Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Auzi...?
Auzi... cum dragostea palpită
În fiecare dimineață?
De câte-i lumea ostenită,
Dar tot respiră drag de viață.
Auzi... cum dragostea recită
Poemul vieții-foileton?
E primăvară-nmugurită,
Harul Scripturii în amvon.
Auzi... cum dragostea ne cântă
În inime la unison
În ochi scăldând lumină sfântă
Și dând putere de Samson?
Auzi... cum dragostea aleargă
Strâmte cărări spre Paradis
Că jertfa sa o dà întreagă
Pentru un colț de Cer promis?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram
Eram și tineri și nătângi
Dar nu era ieșit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.
Eram frumoși, cu ochi senini
Și vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ți dea și aripi să te poarte?
Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate
Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îți eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pas spre veșnicie
Cu tine-n viaț-am mai făcut un pas
În drumul lung și greu spre veșnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!
Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiți ce s-au dorit o viață ;
În suflet ți-am intrat prin ochi senini
Și-n el era atâta dimineață!
Și mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.
Sorbit-am cristalina cu nesaț,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Și prins de-mpătimire, ca un laț,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-Răsare
Brumă pe geana căzută de lacrimi,
Suflet hornar cu funingini de patimi,
Neguri în ochi cercănați de poeme
Noaptea-mi coboară și somnul îmi geme.
Lume nebună, din vată de zahăr
Plumbii apasă-ți pe omul cel teafăr,
Râzi și din gambe scălâmbe-mi dansează
Miezii de noapte și blonda amiază!
Zboară sticleții cheuni pe fereastră,
Sterp e văzduhul, iubirea-i nefastă,
Gânduri năuce-alergând canioane
Surpă în creier doctrine profane.
Doamne-Răsare, Lumină în zare,
Nu vor să-mi crească nici aripi-icare,
Toată răbdarea mi-e brumă pe gură,
Gust nu-mi mai e de gutui sau de mură.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză în vânt
Ce verde-ai fost, frunză în vânt...
Rugina te-a cuprins a toamnă.
Azi dai cu fruntea de pământ,
Viața, nimic nu-ți mai înseamnă.
Plutești spre ultimul popas
Al celei izbăviri depline,
Spunând la toate "bun rămas"
În drum spre viața care vine.
Nici nu mai fluieri ca odat'
Când mi te alintai la soare,
În tril de păsări, minunat
Și-a ploii sfântă sărutare.
O brumă crudă te-a răpus
Când te-mbătai de fericire
Privindu-ne pe toți de sus,
Căci ramu-ți dăruia iubire.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătorul de năluci
Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.
Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.
Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?
Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă seară
Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ți-o-nșiră pe note-un lied
Și ruga la Maica Precistă.
Ți-o spun de o viață și-o lună,
Dorința ce-o dor de un veac
Și toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!
E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Și tot e mai mare ispravă.
Dar poate ce spun te amuză
Și-ți par gărgăuni... Ce să fac?
Mai mușc din covrigul cu mac
Și-n versuri doar tu îmi ești muză.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea albastră
Stea albastră, stea albastră, care-mi luminai din cer,
Strălucirea ta măiastră de ce nu-mi mai e străjer?
Rătăcit îmi este drumul, iară pasul mi-e sfios,
Nu-i mai simt vieții parfumul, nu mai știu zâmbi voios.
Faptul că-mi ești lipsă mie ( și mereu în gând mi-o spun )
Este că spre veșnicie luminezi alt om mai bun?
De-i așa, nu-i să mă mire, n-am umbrit deloc frumos,
Că am păcătoasă fire, nu mi-s tare de folos,
Însă, poate-o stea mai mică, bulgăre de meteor,
Nu ar vrea, la o adică, a-mi fi călăuzitor?
Mă prăval în întuneric,, iarăși cad și mă ridic ;
E blestemul luciferic peste sufletul meu mic?
Poate-o fi, după dreptate, dar tot stau și mă socot,
De mi-ar lumina în noapte, să mă schimb încă mai pot!
Voi sluji mereu iubirii, cum de mult ai așteptat,
Dă-mi lumina nemuririi, cea ca aurul curat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (7 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stingher
Zâmbesc printre suspine înecate,
Senin îmi e un colt pitic de cer,
Un licăr de lumină-mi duc în noapte...
Atâta-s, Doamne-atâta de stingher!
Mă-ncumet la un dram de veselie
Uitat mai de demult într-un paner
Și n-am plătit de-atunci pe el simbrie
C-atâta-s, Doamn-atâta de stingher!...
... Și vorbele de duh mai zac în mine -
Nici nu e pentru nimeni un mister ;
La fiere-s toate - pietre cristaline,
Deși sunt... peste poate de stingher.
Mă prinde câte-o glumă de bărbie
Să-mi scuture lumescul efemer
Și multă voie bună-ar fi să fie
De nu aș fi atâta de stingher.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ar mai fi fost
Ce bine ar fi fost să mor
Chiar înainte de-a mă naște,
Să nu mai gust vreun sfânt de dor
Ce minte că nu mă cunoaște!
Câmpia cea cu grâu-n spic
Nu mi-ar fi dat fiori de pâine,
N-ar mai fi fost să mă ridic
Din ieri să întâlnesc un mâine!
N-aș fi cutreierat păduri
S-aud mugind fălos elanul,
Să pizmuiesc pe cei chiaburi
Trudind pe brânci să câștig banul!
N-ar mai fi fost vreun cer ploios
Să-mi toarne-n creștet bunătatea,
Nici vreun izvor năbădăios
Știind doar nașterea, nu moartea!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sat de poveste
Se-nmoaie înghețul și iarna se duce
Iar viața palpită din nou,
Un vânt dezmorțit a pornit în uluce
Să fluiere ritm de tangou.
Se-agită în stoluri și ciorile hâde,
Pădurea le cheamă la ea
Și soarele palid le vede și râde
Cât stinge o ultimă stea.
Prin frunzele moarte ce-ngrașă țărâna
Răsar tremurând ghiocei,
Se urcă greoaie, pe munte, bătrâna
De iarnă-n cojoacele ei.
Din streșini mai curge în chipuri de ploaie
Un rest de omăt plictisit
În nucul cel falnic, vreo trei ghionoaie
Bat toaca a slujbă de schit.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În parcul cu castani
Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâiește indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.
Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiț;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliț
Și cobește... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheții mai visează câte-un bebe supărat...
Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că și-a-mbrățișat iubita, dar deja a răgușit ;
Pripășit și el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.
Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcașul stau o clipă-ngândurat:
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maritală
Dragostea te cheamă tupilată-n zâmbet,
Șoapte dulci ca mierea cată al tău suflet...
Apari diafană, pășind pe suspine,
Lunecând agale; privești lung la mine,
Rouă picurândă din suave pleoape...
Îți însemn c-un deget să îmi vii aproape.
O taină adâncă tinde a se naște,..
Inima îmi strigă: vreau a o cunoaște!
Fața ta rotundă, rumenă, senină,
Cu ochi mari, albaștri, izvorând lumină,
Saltă către mine, plină de candoare.
Ți-aș săruta gura- fragedă savoare...
Ești mirată foarte, încrunți din sprâncene;
Ridici brusc din umeri, dar îi lași alene.
Faci doi pași timidă, apoi te oprești;
Privești într-o parte și te mai gândești.
Trupul feciorelnic ți se înfioară;
Te uiți iar la mine, parcă într-o doară...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Ciprian Moroșanu despre viață, adresa este: