare, cari nu sunt în realitate decât sfărămăturile unei comete. În noiembrie 1833 şi în noiembrie 1866 s'au înregistrat adevărate ploi de stele căzătoare ce veneau dinspre acel punct al cerului. Bine-nţeles, în luna noiembrie, constelaţia Leului nu se vede seara spre sud, ci dimineaţa, spre răsărit.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul Mic cuprinde stele şi mai mici şi nu are nici un obiect ceresc mai curios; şi această constelaţie răsare şi apune pentru noi. E bine să ne obişnuim de la început cu mărimile stelelor. Astfel, şase din stelele principale ale Ursei Mari sunt de mărimea 2, numai δ este de mărimea 3; tot de mărimea 3 este şi α din Câinii de vânătoare. Tot de acum e bine să observăm cu băgare de seamă că nu toate stelele au aceeaşi culoare; unele sunt albe, altele sunt galbene, altele roşcate sau chiar roşii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce cunoşti pătratul lui Pegas, găseşti uşor constelaţia Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la şir urmează δ, β şi γ din Andromeda; α, β şi γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare şi una mică, cea mare fiind galbenă şi cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte şi ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nostru, văzut de pe alţi sori, e şi el o stea variabilă, care din 11 în 11 ani îşi micşorează strălucirea, adică atunci când are mai multe pete. S'ar putea în acest caz, ca Mira Ceti din constelaţia Balena să aibă mult mai multe pete şi astfel, la maximul petelor, să aibă cea mai mică strălucire. După cum petele Soarelui nostru se răresc din ce în ce, până când ajunge o vreme, când luni de zile nu mai vezi o singură pată solară, cum s'a întâmplat în 1913, tot aşa petele soarelui Mira Ceti dispar una după alta, până când discul său poate să dea o mai mare strălucire. Stelele albe sunt cele tinere, cele gălbui cele mature, cele roşii aproape de stingere. Mira Ceti, când începe să descrească, se roşeşte din ce în ce. Aceasta ne-ar face să credem că ar fi adevărată ipoteza cu petele.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!