Sonetul unu
Frumuseții îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.
O flacără ți-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
și fumul arată că ești bun-
în suflet se coace-o pâine.
Ești astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!
Mai crud e cuvântul decât cuțitul
ce-ți sfârtecă iubirea cu infinitul!
poezie celebră de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 23
Cum pe o scenă bietul cabotin
Își uită rolul, că e temător
Iar animalul, de mânie plin,
Se moleșește-apoi foarte ușor.
Neîncrezător, mai uit și eu să spun
Discursuri de iubire fel de fel
Și singur mă iubesc, pierzând ce-i bun,
Împovărat de-acest amor rebel.
Dar cu privirea mea plină de dor,
Din piept cuvinte parcă profețind,
Ce vrea și recompensă și amor
Voi fi mai expresiv decât vorbind.
O! Tu să-nveți iubirea a citi
S-auzi cu ochii și-nțelept vei fi.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Sonetul 105
Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârșit.
Astăzi și mâine blândă mi-e iubirea
Și trainică e măreția ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos și bun e personajul,
Real, frumos și bun în orice vers;
Și-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat și drag demers.
Real, frumos și bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 112
Iubirea ta și mila îmi astupă
Stigmatul bârfei ce pe frunte-i pus;
Ce crede lumea nu mă preocupă
Tu mă-nverzești, ce ar mai fi de spus?
Ești lumea mea și mă silesc întruna
Să-mi știu valoarea din cuvântul tău;
N-ascult de nimeni, tu îmi ești cununa
Și numai tu îmi spui ce-i bun sau rău.
Într-un abis adânc arunc păsarea,
Ca șarpele urechile-mi închid
Să n-aud bârfa, dar nici adularea;
Pe toți indiferent eu îi desfid.
Dar tu în mine te-ai întipărit,
Că cei din jur îmi par că au murit.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 76
De ce în vers nu-i nouă strălucirea
Ca nu cumva să fie pieritor?
De ce să nu-mi îndrept și eu privirea
Spre stilul fandosit și novator?
De ce să scriu și-acum ca-n altă parte
Și tema s-o păstrez în vechi veșmânt,
Ca orice slovă numele să-mi poarte
Precum moștenitorii pe pământ?
O, dragul meu, eu scriu doar pentru tine,
Tu și iubirea, teme ce-am slujit;
Cuvinte vechi îmbrac în haine fine
Și folosesc ce s-a mai folosit.
Cum soarele-i și nou și vechi pe sus
Și-a mea iubire spune ce-a mai spus.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre cuvinte, adresa este: