Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
N-aș fi crezut
N-aș fi crezut s-ajung să simt ce-i ură,
Pe buza mea să șadă vreun blestem ;
De-acestea tremur astăzi și mă tem
Căci te-am iubit și-s toate făcătură.
Nu îți mai plac. Și ce? Nu-i prima oară
Și tot nu-i prima când mă umilești.
Cu ochiul rău, ironic mă privești
Și-mi caști mormântu-n fiecare seară.
Mereu m-alungi și-ți râzi întotdeauna
De tot ce pun să-ți fie spre folos.
Ca pe un fur, în viața ta, prin dos
Tu m-ai adus să-mi picuri mătrăguna.
Cum toate-acestea fost-au îndurate
Făr-a crâcni, în piele de martir,
Iar mă-nspăimânt de mine și mă mir
C-a te urî, prea dragă, mi se poate.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-ar curge
Dac-ar curge viața-n ropot
De izvor cu apă bună,
Nu mi-ar fi în suflet clocot
Nici în gânduri grea furtună,
N-aș lega visări cu ațe
De păianjen, i învechite,
Nici n-aș legăna pe pleoape
Sarea lacrimii zdrobite ;
N-ar fi inima-mi să rabde
Negustata bucurie
Ca o rouă ce nu cade
Pe-o garoafă de hârtie ;
N-ar tuna furtuni în zare,
Nu s-ar răsuci-n morminte
Fără cruce și odoare
A' nădejdii oseminte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de aramă
E toamna-mbrăcară-n aramă,
Copacii au freza vâlvoi
În vântul suflând melodramă,
Asudă pământul de ploi.
E toamna mereu mai bătrână
Din munte coboară stihii
Iar norii cu straie de lână
Au tâmple deja argintii.
Nici soarele galben-lămâie
Nu pare a fi prea voios,
Dă iarna prin cer cu tămâie
Să fie omătul pufos.
În sobe începe să joace
Prin lemne un foc jucăuș,
Ne trecem ușor în cojoace
Cum poartă de-o viață Lăbuș.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gurmando!
Gurmanda mea, îmi ceri întruna
Să-ți 'stâmpăr foamea negreșit.
De-mi ceri și soarele și luna,
Îți scutur cerul preaiubit.
Nu-ți pasă de e zi sau noapte,
De anotimp nu vrei să știi;
Eu, cu bucate gata coapte
Nu pot mereu să te îmbii.
Ți-am oferit inima toată,
Te ospătează, draga mea!
Ea niciodată nu se gată
Oricât să iei din ea ai vrea.
De-ar fi să știi că tinerețe
Și viață fără de sfârșit
Doar în răbdare și blândețe
Mai pot să fie de găsit...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțeles
Azi, iar am înțeles că pentru tine
Sunt doar o umbră caldă pe pământ
Ce face, uneori, să-ți fie bine,
Căci inima-ți nu mi-e așezământ.
Mă luneci, iar, în ere glaciare,
Mă-ndemni să caut sensuri în cuvânt ;
Din viață-mi clipe-atât de trecătoare
Le scuturi în de-a valma în mormânt,
Dar toate se îngroapă-mperecheate
Cu cele ce ți-au fost și încă sânt
Clipite ce îți ard nejudecate
De tot ce ai promis - doar vorbe-n vânt.
Nu fie nici o piatră funerară
Și nici fiori de jale în vreun cânt,
Căci, făr-a viețui i-a fost să moară
Iubirii celei goale în veșmânt!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (13 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ultim "te iubesc"
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"
Să pot lua iar cerul subsuară
Și chiar de mi-o vei zice într-o doară,
O clipă să mă mint că mai trăiesc!
De mână să mă ții, fermecătoare,
Să simt de pulsu-ți e rostogolit ;
Deși-i doar un post-scriptum, negreșit
Și-un ultim răsărit naiv de soare.
O rază se va rupe-atunci din soare
Să-mi fie călăuză-n asfințit
Căci iezerele-n ochi mi s-au topit
Și-n beznă par, încet, să se coboare.
Mai spune-mi înc-o dată "te iubesc"-
Tăcerile din noi mă înfioară ;
O stea era de rând, pe cer, să moară
Și, Doamne, eu cât sunt de pământesc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhul din iatac
Tu mi te-ai dus și mi-ai luat cununa,
De-atunci privesc la patru albi pereți,
Le tot vorbesc dar ei îmi tac întruna...
Atât de rău că nu am două vieți...!
... că nu mi-e dat nicicum a mă renaște
În zorii blânzi ai altei primăveri,
Să reînvii din putrezite moaște,
Să te cunosc abia. de-alaltăieri,
Să ne iubim cu pofta ne-ncepută,
Să izgonim ce-i fad și ce-i hilar,
Pe fruntea mea să nu mai scrii vreo cută
Că ea, iubirea, nu e în zadar!
E casa noastr-atâta de bătrână!
În ea și ceasul ticăie posac.
Nu mai respir parfumul tău de zână
Că am rămas doar duhul din iatac.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, cititorule!
Ce m-aș face fără tine,
Cititorule zelos?
Rimele mi-ar fi suspine
Din condeiul păcătos!
Tu, cu inima deschisă
Îmi aduni amarul tot ;
Dragostea-i la toți promisă,
Dar eu, s-o primesc nu pot...
Știe lampa înnegrită
De atâta fumegat,
Că iubirea mi-e ursită,
Dar nu vrea la măritat
Și-apoi stau tăcut și cuget
Răscolind prin amintiri
Ca un cerb fără de muget
Și cu spaimă în priviri.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu
Și iar m-am pierdut pe cărare,
Pământul se-nvârte mereu ;
Îți scriu astăzi, Doamne, scrisoare
Să nu transformi în ateu!
De mine-ai prins lanțuri prea grele
Ce-au fost să mai pot să le trag
Urmându-mi cărarea spre stele
Cu visu-mi atât de dulceag.
Mi-e talpa întregă o rană
Pe care nu pot s-o strivesc
Și ea îmi e, poate, dojană
Că-s mult prea catâr și trăiesc.
De ce nu mai e sărbătoare
De-o bună spinare de ani
Să curgă iubirea-n pahare
Să bem toți acei mai sărmani?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ea
Nici un cer deasupra lunii,
După nori nici un izvor;
Strig în liniștea furtunii
Al meu dor apăsător.
Poarta lumii - ferecată,
Bat în ea cu un topor;
Să învârt pământul roată,
Poate intru mai ușor!
Noaptea mi-e întunecată -
Mă culege un fior ;
Nici un licăr nu se-arată,
De iubire în decor!
Nu mai știu cum rabdă unii
Odihnind într-un picior
Făr' a-și întreba străbunii
Ce rost au în viața lor...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune
Nu-ți mai scutura privirea
Ca de un sălbatec vis
Ce o clipă te-a închis
În alcov cu nemurirea!
Umple-ți ochiul de senin
Ce-n adânc privește marea
Care-n răni își toarnă sarea
Împlinirii din destin!
Dezvelește-ntr-un sfârșit
Sufletu-ți ca pe-o oglindă
Ce nu vrea să mă cuprindă
În ovalu-i înlemnit!
E doar viața și-un buchet
De dureri nevinovate
Ce trec peste mine, toate,
În pas lin, de menuet.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (27 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi, Doamne!
Vezi că sărăcia, Doamne,
A ajuns împărăteasă!
Cine poate s-o condamne
Că intră-n fiece casă?
Stă la masa ta cu ceapă
Și cu boț de mămăligă ;
Tu - truditul de la sapă,
Ea - pe buze să se lingă...
Nici sătulă nu se scoală -
Burta-i grea, la o adică ;
De-i pui tot ce ai, în poală,
Mulțumită, se ridică
Și-apoi intră la vecinul
Și la toți, la fiecare
Să-și continue festinul
Strângând tot ce omul are.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu întrebați !
Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.
Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul și mic,
Dar la vrea ști pe toate.
Nu știu de rostul pe pământ,
Știu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.
De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă apasă
Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.
Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!
Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.
E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De pomană
DE POMANĂ
versuri Ioan Moroșanu
Mai păstrez vreo trei regrete
Și-un gând bun (de pus în cui),
Viața-mi umblă în șosete
Prin ograda nimănui.
Ceasul se rostogolește
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne ferește!",
Să mai stea, n-are răgaz...
Bat cu palma peste frunte
Peste-același vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot să facă pui.
Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciș,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Ioan Moroșanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult întuneric
Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui și eu,
E răul în clocot și clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.
Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Și râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.
Fac lupii dreptate și mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proțapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.
Ce plânsete-s, Doamne, în sala de nașteri
Căci cheful de viață e flasc,
Pe cale te-așteaptă uși grele de mașteri
Să intri pe viață la teasc.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-aleargă... nu se lasă
Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăși viața mea;
Fermecat sunt și de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.
Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos
Și-o să-l împărțim în șură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit
Și alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre viață, adresa este: