Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Vânătorul de năluci
Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.
Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.
Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?
Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă seară
Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ți-o-nșiră pe note-un lied
Și ruga la Maica Precistă.
Ți-o spun de o viață și-o lună,
Dorința ce-o dor de un veac
Și toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!
E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Și tot e mai mare ispravă.
Dar poate ce spun te amuză
Și-ți par gărgăuni... Ce să fac?
Mai mușc din covrigul cu mac
Și-n versuri doar tu îmi ești muză.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi Ioane...
De ce râzi așa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!
Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Și pricină de cinstire.
Tu îmbeți de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâiești la lună
În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ți spună,
Nici nu-ți va pune cunună
Că dorești ce soarta n-are!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip de zână
Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.
Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.
Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.
Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot să îți fiu mireasă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de Prometeu
Ce tăcere insalubră
Mucezește împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!
Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat
Și înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.
Ce tristețe incoloră
Pe pomeți s-a așezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă nescrisă
Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!
Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.
Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,
Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc
În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viața,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineața -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, ușor mi se așterne.
Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ți dau o inimă în dar, în piept de îți încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopți dar șj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.
Un zbucium fără fus orar și fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Și gura-ți e tributul meu și ochii tăi de smoală.
Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ți fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viață doar să îți închin, iar tu o luminează
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumea ta
Aceasta este lumea ta,
Ești prins în ea ca într-un clește.
Oricât de greu ți-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne ferește!
Adună-ți doruri la un loc,
Le pune și pe chip pomadă
Și când îți spui că n-ai noroc
Zâmbește larg, să nu se vadă!
Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.
Îți iartă orișice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Și-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul visurilor mele
Eu sunt copilul visurilor mele,
Sunt visul crud înfășurat în stele,
Sunt stea albastră care sărută cerul,
Un fir de praf ce încovoaie fierul.
Sunt însetat de apa de izvoare
Sorbind mai mult decât înghite-o mare,
Sunt tril febril de pasăre măiastră,
Sunt cel pierdut în draga lume-a noastră.
Sunt cer senin ce ziua-l luminează,
Vântul rebel în arșița de-amiază
Șoimul hoinar ce din înalt veghează
Cu capu-n nori dar conștiința trează.
Sunt cel venit anume ca să treacă
Doar semănând mereu în piatră seacă
Iar la cules adună-nvățăminte
Și dăruind iubire în cuvinte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stingher
Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!
Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Și n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...
... Și vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deși sunt... peste poate de stingher.
Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Și multă voie bună-ar fi să fie
De nu aș fi atâta de stingher.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu scriu despre nimic
Acum ar fi să scriu anume despre iarnă
Și despre reni la sănii și moșii cu desagi
Venind în noaptea-n care o stea îndrumă magi,
Lumina strecurându-mi subțire prin lucarnă.
Ar fi să scriu de pluguri ce gâfâie când ară
Cea brazdă mai adâncă să fie an mănos,
Ignatul cu cârnații de porc și cabanos
Și-atâtea-n tihna sfântă ce dăinuie-n cămară.
Nu vreau să scriu nimic acum despre iubire,
Despre trădări, dueluri sau dor nemărginit
Ori cum întâiași dată m-aș fi îndrăgostit
De bruna mea colegă ce nu mă vroia mire,
Nici despre vreo angoasă haină sau ispită
Ori gânduri germinânde tăcut sub cozoroc;
Nu scriu despre nimica și nu e nenoroc,
Atât numai că mintea un pic e obosită.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte, un peron, o vară...
Miezul unei nopți de vară,
Luna tristă dup-un nor ;
Un peron pustiu de gară
Plimbă pași fierbinți, de dor.
Zboar-un liliac - fantomă,
Latr-un câine de pripas ;
Un bețiv ieșit din comă
Soarbe-un rest de rom rămas...
Tăvălug de gânduri sumbre
Despre ziua ce-a trecut ;
Împrejur, furișe umbre
Întregesc tabloul slut.
Ochi aprinși, cârpiți de lacrimi
Mai păstrează chipul ei -
Cea mai dulce dintre patimi
Și mai dragi dintre femei...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un semn
La un semn deschisa-i calea
Sa m-apropii iar de ea;
Lung e dealul, scurta valea,
Ca nu pentru mult ma vrea...
Oare sunt un kamikaze
Ori vreun soi de masochist,
Sa-mi aleg cu grija fraze
Pentru a fi iarasi trist?!
Ma-nteleg, imi dau crezare
Ca iubesc la infinit...
Daca ea iubire n-are
Sunt esecului sortit.
Eu mai sper si sper intruna
Ca mai vine vremea mea,
Dar in noapte numai luna
Mangaierea sa mi-o dea?!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e, oare, poezia?
Ce e, oare, poezia? Este una dintre arte
Ce se naște ca o taină făcându-ți din sine-și parte.
Câte tâlcuri duce-n cuget, pline de înțelepciune
Nu poți să le afli singur, nici o-ntreagă națiune.
În atâta vălmășeală de idei și gânduri stranii
Când te urcă și coboară ca-ntr-un iureș numai banii,
Ca sihaștru-n meditații, aciuat pe-o buturugă
Stă poetul prins ca-n vrajă, ticluind vers ca o rugă.
Cât de viu, dar nu trăiește, doar scriind ce pune-n carte...
De nimic nu se-ndulcește din ce-ar vrea, până la moarte
Și de rabdă, mult visează și în zi, dar și în noapte
Ținând soarele și luna, ceru-ntreg de stele-n spate.
Gârbovit de-atâtea ofuri, zugrăvit a întristare,
Se-ncâlcește printre doruri prea departe călătoare
Și gândește și socoate cum se află alinare
Pe pământ, în astă viață, pân' la ultima suflare
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu știi
Ce râzi la mine, lună cheală?
N-ai mai vazut un scamator
Sorbind iubirea toată, goală
Fără vreo cană sau ulcior?!?
Ce ințelegi tu cum e viața,
Ce e suspin si ce e dor?
Ești stearpă și rece ca gheața
Și când te mângâie vreun nor...
De mi-ai da ceru-ntreg cu stele
Și timpul tău nemărginit,
Aș vrea tot clipa vieții mele
Cu of de dor nepotolit.
Sunt muritor. Așa să fie -
Focul iubirii e nestins.
Cât am în piept inima vie,
Mă las purtat pe-aripi de vis...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Dați totul iubirii (2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum îmi voi mai plânge dorul
După-nchiderea de pleoapă?
Mi-a simți lutul fiorul -
Lutul ce dormea în groapă?
Cum vedea-voi luna plină
Care printre nori înoată?
Pomii dragi de prin grădină
Cum să-i mai culeg vreodată?
Cum voi mai păși prin iarbă
Diminețile cu rouă
Când voi ține fără treabă
Pe piept mâinile-amândouă?
Cum s-ascult seară de seară
Cântul mierlei de prin șes
Când la mine nu-i coboară
Trilul dulce ca un vers?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai iubito-n Carul Mare
Seară; Luna e mireasă;
Voal de raze până jos
La pământul prea vârtos
De cât seceta-l apasă.
Mire - un Luceafăr blând,
Rușinat de-atâtea stele
Care-l sorb din ochi și ele
Și-l sărută rând pe rând.
Trec, purtați în Carul Mare
Ca un zeu și ca o zee,
Traversând Calea Lactee...
Lipsă e doar mândrul Soare
Cel însingurat din fire -
Calda vară l-a vrăjit
Să rămână ne-nsoțit -
Nu avu de nuntă știre.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre dor, adresa este: