Textele de mai jos conțin referiri la tristețe, dar cu o relevanță mică.
De ce?
De ce aș urca o colină
când dincolo știu că-i o vale
în care mi-aș face o vină
că pașii mi-am dus pe-altă cale?
De ce aș uita frumusețea
plăcerii privirii departe
în valea ce-alungă tristețea
ce zarea străină împarte?
E simplu: natura umană
e cea care-aduce probleme,
în piept deschizând câte-o rană
când inima-ncearcă să cheme
dorințe pierdute de-o vreme
din minți prefăcute în stană.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Uitare
Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.
Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-
Zâmbeam cu tristețe pe față,
știind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră
a celor plecați dintr-o viață
spre alta, un drum ce te-nvață
că "Marea Uitare" răsfață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia cetății
Am cheia cetății dorite!
De vrajă, deja, sunt cuprins,
căci dorul rămâne aprins
în clipe ce-mi par adormite.
Mi-e dragă cetatea semeață,
Cu ziduri prea greu de trecut
Ce-i stau împrejur ca un scut
La orice-ncercare-ndrăzneață.
Aștept doar un semn de la Lună,
Un sunet, un licăr de stea,
Sau, poate, chiar noaptea să-mi spună:
-Încearc-o, e cheia cea bună!
Iar ușa așteaptă și ea
Tristețea cetății s-apună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile fluturilor albaștri
Știi, fluturii albaștri plâng și ei
Cu lacrimi care-ncep o viață nouă
Sub forma picăturilor de rouă.
Sunt triști atunci când stropi de ploaie, grei,
Lovesc în aripi cu gravuri măiastre,
Întunecând sclipirile albastre.
În zborul lor pe cer, ei sunt acei
Spre care florile de pe islaz
Și-ar îndrepta petalele turcoaz,
Iar flăcările-n ochi ce-aprind scântei
Ar dispărea-n privirea cea senină
A celor ce iubirii se înclină.
Dar, știi că și ei plâng? Da, plâng și ei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine
Te-nconjoară norii, cețuri se aștern,
Slăvile-și alungă stolurile-n zare,
În străfunduri, noaptea iese din Infern,
Pentru privegherea zilei care moare.
Singură în munte, gândurile-ți plâng,
Sângeră o stâncă și-ți inundă pieptul,
Norii, în privirea-ți tristă, se răsfrâng,
Și se-ascunde Luna făr-a-și cere dreptul.
Corbii își aruncă strigătele-n vânt,
Glasul tău își strânge vorbele-n suspine,
Mintea îți învârte singurul cuvânt
Care-ai vrea s-apară din tenebre: "bine".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi noi
Albastru-n cer și verde pe pământ -
Așa-i acum, e-o primăvară caldă
Și-n dansul nou, uitând de nori și vânt,
În fluturi noi, privirile își scaldă.
Cuprinde-n ochii ei nemărginiri
Întinerite-n roua dimineții
Odată cu-ale zorilor priviri
Ce-ndepărtează urmele tristeții.
Și râde înspre noaptea ce-a trecut,
Și cântă fericită și zglobie
În zborul ce-l mai are de făcut
Atât cât timpul ei va fi să fie.
Spre fluturi noi, trimite-acum salut,
Căci fluturii albaștri-au dispărut
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:
Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut și trist mai rătăcesc puțin
Rugându-mă și-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am așteptări
Printre atâtea strofe și cântări.
Când, în sfârșit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări
Îmi caut Muza, caut fără rost,
Iubita mea din timpul ce a fost;
Pe-un site e doar delirium tremens,
Găsesc doar Picasso când vreau Rubens:
Cuvinte-amestecate-n aliaj...
E poezie sau e alt limbaj?
Pierdut și trist mai rătăcesc puțin
Rugându-mă și-apoi zicând: amin.
În fine, caut, sper, am așteptări
Printre atâtea strofe și cântări.
Când, în sfârșit, cu mare încântare,
Găsesc o poezie de valoare,
Citesc rapid, dar când mă uit mai bine,
Observ că e semnată... chiar de mine.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet în tremur de vânt
Bătea și vânt prin spicele uscate,
Erau și mărăcini prin ele-ascunși,
Iar macii triști, cu capete plecate,
Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.
Ce zi era! părea înmormântare:
Cădelnițau pe cer atâția nori
Cu stropi ce se jertfeau, crezând altare
Întinderi pustiite de culori.
Iar pașii tăi se-ndepărtau pe-o cale
Ce se pierdea în cerul amurgit
Cu urme de fâșii zodiacale
Întinse înspre marele sfârșit.
Iar vântul... vântul tremura-n rafale,
Plângând petala macului strivit.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul
La colț de stradă, poate o răscruce
în viața ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce
a hoțului ce vrea acum pomană
eliberarea dintr-un jalnic trai
-pe care n-ai dori nicicând să-l ai-
nesimțitor la reguli sau dojană.
Priveam spre cerșetor cu ne-ndurare
când, spre rușinea mea, s-a întâmplat
un lucru-atât de trist și, cu mirare,
am asistat la scena următoare:
Un copilaș i-a dăruit o floare,
iar el... a lăcrimat și a plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi reci
Ești tristă ca și vremea de afară,
cu lacrimi reci alunecând din nori
nehotărâți și ei, de multe ori,
ca ochii tăi, ce azi se-ntunecară.
Oftezi ca-n răbufnirile de vânturi
ce poartă înspre zări suspinul mut
al celor ce nicicând nu au avut
spre o iubire sau frumos, avânturi.
În ritmuri scurte pieptul îți tresaltă
ca marmura cioplită de o daltă
ce-o nemurire rece-ar vrea să-i dea,
spre lumile înalte, de-ar putea,
uitând de inima ce îți exaltă:
să vii, să ierți, să pleci din lumea ta?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viață și râs,
tristețea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.
Vreau dans, voie bună și cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.
Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor și vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.
Vreau oameni cu fețe senine,
frumoși, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modești (!!!) Asta e! M-ați crezut?
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză pe un prag de toamnă
Mi-a picat pe prag o frunză
Tremurândă și rebelă,
Ce-și trăise, parcă, viața,
Într-o lume paralelă.
Nu știa că vine toamna,
Nici de timpu-i limitat,
Și credea că-n lumea asta
Totul e de-aplaudat.
Nici de iarnă n-auzise,
Ori de gerul cel cumplit
Care-o însoțește. Oare,
Ce și-o fi închipuit?
Că rămâne veșnic verde,
Fremătând în adiere,
Că o fi nemuritoare
Când în juru-i totul piere?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu din lacrimi
Îmi doresc, prin gânduri, răbufnirea ploii,
Să mai spăl tristețea-n picurii din ea
Și mă rog să fie stropii grei eroii
Care-o-ndepărtează din privirea mea.
Mă cuprinde toamna-n brațe de rugină
Și îmi umple ochii-al frunzelor mormânt,
Sufletu-mi umbrește norul ce se-anină
De un cer prea negru și lipsit de vânt.
Îmi ridic privirea într-o rugă mută:
"Hai, deschide calea noilor dorinți
Și, o zi ca asta, tristă, abătută,
Schimb-o cu crăiasa zilelor cuminți!"
Cerul se încruntă, însă, brusc, zâmbește
Și desface norul într-o ploaie gri
Care se răsfiră, suflul ei plutește
Printre stropi, nu lacrimi, veseli, mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună, din nou
Se-nalță în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost să fie
Demult pierdut din orice amintire.
Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viață
Și tot ce-a scris, și vorba lui blajină,
Plutind ușor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îți pătrunde și-l dezgheață.
L-a însoțit în lumea lui de vise
Și a văzut în jur doar frumusețe
În timpul ce părea că adormise.
Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristețe,
Ci numai liniștea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat binețe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna căutare
Sunt liniștea din marea-mi frământare,
Sunt cer albastru-n volbură de nori,
Furtună sunt și țărm în alinare,
Sunt fulgerul din ochi mângâietori.
Mă risipesc, în nopți cu lună nouă,
În lumea ne'mplinitelor dorinți
Și mă preling, în scurgere de rouă,
Din ochii triști ai stelelor fierbinți.
Sunt inima închisă într-o stâncă
Desprinsă dintr-un munte de-un destin
Ce-o vrea ferită în tăcere-adâncă
În altă lume, pe un țărm străin.
În liniștea din marea-mi frământare,
Sunt suflet... în eternă căutare.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire online
Azi-noapte m-am culcat târziu,
-Mă știi doar, sunt un cafegiu-
Trei filme am privit pe net,
Am mai sorbit un cabernet,
Am ros, pe rupte, mizilic
Cu gândul că, măcar un pic
De m-ai iubi, ai fi și tu
Pe Facebook, însă nu și nu!
Am așteptat, am tot sperat,
Nerăbdător și disperat;
Am adormit c-un gust amar
Apoi, în noapte, un coșmar;
Acum sunt trist, posomorât,
Sunt indispus, dar hotărât
Îți spun: - Adio, draga mea,
Nu pot uita greșeala ta
De-a nu îmi da, în timp util,
Un "Like" la poza de profil!
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeaua de dimineață
Am așteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineața, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
n-a Fecebook-ului mare aventură.
Ea n-a venit, eu mi-am aprins țigara
și mi-am băut cafeaua cu tristețe
privind în gol sau printre cerculețe
de fum cu o aromă de curara.
Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam și câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,
c-un zâmbet dulce,-ascuns în colțul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei,
"Iubitule, beau ceai de anghinare"
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul razei care piere
Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, își urmează calea
spre un lăstar ce-și încetează jalea
când simte cum pe frunte i s-așază.
Nu știu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg, și merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.
E, oare, bucurie, sau tristețe
în raza care mângâie, în joacă,
lăstarul care crește-n frumusețe?
Va fi o floare care o să placă
și raza l-a hrănit cu-a sa blândețe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă...
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre tristețe, adresa este: