Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Totul pare o derulare din amintiri
Noaptea si-a risipit întunericul pe miriștea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai știu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îți văd pălăria prin grâu,
o ancoră la țărmul înmiresmat al cerului.
Tu împarți sănătate celor ce nu sunt bolnavi
și rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic și eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă și udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
și cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.
Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără corp și pași
tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul
multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puținul unei mici flăcări
joc moartea pe degete
cu un descântec
intru în transă și-mi induc neființa
închid în cerc patimile și suferințele
teama mă face să rămân în afară
și nu mă plâng
poate instinctul de a trăi
urcă forțat timpul prin sânge
fulgere de viață
neliniștea se scurge într-o tăcere
de piatră zidită-n cetatea
pe care o cuceresc
prea multă cruzime și nepăsare
Doamne, schimbă destinul ori legea
prin care murim
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsările
Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.
Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.
Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.
Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei
trasă de care de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt din zbor
lumina se stinge ia foc noaptea
întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma
stelele foșnesc pe acoperișuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor
răsăritul deschide calea
ridic privirea și mă înalț
tu rămâi cu durerea
deșertăciunea face pași
trece prin fisurile lumii
se apropie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot rămâne aici
Mă urc seara tâtziu în cireșul copt,
am ajuns prea sus și mi-e teamă de întuneric,
Nu pot rămâne aici.
Caut în mine toate puterile să cobor,
satul e undeva departe,
e o tăcere bolnavă în ierburi,
câte o adiere de vânt,
dar nu se mai vede nicio cărare.
În golul sufletului îmi respiră un gând,
să-mi găsească locul acasă
unde nu sunt întâmpinat prea bine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furcă de lumină
Hexagoane se lasă în el cu miere
într-o construcție perfectă și dulce,
în timp ce acrul străin
devine și se odihnește
în borcane de sticlă.
Furcă de lumină
în florile zilei se scaldă
și rupe din cântec zumzetul
tăcerii din dragoste,
dincolo de umbra
unde dospește căldura.
Acum,
când boala plutește ăn aer
nu se poate îndepărta
decât în singurătate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neuitare
Într-o lume cuprinsă de teamă
timpul tace ca un pește
fără nicio previziune,
pe străzi liniște și singurătate,
oamenii bolnavi și bătrânii
au orizontul ciuruit de sulițele morții
pentru ei pământul
este o groapă ce se sapă în cer.
Privesc și meditez,
deșertăciune și speranță,
Doamne întoarce fața spre oameni
de data asta poate n-o să uite,
Își schimbă modul de gândire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul cu noduri în gât
Printre dese sughițuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.
Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.
Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimțite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.
Cresc în somn un făt frumos
și mai departe
se derulează basmul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba dulce
Această limbă dulce-n cuvinte
a unui om tăcut de felul lui,
întors de undeva de prin Vaslui
păstrează-n ea ce are în minte.
Trecutul îl ară și-l frământă,
reține ce-i necesar și-ncântă,
repetă ruga ce-o crede sfântă
și cu încredere se avântă.
În echilibru pe puntea-n balans
trece peste hăul lumii în dans,
urâtul vieții și-l uită-n trecut,
face din cuvânt singurul său scut.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuprinde-mă în brațe
alunec pe pietrele iadului în ape străine
ajută-mă să urc malul înalt
pentru că în apropiere este orașul
în care catedralele îmi zâmbesc
tăcerile s-au țesut în așteptări
inima se joacă dimineața cu lumina
numai gândurile rămân pradă zborului
nu le oprește nimeni
nu poate
cuprinde-mă în brațe
și nu mă lăsa să cad de pe acoperișuri
veacul acesta are țiglele ude
și pământul denivelat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în ore de cumăpănă
în suflet au rămas urme pe zăpadă
trecători răzleți le mai calcă
ninge și fulgi proaspeți le acoperă
căutându-te acasă
în ore de cumăpănă bolnave
m-am pierdut cu firea de lipsa ta
timpul a înghețat și el în clepsidră
iubirea se sufocă-n așteptare
plânge cu suferința ei în trup
zilele se numără și adaugă
tristețea n-are loc în tăcere
lumea se-ntoarce-n trecut
și se zidește-n viitor
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă
Stiu tăcerea cum sporește sub piele
și ochii privesc golul cum se umple,
cum se conturează subțire culoarea în cânt
într-o vibrare pe corzile viorii.
Iubirea încheiată la nasturi așteaptă,
în ființa mea se petrec lucruri neprevăzute
și sângele face febră în mușchii pieptului.
Cuvintele le strâng și le închid în seif
ca pe niște teancuri de bacnote
din care se plătesc gândurile
bogat fructificate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul vârstei
E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.
Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.
Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.
E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privit cu suspiciune
dacă nu vorbesc prea mult
lumea spune că sunt un tăcut periculos
care gândește prea adânc
și ori mă ignoră ori mă provoacă
dar niciodată nu mă apreciază
cel mult sunt privit cu suspiciune
mă prefac a nu observa nimic
și las pe fiecare să-și spună păsul
pentru că atunci știu
să-i surprind cu un sfat
plin de interes
atunci oamenii se contrazic
și încep să creadă
nu-n auzite
ci-n experiența proprie
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarii
Prind pești și apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea și îndemânarea, mai puțin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
și refacerea bunei dispoziții,
seara e momentul când totul se împlinește
orașul e citit de lumină și freamătă.
Noaptea stelele se grăbesc către ape
și le privesc cum valurile se luptă.
Pescarii așteptă zorii să-și încerce norocul,
dar peștii nu-s flămânzi
și întârzie să fie curioși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul plângerii
Zidul plângerii desparte pe oameni de Dumnezeu,
pietrele ard sub tălpi vinovate,
plânsul din suflet pătrunde în zid
se înalță ca un porumbel spre cer.
Iertarea își picură în lacrimă durerea
și în așteptare curge bunăvoința,
în față măreață cetatea respiră
și fiecare se simte mai ușor,
pacea i se urcă în trup.
Nebănuit de tandră inima crește,
bate ca un clopot la porțile tăcerii
să macine greutatea adusă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se prinde flacăra
Când cuvintele sunt dulci ca mierea
și curg vâscos și lin,
ușor se așează la suflet.
Inima se umple și ea de plăcere
și lasă porțile deschise.
Nu mai cuge nimic altceva,
totul se distilează într-o tăcută așteptare.
Gesturile calde spun și ele
cum se prinde flacăra
de lemnul binecuvântării
ce arde mocnit.
Lumina se soarbe din ochi,
atracția devine atingere subtilă
ce-și coace iubirea
și uită de restul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipă-n albastru
încerc să-mi vindec sufletul pârjolit
îi las amprentele să se șteargă
de pe filele scrise cu patimă
până tăcerea se va întrupa-n cuvinte
și devine risipă-n albastru
nopțile devin franjuri în vânt
culorile toamnei îmi absorb privirea
doar cântecul păsărilor răsună
nu le speria
ele păstrează melancolia frumos
gândește
lasă porțile memoriei deschise
și prinde la stâlpi
florile cunoașterii
din inima rănită de iubire
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre tăcere, adresa este: