cămile

E urâtă cocoaşa dromaderului pe care îl vedeţi la circ, dar şi mai urâtă e cocoaşa celui care niciodată nu a muncit.

citat din Rudyard Kipling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperiile, asemenea cămilelor, când se prăbuşesc, nu pot să se mai redreseze: mor, rumegându-şi amintirile trecutului.

citat din Hrandt Avakian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penitenţă

Precum cămila cea pribeagă,
Trecând al vieţii crunt pustiu,
Stau fără apă ziua-ntreagă...
Când am o sticlă cu rachiu!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lumea aspră din pustiu,
Eu nu-mi doresc un trai ca paşa,
Ci doar cămilă vreau să fiu,
Să-mi umplu cu rachiu cocoaşa.

epigramă de Florian Abel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bârfă la drumul mare

Doua lame şuşoteau discret
Privind spre o cămilă mai greoaie
- Pe târfa asta o chema Gilette
Şi-a cocoşat-o soţul în bătaie!

fabulă epigramatică de Valentin David (19 februarie 2013)
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despădurirea bezmetică va deşertifica ţara! Prevăzători, unii primari plantează palmieri. În curând vom importa primele cămile!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul venerabil

Cu fruntea lată, chel la spate
În creştet chel, să-i plângi de milă
Primi ca premiu - noutate
Un basc (cu "moţ"), păr de cămilă!

epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arabul se convinsese că în România se poate rezolva cu un pachet de ţigări Camel, ceea ce în ţara lui n-ar fi reuşit nici cu o cămilă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată, prin acest Caravanserai
Ca ploaia au trecut cămile, cai,
Derviş, Şeic... Cum i-a chemat Soarta,
Toţi au plecat, alai dupa alai.

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii altuia şi un firişor de pai ţi se pare cămilă, în ochii tăi poate fi un pod mare şi nu-l observi.

proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au întrebat cămila: "De ce ţi-e grumazul strâmb?" A răspuns: "Ce am drept, ca să-mi fie grumazul drept?"

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grecii aşteaptă să confecţioneze arabii acul, prin urechile căruia să treacă cămila. Îşi doresc să-şi strecoare, probabil, şi ei, apoi, calul troian.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracter viciat

Mereu la crâşmă se adapă,
Şi toarna-n el la băutură...
Cât poate bea cămila apă
Şi totusi este... secătură.

epigramă de Ion Ruse (octombrie 2008)
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalanşa

În mohorâte stânci izbind
Nahlapii spumegă mugind,
Şi vulturi horă-n cer întind,
Şi gem păduri,
Şi piscuri albe se desprind
Din nouri suri.

Cândva se prăbuşi din deal
O avalanşă pe prăval;
În chei legară mal de mal
Nămeţii grei;
Şi Terekul ca iute val
Se-opri în chei.

Deodată slab şi cuminţit,
O, Terek, tu ai amuţit!
Dar apele au sfredelit
Troianul gros,
Şi tu din matcă ai năvălit
Spumând ciudos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin (1829)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţiri...

Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopţile reci şi pustii
viaţa-mi măsori
mereu cu despărţiri
iar timpul tău,
e un deşert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aştept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde paşii-mi trec
firul de iarbă se înalţă-n valuri
iar pomii încărcaţi de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două cămile

Într-un deşert, două cămile-şi poartă-o povară,
Negândind la sfârşitul greutăţii ce-o cară,
Una-i cu zahăr şi greu ea se-mpotriveşte,
Pe când cea cu textile în ritm zburdalnic păşeşte.

Ajunse la râu, pornesc să-l străbată,
La prima, zahărul se topi şi fu uşurată,
A doua-i împovarată de apa-mbibată
În textila ce-o trage şi-o-neacă pe dată.

Morala: Aparenţele pot fi înşelătoare, rezultatul final dând valoare omului.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul (IV)

Se schimbă iară visul: e-acum bărbat, flăcăul.
Aflându-şi adăpostul într-un ţinut pustiu,
Dogorâtor, sălbatic, el sufletul şi-l scaldă
În razele de soare, de oameni tuciurii
Înconjurat, şi stranii – schimbat şi el la chip,
Rătăcitor pe mare şi pe uscat, acum
Era o-ngrămădire deasupra mea, în toate
Trăind de o potrivă. Sub cel din urmă chip.
În arşiţa amiezii zăcea, culcat sub stâlpii
Surpaţi, umbrit de zidu-n ruină, martor mut
Al celor ce-l durară; păşteau pe mal cămile,
Păşteau şi armăsarii, prinşi în pripon, pe mal.
Un om veghea în preajmă, -mbrăcat într-o manta
Ce flutura în juru-i, în timp ce-ntregul trib
Dormea culcat în iarbă, subt baldachinu-albastru
Al cerului, atâta de străveziu şi pur,
Că numai Domnul, singur, se răsfrângea într-însul.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată, sunt două mii de ani de când oamenii dorm pe un cuţit ascuns sub perna lor - obişnuinţa. Însă numele Domnului este Adevărul, şi nu obişnuinţa. Vălul ce ne acoperă privirea atunci când citim Evanghelia este absenţa uimirii, obişnuinţa. Oamenii nu se detaşează destul de Evanghelie, nu o lasă să acţioneze asupra lor, ca şi cum ar citi-o pentru întâia dată; ei caută răspunsuri noi la întrebări vechi; scot un ţânţar şi înghit o cămilă. Să o citim a mia oară ca şi când ar fi prima dată, să ne eliberăm ochiul de "vălul obişnuinţei", să vedem pe neaşteptate şi să rămânem muţi de uimire - iată ce trebuie făcut pentru a citi Evanghelia aşa cum se cuvine.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din ţara verde-a melcilor bogaţi,
Mă număr printre cei discriminaţi,
N-am casă şi îmi duc in stradă veacul.

Sunt broasca cea urâtă şi râioasă,
Chiar berzele şi şerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.

Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoşate,
Lipsindu-mi ecrescenţa de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.

Sunt oaia neagră, veşnic acuzată,
Deşi am suflet pur şi fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă şi civilizată.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaspeţi nepoftiţi

Plecară iarăşi voievozii daci
spre miazănoapte, de unde ne veniră,
cu oile şi cu bourii.
Şi ceilalţi, cari din răsărit sosiră
cu arapi şi cu cămile,
de asemeni se înduplecară
mai târzior, pe seară.
Fecioara-n marea zarvă nu se miră
că şi-a pierdut condurii.
Vrea linişte Maria
după atâţia oaspeţi,
vrea linişte de-acu, şi bucuria
să fie-a ei, deplină.
Poate mai bine-ar fi
să sufle-n steaua de la poartă,
s-o stingă. Ea singură-i de vină
că sosesc atâţia traşi-împinşi
din patru vânturi, cu nechez de soartă.
De-aceeaşi prea senină
părere e şi asinul bătrân,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!